SCOALA – FABRICA DE SCLAVI / Treaba gandita demult si finantata atunci de Rockefeller iar acum de Soros / Alternativa: HOMESCHOOLING?

Lecții de standardizare

Urmatorul film, „Lecții de standardizare”, a fost creat de Alexey Komov, ambasador al Congresului Mondial al Familiilor la ONU, și colegii săi, care împreună au fost pionierii sistemului de școlarizare acasă (homeschooling), în Rusia, folosind metode de școlarizare la domiciliu testate în SUA.

O transcriere a videoclipului este inclusă mai jos.

Educația este cheia pentru orice, ea formează fiecare ființă umană. Acest lucru este fundamental pentru viitorul oricărei națiuni. Oamenii care, după prăbușirea Uniunii Sovietice au avut o mare influență asupra sistemului educațional al fostelor republici, au înțeles-o destul de bine. De exemplu, în Ucraina în ultimii douăzeci și cinci de ani, multe manuale școlare au fost scrise de ONG-urile lui George Soros și publicate de acestea în Canada. Rezultatul este destul de grav și ireversibil.

(Istoria actuală a Ucrainei a fost definită în școlile lor prin aceste manuale, care îi învață pe copiii ucraineni ceva complet diferit față de ceea ce a fost întotdeauna acceptat de istorici, atât în Rusia, cât și în Ucraina. Uneori această istorie este neplauzibilă. De exemplu, există noțiunea de trib străvechi numit Ukros, presupușii strămoși ai ucrainenilor de astăzi – o noțiune care are drept scop formarea convingerii că rușii și ucrainenii sunt două rase diferite – o presupunere total neîntemeiată. Cuvântul „Ucraina” înseamnă, de fapt, ”zonă de graniță”. Nu a fost niciodată folosită de ucrainieni sau ruși înșiși înainte de secolul al XX-lea – numai de către domnitorii polonezi-lituanieni care au condus ceea ce este acum Ucraina de Vest timp de mai multe secole înainte de asta. O astfel de înțelegere falsă încurajează intenționat o ură împotriva rușilor, ca ”ocupanți” ai Ucrainei. – O.C.)

Alexey Komov:

— În Rusia, în ultimul sfert de secol, nivelul general al educației și alfabetizării a scăzut de la unul dintre cele mai înalte din lume la nivelul cel mai de jos din toate timpurile. Un factor cheie este distrugerea accelerată a sistemului educațional sovietic, fără a realiza o înlocuire semnificativă.

După prăbușirea Uniunii Sovietice, multe concepte noi au fost importate în Rusia. Unele dintre ele au avut rezultate bune, dar multe au avut consecințe cu adevărat catastrofale. Unul dintre exemplele cele mai izbitoare este reforma sistemului educațional.

O influență importantă asupra noului curriculum al educației a fost adusă de ONG-urile conectate la George Soros. Nu este o surpriză faptul că au existat numeroase tentative de contrabandă cu așa-numitele ”lecții de educație sexuală”. În turbulenții ani 1990, au început multe experimente vitejești în Rusia.

Irina Shamolina, autorul proiectului “Classical Education in the Family” (Educație Clasică în Familie):

Prima ”reformă” a școlii pe care au experimentat-o părinții și elevii după perestroika a fost prelungirea școlii pentru încă un an. De ce a fost făcută? Nimeni nu stie.

Apoi, întregul set de manuale și cărți școlare au fost schimbate. De ce, de exemplu, au fost înlocuite manualele de matematică dacă au produs rezultate superioare și studenții noștri au câștigat în mod constant multe competiții internaționale?

Ulterior, sistemul de testare a fost introdus ca singura modalitate de evaluare a cunoștințelor – în ciuda faptului că s-a dovedit a fi ineficient în America și la nivel internațional.

