Oamenii de stiinta au aflat noi detalii despre modul in care Pamantul si Luna s-au separat in urma cu patru miliarde de ani. Pana acum, se credea ca Luna s-a format dupa ce Pamantul a fost lovit de o roca gigantica.
Intr-un nou studiu publicat in revista Geophysical Research Letters, un grup de cercetatori de la Universitatea din Colorado sustine ca, dupa momentul impactului dintre Pamant si roca uriasa, Luna, care deja exista, a inceput sa se indeparteze usor-usor de Terra, informeaza International Business Times.
Oamenii de stiinta mai spun ca acest proces continua si in prezent cu o rata de patru centimetri pe an, incetinind astfel viteza de rotatie a Pamantului si marind durata zilei.
Cercetatorii cred ca aceasta separare lenta a avut loc in timpul perioadei Hadean, cand Soarele stralucea cu o intensitate de 30% mai mica fata de cum o face in zilele noastre. Cercetarorii americani mai spun ca acest proces de separare a inceput in urma cu cateva sute de milioane de ani, pe cand Pamantul era inca inghetat.
Oamenii de stiinta de la Universitatea din Colorado isi vor continua cercetarile pentru ca vor sa afle mai multe informatii despre cum erau Luna si Pamantul in urma cu 3,8 si 4,5 miliarde de ani.
Studii anterioare ale unor roci selenare ce s-au format in urma cu patru miliarde de ani indicau faptul ca in acea perioada de timp Luna avea un camp magnetic de aproximativ 100 microtesla, fiind chiar mai puternic fata de campul magnetic terestru din prezent. In urma cu aproximativ 3 miliarde de ani, Luna si-ar fi pierdut campul magnetic.
Unii cercetatori sunt de parere ca intensitatea campului magnetic selenar ar fi crescut in contextul interactiunii cu gravitatia terestra, pentru ca, in acea perioada, Terra si Luna se aflau la o distanta mult mai mica una de cealalta fata de cum sunt acum.
Ne străduim să menținem viu acest site și să vă punem la dispoziție informații care să facă lumină în provocările pe care le trăim. Activitatea independentă a OrtodoxINFO funcționează strict cu ajutorul cititorilor, din acest motiv vă cerem acum sprijinul. Ne puteți sprijini printr-o donație bancară sau prin PayPal, completând formularul de mai jos.
Cine mai crede asta in 2018… Oamenii de știinta sunt o gluma, la fel ca si „marile” lor teorii si descoperi.
Sa postati ceva si de ultima lansare spacex, o regizare pe fata. Youtube e plin de clipuri care o demasca.
La vedere asta fac, dar ce ascunde toată activitatea lor …?! Praf în ochii lumii, diversiuni si restul ?! Hă ??
Ateilor sataniști le recomandăm cartea Facerii din Sfintele Scripturi?
4 miliarde de minciuni pentru prosti!
„… Universitatea din Colorado sustine ca, dupa momentul impactului dintre Pamant si roca uriasa, Luna, care deja exista, a inceput sa se indeparteze…”
si
„… aceasta separare lenta a avut loc in timpul perioadei Hadean, cand Soarele stralucea cu o intensitate de 30% mai mica… ”
si
„… in urma cu cateva sute de milioane de ani, pe cand Pamantul era inca inghetat…”
„… roci selenare ce s-au format in urma cu patru miliarde de ani…”
–––
Deci, nu spun cum a aparut Luna.
Apoi, cum au determinat varsta rocilor selenare – ce metoda au aplicat si cum de poate fi credibila!?
… unde e roca aia uriasa?… care ar trebi sa fie gasita, sau bucati „cam” uriase din ea…
Aia de unde venea si cine/cum ar fi facu sa aterizeze chiar pe Pamant???
… cand a fost tot Pamantul inghetat? Asta e fantezie bolnava si nu se poate sustine cu nici o proba materiala, dara-mi-te cu ipoteze…. ca mituri si legende cu asa ceva nu cunosc si nu am auzit sa fie!
De unde pana unde „iluminare cu 30% mai mica”??? Unde, cum, de ce si cine a gasit ca ar fi fost asa ceva?
––––-
Nici macar SF nu este, nici poveste cu zine/duhuri inselatoare … ci ofensa adusa ratiunii si gandirii omenesti.
