X

Sfântul Mucenic VALERIU Gafencu. Fiecare an fără CANONIZAREA sa, ne arată cât de străini față de Ortodoxie sunt cei din sinodul BOR

Pământul acestei ţări este sfânt prin martirii şi sfinţii pe care îi adăposteşte în adânc, iar sângele şi rugile lor s-au suit până la Tronul lui Dumnezeu. România a şi rămas de altfel ţara ortodoxă care şi-a păstrat tradiţiile şi evlavia mai mult decât toate celelalte ţări ortodoxe.

Părintele Justin Pârvu

România a fost binecuvântată în secolul XX cu un șirag de nestemate de mărturisitori, ce s-au sfințit prin jertfa lor pentru Hristos și Biserica Sa, în temnițele comuniste. Toți aceștia însă îl numesc sfânt încă din viață pe mult-pătimitorul Valeriu Gafencu. Un tânăr curat, cu sufletul ca un crin, ce înșăși Maica Domnului i s-a arătat, un iubitor de aproapele ce și-a sacrificat viața sa pentru un evreu, neținând cont nici de diferența de religie, nici de cea de neam. Este un titan al temnițelor comuniste, a cărui sfințenie este ignorată cu rea-credință an de an, chiar dacă toate condițiile pentru canonizarea sa sunt întrunite. Să se-mpiedice sinodalii de un institut sionist? Ar fi prea de tot. Și totuși… cred că asta arată cine sunt, din păcate, membrii sinodului Sfintei Biserici Române. Fiecare an fără actul de canonizare al acestui mare mucenic este spre osânda celor ce ignoră evidența lui Dumnezeu. Căci Valeriu Gafencu este sfânt oricum, cu sau fără canonizare, noi să-l cinstim cum se cuvine. Această nerecunoaștere oficială arată cât de străini față de Ortodoxie sunt cei din sinodul BOR.

Cuvinte ale mărturisitorilor despre Sfântul închisorilor, Valeriu Gafencu:

Părintele Liviu Brânzaş: Valeriu Gafencu a realizat în mod plenar o tinereţe sfântă

Virgil Maxim: Valeriu Gafencu a fost un sfânt. Este un sfânt

Părintele Justin Pârvu: Nu are nevoie Gafencu de recunoştinţa evreilor şi a nimănui. Cum pot fi acuzaţi aceşti tineri de antisemitism când tocmai Valeriu Gafencu a salvat un evreu, ştiţi foarte bine, pe Wurmbrand?… Şi tocmai un evreu, Nicolae Steinhardt, îl numeşte sfântul închisorilor.

Părintele Constantin Voicescu: Valeriu – centrul vieții duhovnicești de la Târgu Ocna

Părintele Nicolae Steinhardt: Valeriu Gafencu, unul din ”sfinţii închisorilor”

Ioan Ianolide: Prietenul meu, Sfântul Valeriu

Părintele Gheorghe Calciu Dumitreasa: Simpla prezență a lui Valeriu aducea pacea inimii și pacea minții |  Nu avem alt sfânt mai mare decât Valeriu Gafencu!

Părintele Nicolae Grebenea: Străinii care l-au cunoscut, vorbeau de el ca de un sfânt

Dumitru Bordeianu: Valeriu Gafencu, acest om, la Târgu Ocna, se uita în ochii criminalilor si-i făcea miei. Şi erau cei mai mari zbiri; chiar si directorul închisorii nu-l putea privi în ochi.
Atât de mult influenta sufletul lui cald, încât cine l-a cunoscut s-a transformat complet

Ovidiu Creangă: Cel mai corect om pe care l-am întâlnit în viaţa mea este Valeriu Gafencu

Traian Popescu: o figură ascetică de mucenic bizantin

Marin Naidim: Valeriu ne-a arătat calea ce duce la mântuire

Ioan Muntean: Valeriu – un mărturisitor al dragostei creștine

Octavian Voinea: Valeriu Gafencu, tânărul cel mai pur al închisorii Pitești

Jean Valjean Ionescu: Valeriu Gafencu a fost un suflet pur, plin de dragoste adevărată

Categorii
Sfinții Închisorilor
cuvinte cheie

Articole asemănătoare

4 comentarii

  1. Dumitru Bordeianu: Valeriu Gafencu, „acest om, la Târgu Ocna, se uita în ochii criminalilor si-i făcea miei. Şi erau cei mai mari zbiri; chiar si directorul închisorii nu-l putea privi în ochi.
    Atât de mult influenta sufletul lui cald, încât cine l-a cunoscut s-a transformat complet.”