Extinderea și consolidarea școlilor este în curs de desfășurare. Mai multe școli se integrează în conglomerate uriașe. În același timp, este evident că, cu cât este mai individualizată atenția pe care un copil o primește la școală, cu atât mai bine. Școlile mici, unde directorul cunoaște personal fiecare copil, vor fi întotdeauna mult mai eficiente decât conglomeratele mari, unde directorul sau profesorul cunoaște cu greu toți profesorii care lucrează acolo.

Școlile uriașe, testele nesfârșite, manualele primitive, formarea până la vârsta de 18 ani … Acest lucru seamănă cu modelul școlii publice americane. Deci, actualul sistem educațional din Rusia a fost importat din Statele Unite.

Și ce știm despre sistemul educațional al învățământului public secundar din America? În primul rând, este cunoscut pentru bugetul său uriaș, cel mai mare din lume pentru aceste scopuri, și al doilea ca mărime din țară după bugetul militar – cu rezultate la fel de șocante: America este pe locul 28 printre țările dezvoltate, conform nivelul său general de alfabetizare. Deci, de ce a fost copiat acest sistem în Rusia? Întrebarea rămâne fără răspuns.

Michael Farris, J.D., LL.M, Fondator și Cancelar al Patrick Henry College:

Au avut loc ceva schimbări dramatice legate de școlile publice americane. Nu mai există nici o preocupare cu privire la faptul că fiecare copil are ocazia să învețe – a fost o inginerie socială și alte scheme de planificare centralizate din Washington, D.C., (împreună cu) sindicatele cadrelor didactice; și-au încetat să se îngrijoreze dacă copiii puteau să citească bine sau nu, au încetat se îngrijească de valorile și de morala din școlile publice care le-au făcut să fie într-adevăr un loc minunat, așa cum erau când mergeam la școală în anii ’50 și ’60.

Ideologia comunistă a fost principala problemă a sistemului educațional sovietic. În toate celelalte aspecte, el oferă un nivel destul de decent de cunoaștere. Să ne amintim realizările studenților sovietici în competițiile internaționale. De ce (acest sistem) a fost complet distrus? Nimeni nu stie.

Rolul fundamental al educației a fost recunoscut foarte bine de elitele americane. Cu o sută de ani în urmă, fundațiile Rockefeller, Ford și J.P. Morgan au lansat un program de lungă durată pentru transformarea școlarizării în masă în America și în întreaga lume într-o mașină bine lubrifiată pentru producția de minți standardizate programate pentru producția și consumul în masă.

Allan Carlson, Ph.D., Fondatorul Congresului Mondial al Familiilor, Profesor la Universitatea Hillsdale:

Când ne uităm la istoria învățământului public, a educației de stat în Statele Unite, este destul de limpede, chiar de la început, încă de acum 180 de ani în Massachusetts, în anii 1830 și 1840, acea parte a planului – partea principală a planul – era de a distruge controlul părinților asupra copiilor lor, de a transforma copiii în vehicule de control central și manipulare centrală. A fost modest la vremea respectivă, sub Horace Mann și ceilalți. Era un fel de creștinism rezidual, nu unul puternic, ci unul rezidual; dar în timp, chiar și acesta a dispărut.

Soluțiile gata-pregătite și viziunea dorită asupra lumii urmau să fie instalate în capul maselor prin televiziune și prin cultura pop.

Ingineria socială de ultimă oră, tehnologiile de manipulare a minții și propaganda de stat la scară largă au fost aplicate, la fel ca și experiența sistemului prusac de îndoctrinare în masă și exerciții de disciplină. Peste 4000 de ani de experiență în stratificarea socială a sistemului castelor indiene a fost de asemenea folosită, unde o bună educație a fost oferită doar celei mai înalte caste a clerului numită Brahmani și parțial castei războinice – Kshatriya. Între timp, membrii castei comerciale Vaishya și a castei muncitoare Sudra erau pregătiți doar pentru a face munca manuală și pentru a servi clasele superioare. Iar cea mai de jos clasă, a așa-numișilor ”de neatins”, nu trebuia să primească deloc educație.