„NASA și astronomia modernă susțin că Luna este solidă, sferică, o locuință asemănătoare Pământului, pe care omul a zburat realmente și a pus piciorul. Ei susțin ca Luna este un planetoid non-luminescent care primește și reflectă toată lumina lui de la Soare. Realitatea este, oricum, că Luna nu este observată ca fiind un corp solid, este în mod clar circulară, dar nu sferică, și în nici un caz un planetoid asemănător Pământului, pe care oamenii ar putea pune piciorul. De fapt, a fost dovedit în mare măsură că Luna este transparentă și cu luminișcență proprie în totalitate, strălucind cu propria sa lumină unică.”
„Lumina Soarelui este aurie, caldă, uscată, conservantă și antiseptică, pe când lumina Lunii este argintie, rece, umedă, neconservantă și septică. Razele Soarelui micșorează combustia unui foc, pe când razele Lunii măresc combustia. Substanțele vegetale și animale, expuse la lumina Soarelui se usucă rapid, scad, se coagulează, și pierd tendința de a se descompune și putrezi; struguri și alte fructe devin solide, parțial confiate și conservate precum stafidele, curmalele și prunele; carnea de animal se coagulează, își pierde constituenții săi gazoși volatili, devine solidă, uscată, și se îndreaptă lent către descompunere. Când sunt expuse la lumina Lunii, oricum, substanțele vegetale și animale, tind să prezinte simptome de putrefacție și descompunere. Acest lucru dovedește că lumina Soarelui și a Lunii sunt diferite, unice, și opuse, la fel ca în modelul plat geocentric.”
„În lumina directă a Soarelui, un termometru va citi o valoare mai mare față de un alt termometru situat în umbră, dar fiind complet și direct în lumina Lunii, un termometru va citi o valoare mai mică decât altul situat în umbră. Dacă lumina Soarelui este colectată într-o lentilă mare, și aruncată către un punct de focalizare, poate crea o căldură semnificativă, pe când lumina Lunii, colectată similar, nu creează căldură. În „Jurnalul Medical Lancet”, din 14 martie 1856, sunt date detaliile mai multor experimente, care dovedesc că razele Lunii, când sunt convergente pot efectiv să reducă temperatura pe un termometru, cu mai mult de opt grade. Deci, lumina Soarelui și a Lunii, au în mod clar proprietăți diferite întru totul.”
„Mai mult decât atât, Luna în sine nu poate fi fizic atât un corp sferic cât și un reflector al luminii Soarelui. Reflectoarele trebuie să fie plane sau concave pentru ca razele de lumină să aibe vreun unghi de incidență; Dacă suprafața unui reflector este convexă, atunci toate punctele razei de lumină, într-o linie directă cu raza perpendiculară pe suprafață, nu vor rezulta nici o reflecție.”
„…Iar într-o noapte senină, pe parcursul unui ciclu de creștere sau descreștere, este chiar posibil a se vedea ocazional stele și „planete” direct prin suprafața Lunii! Societatea Astronomică Regală are înregistrate multe astfel de apariții de-a lungul istoriei, care toate sfidează modelul heliocentric.”
Stelele respective ar putea fi si in fata lunii:
http://wwwcdn.skyandtelescope.com/wp-content/uploads/lunar_flash_m-1.jpg
https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/d/db/440860main_image_1633_946-710.jpg
„Heliocentriștii cred că Luna este o bilă, chiar dacă aspectul acesteia este clar ca al unui disc plat luminos. Noi vedem mereu numai aceeași față (chiar și la diferite înclinații) a Lunii, dar totuși, se pretinde că există o altă „parte întunecată a Lunii“, care rămâne ascunsă. NASA afirmă că Luna se rotește în direcția opusă rotației Pământului, într-un astfel de mod perfect sincronizat, încât mișcările se anulează reciproc, astfel, în mod convenabil, noi nu vom putea niciodată să observăm presupusa parte-întunecată a Lunii în afara falsurilor teribile ale imaginilor CGI. De fapt, chestiunea este că, oricum, dacă Luna ar fi o sferă, observatorii din Antarctica ar vedea o față diferită de cea a celor de la ecuator, dar ei nu văd – doar aceeași față plată, rotită la diferite grade.”
:))))))))
Miras-ar lumea de ei !! Ăștia devin din ce în ce mai deștepți! Cred ca mănâncă ceva alimente speciale, de le vin toate ideile astea!