  2. a facut Becali multe lucruri fata de altii cu bani, dar isi mai merita una ca asta .. (s-ar zice ca ..)

    http://evz.ro/becali-calugar-athos-gigi.html

    a dovedit ca stie despre ortodoxie, dar in multe altele despre ortodoxie s-a dovedit putin cam … habarnist. E mereu pe la jumatate, vrea sa fie ortodox dar e inca sub vraja banului, vrea sa fie modest si smerit dar sfarseste in discutii prin a fi uneori chiar infatuat .., posteste, dar il mananca pe aproapele, acela care nu-i e lui simpatic ..

    una peste alta intr-adevar, ce s-a intamplat pe la Prodromu in ultimii 7-8 ani nu e deloc laudabil. Tin minte ca prin 2008 cand am fost prima oara pe acolo am stat in niste chilii, sau spatii pt pelerini, fara curent, prize, iluminat. De fapt nu era curent in tot Prodromu (instalatii electrice etc), exista doar la staretie ceva din cate auzisem si la gradini energie de la niste panouri solare care ajutau niste pompe de irigare sa functioneze. Atat. Cand ma duceam dimineata la toaleta dupa ce ma spalam pe fata, din refelx imi ridicam capul ca un mirean „mandrean” ce eram, sa-mi vad chipul, dar nici gand, ma trezeam cu varul de pe perete la 2 cm de nasul meu, in locul oglinizii pe care o vazusem de zeci de mii de ori in viata in fiecare dimineata. Apoi imi ziceam, oh ce bine. Imediat incepeai sa uiti de tine prin chestia asta, si prin altele. Te ajutau rapid sa uiti de tine, de ego-ul tau si sa iti pese de ce e exterior tie, sa te implici, pt aproapele iar gandul iti era lesne la Dumnezeu. Cela cateva zile pe care le-am stat atunci in Athos le-am petrecut la Prodromul si la Lacu. La Lacu era la fel, cand ma spalam dimineata ma izbeam de zidul acela alb si tacut, nicaieri chipul meu, cat am stat in Athos nu mi-am vazut chipul deloc, nici nu mai stiam cum arat, imi crescuse barba, dar ma simteam tare linistit, nici pe drumul de intoarcere in tara am refuzat sa ma privesc in oglinda, de ce sa iti mai pese? cand tot ce conteaza e in afara ta. Faceti exercitiul asta, ca din cate imi dau seama din cuvinte nu se simte mai nimic. Puneti-va o palma la doi cm de ochi asteptandu-ve de fapt inainte sa va vedeti chipul intr-o oglinda de mana, nu sa vedeti niste amprente de pe palma. E tare. Tot ceea ce simteai in clipa aia ca iti propunea Athosul era mesajul: „Nu existi!”. Egoul tau e nicaieri. Esti un praf, esti un nimic! Tot ceea ce conteaza „in afara” ta, in exteriorul tau. Dedica-te! Si mergea tare.

    bineinteles, anii au trecut. Iar unul ca Becali a tinut neaparat sa se cunoasca ca exista si el pe pamant. Si s-a vazut! Nu gluma! Turnat una bucata sosea cu aslfalt ca-n palma cu vreo 1-2 km inainte de Prodromu. Acolo cand intri amenajata curtea, fantanile arteziene mai lipsesc. Cand intri la baie, oglinzi peste tot – n-ai nici o sansa!! Cu etajere, dusuri, senzori si alte amenajari pt „turisti”, nu pelerini. Si alte cateva aggironamente. Intr-adevar lucrurile au intrat intr-o viteza accelerata mai ales cred dupa trecerea parintelui Petroniu la Domnul. Iar parintele Iulian desi egumen (cred !?), e trecut in linie secunda in toate deciziile. Dar amenajarile sunt bucuria sincera si nedisimulata a lui Becali, dar si a … grecilor.

    acum asezamantul romanesc e bantuit de turisti greci care isi prelungesc periplul de la Marea Lavra, aflata in apropiere, acum mai nou cu o noua halta, ultima: Prodromu. Pana la urma tot e bine, ca printre primele lucruri de care li se spune este icoana nefacuta de mana omeneasca Prodromita. Inainte, fara amenajari (si drumul asfaltat) nici urma de grec prin curtea schitului, cu lunile, cu anii, mai ales in perioada calda. Nu se „aventura” nimeni pe acolo, nici nu prea stiau ca exista Prodromu. Acum cand s-au upgradat ii mana cei de la Marea Lavra si ghizii lor sa mearga si la Prodromu, dar in special pt Prodromita. Le place, arata altfel asezarea, cam ca ale lor grecesti.

    cam asta e cu nea Gigi al nostru.