Michael Donnelly, Managerul direcției Global Outreach (Mobilizare Globală) la Homeschool Legal Defense Association (Asociația de Apărare Juridică pentru Educația Acasă):

Woodrow Wilson a spus că de ceea ce are nevoie America este sistemul cu două clase de oameni. Avem nevoie de o clasă de oameni care au o educație artistică liberală și o altă clasă de oameni care nu au prea multă educație, dar care pot doar ”să facă treabă”.

Acest sistem a fost reprodus în condiții noi în Occident: elita este pregătită în școlile private exclusive ale ”Ivy League”(n.t.: această expresie – Ivy League – este asociată cu excelența academică, selectivitatea admiterii și elitism social) și în universități de prestigiu, în timp ce masele sunt lipsite de capacitatea de a gândi critic și independent, prin sistemul de învățământ public obligatoriu.

Austin Ruse, Președinte al Center for Family and Human Rights (C-Fam) / Centrul pentru Drepturile Familiei și Omului:

Școlile publice din Statele Unite nu sunt decât fabrici de propagandă ideologică pentru stânga. Nu știu dacă vor ”oameni proști”, dar cu siguranță vor să-i facă radicali, din punct de vedere ideologic. Și acest lucru se întâmplă acum abundent pe problema LGBT și cea gender. Acestea îndeasă pură otravă în capetele acestor copii săraci. În același timp, nu îi educăm. Sistemul nostru public de școală este un dezastru total din punctul meu de vedere.

Cu trilioane de dolari cheltuite pe acest sistem de educație de stat, producția este exact cea așteptată de cei care au construit întregul proces.

Phillip Longman, Ph.D., director de Cercetare la New America Foundation:

Procesul educațional american este foarte mult dominat de anumite fundații, în special Fundația Gates finanțează toate cercetările realizate în domeniul educației la nivelurile inferioare – și acest lucru a creat probleme.

Rezultatul final este o masă pasivă ușor dirijabilă, de consumatori standard, care nu pune întrebări profunde și inconfortabile și nu poate realiza progrese majore în domeniul științei și al culturii. Deci, importul talentului internațional de top este de o importanță capitală.

Acest sistem de imbecilizare a fost expus de cel mai bun profesor din New York, câștigător de premii, cu 35 de ani de experiență, John Taylor Gatto. Am avut noroc să înregistrăm un interviu exclusiv, în apartamentul său din Manhattan.

John Taylor Gatto:

Puterea bogată, consacrată, nu dorește să aibă de-a face cu concurența care vine de la oamenii obișnuiți și, astfel, recurg la modalități vechi de a o reprima. Și funcționează, îmi pare rău să spun. Luați copiii înainte de a avea doisprezece ani și ruinați-le mințile. Apoi, ei sunt prinși în acel consumerism și trebuie să găsească alte căi de a-l susține …

Nivelul scăzut al individualizării este o problemă comună a tuturor sistemelor școlare și principala cauză a calității scăzute a educației.

Michael Farris, J.D., LL.M, Fondator și Cancelar al Patrick Henry College.

Avem nouăsprezece nepoți care sunt școliți acasă și nu am putea fi mai fericiți de felul în care funcționează. Acesta este în contrast direct cu ceea ce se întâmplă în sistemul școlilor publice din Statele Unite. În întreaga perioadă a ultimilor 30 de ani, școlile publice au devenit din ce în ce mai stridente și din ce în ce mai puțin eficiente în încercarea de a învăța de fapt copiii cum să învețe. Chiar și abilitățile de bază în lectură și matematică nu sunt la un nivel bun în Statele Unite, privind în ansamblu.

Consolidarea școlilor și introducerea testelor standardizate face ca personalizarea să fie și mai puțin posibilă. Un sistem de testare atotcuprinzător controlează chiar și cele mai bune școli private într-un cadru extrem de restrâns și face imposibilă utilizarea diferitelor abordări ale educației. Deci, o adevărată educație este înlocuită de ”exerciții de test” nesfârșite.

Irina Shamolina, autorul proiectului “Classical Education in the Family” (Educație Clasică în Familie) în Rusia:

Testarea este un lucru foarte specific care trebuie folosit numai în ocazii speciale; de exemplu, la testarea cunoștințelor privind regulile de trafic. Da, șoferul este testat pentru cunoașterea regulilor de circulație, dar este evident că un permis de conducere nu poate fi emis numai în funcție de rezultatele testului său, fără nici o practică de conducere. Este același lucru cu dezvoltarea subiectelor (n.t.: de învățare). Numai în dialog – oral sau scris – putem evalua modul în care gândește o persoană, cum înțelege subiectul studiat. Testarea arată doar lacune în posesia unui set de date. Un copil care, în loc să primească o educație, se hrănește cu lecții standardizate, nu poate dezvolta o gândire critică și creativă.

Dacă aplicăm un sistem dezvoltat inițial cu scopul tâmpirii în masă a poporului, atunci nu ar trebui să fim surprinși să primim rezultatul așteptat.

Doar cele mai bune școli private, cum ar fi Gimnaziul Sf. Vasile cel Mare de lângă Moscova, reușesc să își îndrepte atenția spre direcția cea bună.

Constantine Malofeyev, fondatorul Gimnaziul Sf. Vasile cel Mare  (gimnaziul se referă la o unitate școlară aproximativ echivalentă cu liceul în S.U.A. ), aflat chiar lângă Moscova:

Cred că dacă o persoană este un patriot și dacă o persoană crede în Dumnezeu, atunci vom putea obține mult mai mult de la acești copii pentru națiunea noastră și pentru viitorul nostru decât dacă ne bazăm doar pe sistemul standard de testare și pe examene. Creșterea în funcție de un sistem de valori este mult mai importantă decât educația formală. Și aceasta este ținta școlii noastre.

Levan Vasadze, fondatorul Școlii Private Kikety lângă Tbilisi, Georgia, președinte al Prometheus Capital Partners:

Educația morală este mai importantă decât educația formală. Prin urmare, trunchiul academic din școala noastră este doar unul din cele patru. În plus, avem și alte trei domenii de interes: dezvoltarea spirituală și morală; muncă; sport și atletism.

În multe țări din fosta Uniune Sovietică, prin sistemul obligatoriu de testare nu se impune numai un program de stat foarte rigid, ci și așa-numita ”educație sexuală comprehensivă”.

Din fericire, după prăbușirea Uniunii Sovietice, învățământul la domiciliu a devenit legal în Rusia. Astfel a fost reintrodusă o practică de secole a nobilimii ruse și a claselor educate. Aproape întreaga aristocrație rusească până la cel puțin doisprezece ani (ca Pușkin sau Kutuzov) și chiar până la vârsta universitară (Tolstoi, Borodin), a studiat acasă. Evident, acest lucru nu s-a datorat faptului că școlile nu erau disponibile pentru acești copii.

Protopopul Dimitry Smirnov, președintele Comisiei Patriarhale pentru Protecția Familiei, Maternității și a Copilăriei:

— Trebuie să spun că școala este dăunătoare sufletului copilului. Modul natural, creat de Dumnezeu, este ca pruncul să crească în familie și să învețe totul acolo. În Rusia, aceasta a fost situația pentru nouă secole. De ce? Deoarece nici o familie nu are zece sau douăzeci de copii de aceeași vârstă. Și atunci când copiii de aceeași vârstă sunt grupați, apar relațiile urâcioase asemeni unei haite de lupi – în cazul în care cei puternici îi suprimă pe cei slabi, nechibzuiții îi hărțuiesc pe cei umili etc. La școală acest lucru este inevitabil și necesită o mare dibăcie din partea profesorilor.