  3. Ganduri de vie recunostinta si iubire se indreapta acum catre Mucenicul,Fericitul Valeriu Gafencu ,Sfantul Inchisorilor,de la a carui plecare la Domnul Slavei,se implinesc 66 de ani.(intemnitat timp de 11 ani la Aiud,Pitesti,Tg.-Ocna)Ultimele sale cuvinte,au fost :
    „Sa dati slava lui Dumnezeu ,toata viata!”
    „Caut umilinţa, căci îmi foloseşte mult la frângerea inimii. Lupta împotriva egoismului este foarte grea….O singură atitudine este valabilă: o viaţă înaltă creştină de necontenită rugăciune. Adică ce faci să fie curat – orice faptă, orice gând sau vorbă, orice relaţie, muncă, odihnă, totul să fie stare de rugăciune, de comuniune cu Dumnezeu. Păcatul a fost biruit de Iubire.””Vă mărturisesc iarăşi acelaşi lucru: trăiesc fericirea, o gust mai ales în lacrimi şi durere, acolo o găsesc mai dulce, mai adâncă. Trăiesc cu conştiinţa omului păcătos. Trăiesc pe Dumnezeu, Izvorul tuturor bucuriilor vieţii.”(selectiuni din scrisorile din inchisoare1945,1946)
    Parintelui meu Duhovnic,si tuturor crestinilor ortodocsi ,care cu ganduri bune,cerceteaza acest blog,celor care ne iubesc si celor care nu ne iubesc,un dar deosebit:
    Rămas bun
    de Valeriu Gafencu (24 ianuarie 1921, Sângerei, județul Bălți, Basarabia – 18 februarie 1952, închisoarea Târgu Ocna)
    Sângerând de răni adânci,
    De zile fără soare,
    De răni ascunse şi puroi,
    Cu oasele slabe şi moi,
    Stau ghemuit în pat şi mă gândesc
    Că în curând am să vă părăsesc,
    Prieteni dragi.
    Nu plangeţi că mă duc de lângă voi
    Şi c-o să fiu zvârlit ca un gunoi
    Cu hoţii în acelaşi cimitir,
    Căci crezul pentru care m-am jertfit
    Cerea o viaţă grea şi-o moarte de martir.

    Luându-L pe Iisus de Împarat,
    Năvalnic am intrat pe poarta strâmtă
    Luându-mă cu diavolul la trântă
    Şi ani de-a randu-ntr-una m-am luptat
    Să devin altul,
    Un erou,
    Om nou.

    Şi-am vrut
    Neamul să-l mut
    De-aici, de jos,
    La Domnul Iisus Hristos.
    Nu vă-nfricaţi de cei ce-n temniţi vă închid
    Şi nici de cei ce trupul vi-l ucid.
    De Cel ce viaţa-ţi scoate din robie
    Şi fericirea-ţi dă în veşnicie,
    De El să-ţi fie frică, turmă mică.
    Acum, când văd cât sunt de păcătos,
    De mic şi de neputincios,
    Că am nevoie multă de-ndurare,
    De dragoste, de milă, de iertare,
    Că numai Dumnezeu le poate toate
    Şi lumea din robie El o scoate,
    Devin copil supus,
    Sunt umilit
    Şi-s fericit.

    Din cerul tău înalt şi prea ales,
    Părinte, când mă vei lua la Tine,
    Prietenilor mei de pe pământ
    Redă-le, Tu, în alb veşmânt
    Un suflet care i-a iubit şi i-a-nţeles.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Jurnalismul independent al portalului OrtodoxINFO necesită mult timp, foarte multă muncă, dar și resurse financiare. Veniturile obținute din publicitate sunt însa cu mult sub așteptările noastre inițiale. Chiar dacă portalul are mulți cititori, totuși, sunt foarte puțini care găsesc în produsele promovate prin reclame ceva să-i intereseze… și să dea click pe ele. Pe de altă parte, jurnalismul nu poate fi independent dacă este finanțat de vreun mogul sau organizație.

Pentru a fi independent, acesta trebuie să se bazeze strict pe cititorii săi mulți, care să sprijine fiecare cât poate această lucrare. Ca atare, de bază rămân tot clasicele conturi bancare sau varianta PayPal. Fără sprijinul vostru acest portal nu-și va mai putea continua activitatea.

Mulțumim celor care ne-au ajutat până acum!