Educația în familie nu este ceva nou. De fapt, este o tradiție uimitor de veche. Aceasta este o formă de educație în care părinții gestionează întregul proces educațional, hotărând ce, cum și când va studia copilul lor. În comparație cu secolul al XIX-lea, astăzi nu este nevoie să recurgem la ajutorul tutorilor, deoarece materialele de instruire și consilierea experților sunt ușor accesibile de la distanță, online.

Brian Rau, Ph.D, Președinte al National Home Education Research Institute/Institutul Național de Cercetare pentru Educației Acasă:

Educația la domiciliu este veche de mii de ani. Și numai în ultimele șase sau șapte generații, țările din întreaga lume au intrat în (sistemul) școlilor instituționalizate. De-a lungul istoriei lumii, oamenii au avansat și au realizat tot felul de invenții mărețe și prin învățare. Deci, mișcarea modernă a școlii acasă este doar o întoarcere la una dintre cele mai bune (învățări).

Părinții din întreaga lume ajung la concluzia că educația la domiciliu este, probabil, singurul răspuns real la provocarea deteriorării continue a educației în masă. Dreptul părinților de a da copiilor lor tipul de educație care corespunde propriei religii și viziuni asupra lumii este un drept fundamental al omului și ar trebui să fie puternic susținut și protejat.

Brian Brown, Președintele Congresului Mondial al Familiilor și al Organizației Naționale pentru Căsătorie:

Sue și cu mine, avem opt copii, iar în cea mai mare parte a vieții copiilor i-am școlit acasă. Acum avem o mare școală catolică chiar pe stradă. De ce am făcut-o? Din același motiv pentru care mulți americani se mută din școlile publice. Suntem acum într-un moment în care cred că este periculos să-ți trimiți copilul la o școală publică. Este periculoasă când vine vorba de credința lor, e periculoasă când vine vorba de moralitatea lor – e periculoasă în ansamblu.

În unele țări, sistemul educațional se transformă treptat într-o dictatură represivă. De exemplu, în Germania sau Suedia părinții nu au dreptul să-și țină copiii departe de așa-numita ”educație sexuală comprehensivă”. Au existat cazuri de detenție a acestor părinți. Și acest lucru se întâmplă în democrațiile occidentale consacrate.

Brian Brown, Președintele Congresului Mondial al Familiilor și al Organizației Naționale pentru Căsătorie:

IAceasta se întâmplă peste tot. Avem profesori care iau atitudine și spun: ”Bineînțeles că îi învăț pe elevii mei despre căsătoria între persoane de același sex și despre căsătoria mea de același sex. Și, bineînțeles, îi învățat că este discriminare să crezi altfel”. Nu există nicio considerație cu privire la faptul că părinții sunt educatorii primari ai copiilor lor ori la drepturile părinților – sau să reflecteze puțin. Prin urmare, veți vedea o creștere uriașă în domeniul școlarizării la domiciliu și în școlile private, în școlile private creștine. Cred că este o nouă mișcare care nu este atât de nouă. Oamenii erau de fapt copii școliți casă pentru o lungă perioadă de timp. Realmente, copiii chiar au fost educați acasă.

În Statele Unite, această formă de învățare se dezvoltă în mod activ încă din anii 1970, iar astăzi există peste 2,5 milioane de studenți la domiciliu.

În anul 2000 a fost creată o universitate specială pentru copiii de vârstă școlară. Se numește Colegiul Patrick Henry, iar mai mult de 80% dintre elevii săi au fost educați acasă.

Jack Haye, Președinte al Colegiului Patrick Henry:

Puteți să veniți la școală aici și să aveți o experiență academică incredibilă, deoarece raportul dintre elevi și colegiu este de zece la unu. Și astfel studenții ajung aici – nu există loc să te ascunzi – să-și cunoască profesorii, profesorii sunt implicați cu elevii, nu numai ca învățători, ci și ca practicanți și mentori. Este o experiență chiar unică pentru studenți să-și cunoască profesorii atât de bine și să poată învăța de la ei în acel mediu.

Acesta este Centrul Barbara Hodel și aici are loc cea mai mare parte a activității noastre studențești. Există o sală de gimnastică, o sală de antrenament, facilități săli de clasă, săli de consiliu. Există o cafenea, o zonă de primire generală. De fapt, organizăm conferințe aici pentru că există spațiu. Aici este librăria noastră.

Buna ziua domnisoara Ricky!

Alexei Komov:

Ce fel de carte este aceasta?

Jack Haye:

Este Manifestul Comunist.

Alexei Komov:

De ce o aveți aici?

Jack Haye:

Noi o studiem ca parte a dezvoltării culturii occidentale, pentru a înțelege de unde provine și pentru a privi istoria prin ochii credinței.

Alexey Komov:

Acesta este Soljenițîn!

Jack Haye:

Exact. Da, deci acesta este unul dintre reperele educației clasice. A citi literatură din diferite puncte de vedere.

Cercetările arată clar că rezultatele academice pentru cei școliți acasă sunt mult mai mari decât media școlilor publice. Acești copii formează într-adevăr elita culturală și intelectuală a țării.

În ultimii ani, cele mai bune universități americane au creat modalități speciale de admitere pentru copiii educați acasă și nu au nevoie de certificate de educație secundară formală de la ei. Ei concurează pentru acei studenți care au gândire critică și creativă.

Jack Haye, Președinte al Colegiului Patrick Henry:

Ne-am deschis ușile în anul 2000 cu prima clasă, iar acum cu clasa din 2016, avem șaisprezece ani de funcționare. Avem studenți care au absolvit și se află acum în cele mai prestigioase școli de drept și școli postuniversitare din întreaga țară. Avem doi ex-studenți la Curtea Supremă. Am avut mai mulți studenți în Casa Albă decât orice alt colegiu din America.

Predăm latină și greacă. Puteți vedea unele din cărțile pe care le citim ca parte a culturii occidentale: Dante, Milton, Homer, Shakepeare.

”Iată o carte pe care ați putea fi interesată să o vedeți (Mayakovsky). Aceasta este în engleză și rusă.”

Aceasta este una dintre cărțile pe care le citim la poezie, care arată modurile diferite în care a ajuns să se exprime gândirea occidentală. Ne uităm la aceste texte critic – care sunt ideile din spate cu care se luptă poetul. 

Robert Bortins, CEO (director general) al platformei de școlarizare acasă ”Classical Conversations”:

Absolvenții noștri au mers la 175 de colegii diferite. Rata medie de acceptare este de 100%. Acestea se aplică la 3,5 școli, în medie, iar mulți dintre ei obțin burse academice pentru a participa (la studii). Ei au început să devină ingineri, proprietari de afaceri, misionari, oameni de știință, muzicieni – dacă vă puteți gândi, căci ei probabil că au făcut-o. Au devenit cetățeni de succes oriunde s-ar afla.

În predarea la domiciliu, părinții au posibilitatea de a aplica acele metode de predare care sunt cele mai potrivite pentru copilul lor. Școala forțată universală a făcut pe toată lumea să uite că există multe modalități diferite de a oferi o educație de înaltă calitate. Cel mai frapant exemplu este Grecia antică, unde școlile în sensul nostru modern nu existau deloc. Cu toate acestea, Grecia antică este un standard de aur, încă de neatins, în cultură și știință.

Leigh Bortins, fondatoarea platformei de școlarizare acasă “Classical Conversations” :

Principala diferență pe care aș menționa-o este eficiența față de elevi, poate mai mult decât profesorul sau sistemul, în felul în care o persoană învață este vorba despre inimă și suflet. Și astfel, educația clasică subliniază ceea ce noi numim ”gramatică”, care implică o mulțime de memorat, care sună străină și inutilă pentru unii oameni. Dar realitatea este că trebuie să ne umplem creierul cu idei și informații abundente, pentru ca apoi să avem ceva de gândit, ceea ce noi numim ”dialectic”. Dar cunoașterea multor informații și a fi un mare gânditor este doar o parte a ceea ce ar trebui să ofere o educație. De asemenea, trebuie să putem împărtăși aceste informații altor persoane. Și astfel ne concentrăm cu adevărat pe abilitățile de introducere a informațiilor, de procesare a informațiilor și apoi de învățare a elevilor cum să împărtășească aceste informații.

Acum, sună de bun simț, corect? Ideea este să privești persoana cu care lucrezi în loc de manual, de test, de rezultate sau de scopuri. Ceea ce constituie miracol, minune, bucurie pentru toți, este că atunci când vă uitați la informații și învățați și discutați cu o persoană tânără sau cu o persoană de orice vârstă, dacă vă concentrați asupra lor și asupra a ceea ce știu, și cum cunosc, ajutându-i cu setul de competențe și împărtășind acele informații, se dovedește că ei învață oricum despre tot felul de lucruri și învață cum să învețe. Aceasta este înțelesul atenției noastre deosebite asupra educației clasice. Este mult mai mult decât atât; dar asta e chiar inima ei.

Renașterea tradițiilor educaționale antice este cea mai populară tendință în educația familială. Părinții sunt uniți în grupuri de sprijin pentru a preda copiilor în afara sistemului școlar.

Mary Alphs, Responsabil de marketing pentru platforma de învățare acasă Classical Conversations.com:

Partea importantă este că, în mod absolut, îi învățăm pe părinți să meargă alături de ei, să îi înzestreze, să îi motiveze, să-și educe copiii, să învețe să-i iubească, să fie cu copiii lor, să învețe instrumentele de învățare și să învețe să declanșeze dragostea de învățare pentru întreaga familie.

Învățătura clasică se bazează pe sistemul dovedit de două mii și jumătate de ani a ceea ce se numește trivium și quadrivium sau șapte arte liberale. Mii dintre cei mai  de succes și inteligenți bărbați ai Antichității, Evul Mediu și ai Rusiei pre-revoluționare au fost educați folosind acest sistem. Este un sistem extrem de eficient, care include studii latine și grecești clasice, literatură, compoziție, logică, dialectică și retorică.

(N.t.: Cele şapte arte liberale se împart în două grupe, una care se ocupă de cuvânt, iar cealaltă de număr. Trivium-ul, sau întreita cale, se ocupă de cuvinte. Gramatica introduce învăţăcelul în tainele limbii, dar şi a literaraturii. Logica îl învaţă să îşi ordoneze gândirea, iar retorica îl pregăteşte să exprime altora ceea ce gândeşte. Quadriviumul, îl preia pe cel care şi-a însuşit primele trei arte şi îl introduce în lumea ştiinţelor inferioare. Acestea sunt ştiinţele matematice, care ţin de inteligenţa analitică şi nu de intelectul pur. Aritmetica este ştiinţa propriu-zisă a numărului. Geometria se ocupă de numărul în spaţiu, pe când armonia, sau muzica, are ca obiect numărul în timp. În sfârşit, astronomia reuneşte toate acestea, ocupându-se de număr în timp şi spaţiu.)

Robert Bortins, CEO (director general) al platformei de școlarizare acasă ”Classical Conversations”:

Lucrul minunat al modelului clasic este că reprezintă o modalitate excelentă de a învăța ceva, îl puteți aplica la orice. Nu contează din ce cultură proveniți dvs., deoarece deja exersați instrumentele de învățare a diferitelor subiecte.

Mulți oameni inteligenți din Occident încep să realizeze că, de fapt, copiii educați la domiciliu sunt în realitate principala speranță pentru societate. Nu numai pentru că au rezultate academice mult mai mari, ci și pentru că sunt mult mai activi din punct de vedere social. Ei au mai mult succes în dezvoltarea carierei și în construirea vieții de familie.

Christopher Mannon, PhD, campania Humanae Vitae la Institutul de Cercetare a Populației:

Fiica noastră (am fost doar binecuvântați o singură dată) a terminat studiile acasă și acum este studentă la Universitatea Stanford. Suntem avocați ai școlii la domiciliu; iar micul nostru oraș are atât de mulți copii școliți acasă, încât trebuie să fie de ordinul … trebuie să existe o mie de copii școliți acasă în ținut, și acesta este unul dintre cele mai mici ținuturi din Virginia. Învățământul la domiciliu este o oportunitate extraordinară pentru ca familiile să continue să fie responsabile pentru copiii lor și să răspundă legii naturale și divine în ceea ce privește atât responsabilitatea, cât și dreptul de a-și învăța copiii și de a le ghida educația.

Protopopul Dimitry Smirnov, președintele Comisiei Patriarhale pentru Protecția Familiei, Maternității și a Copilăriei:

Omului sovietic îi este frică de educația la domiciliu, iar oamenii sovietici percep școala ca o realitate care nu poate fi ocolită, ca și cum ar fi nevoie. De fapt, nici Pushkin, nici Lermontov nu și-au petrecut timpul la o școală.

Pentru dezvăluirea cât mai completă a talentelor fiecărui individ trebuie să existe o diversitate de forme de educație. Cu cât este mai diversă, cu atât mai bine. Acest lucru este benefic atât pentru familii, cât și pentru stat ca întreg. Aici centralizarea excesivă și standardizarea dăunează doar. Acest lucru este susținut de evaluările internaționale ale organizației ”Libertatea educației” în diferite țări ale lumii. În plus, dreptul părinților de a le oferi copiilor lor o educație conformă cu opiniile lor morale și etice și cu tradițiile religioase este un drept fundamental declarat în Declarația Universală a Drepturilor Omului și în alte documente ale ONU, precum și în în majoritatea țărilor.

Michael Donnelly, Managerul direcției Global Outreach (Mobilizare Globală) la Homeschool Legal Defense Association (Asociația de Apărare Juridică pentru Educația Acasă):

După încheierea celui de-al doilea război mondial, când aliații au învins Germania, Organizația Națiunilor Unite a creat Declarația universală privind drepturile omului, care a fost, în parte, un răspuns la atrocitățile comise de naziști. În Germania, învățământul la domiciliu a fost criminalizat în 1938, în vremurile national socialiste. Desigur, în 1938 toate școlile de stat erau școli naziste. Articolul 26: 3 din această declarație prevede că părinții au dreptul anterior de a decide cum trebuie educați copiii și că părinții au un interes fundamental în a decide cum trebuie educați copiii lor și că statul trebuie să respecte și să protejeze dreptul părinților de a lua aceste decizii și să nu folosim niciodată educația ca o armă a politicii sociale din motive totalitare, exact ceea ce s-a întâmplat în Germania nazistă – și se întâmplă astăzi în țări precum Suedia, Germania și alte țări occidentale, chiar și în țări ca Statele Unite.

Alexey Komov, ambasador al Congresului Mondial al Familiilor la O.N.U

— În Rusia, educația în familie s-a bucurat de libertate legală timp de 25 de ani, dar se află încă în stadiul de dezvoltare. Peste 50.000 de copii studiază în acest fel, iar numărul lor crește în mod constant. Această formă de educație se confruntă adesea cu rezistență din partea funcționarilor și directorilor școlilor publice. Dar statul ar trebui, dimpotrivă, să aprecieze, să susțină și să-și prețuiască acele familii care se străduiesc să-și învețe copiii acasă. Având în vedere în special faptul că mai mult de nouăzeci la sută din astfel de familii sunt familii puternice, mari, cu trei sau mai mulți copii. Aceste familii sunt speranța pentru apariția unui nou Pușkin, Tolstoi sau Dostoievski.