Să tacă toată gura cea vicleană!
IPS Serafim nu pomenește pe patriarhul Bartolomeu, de fapt nu l-a pomenit niciodată! IPS Serafim nu-l pomenește nici pe arhiepiscopul Ieronim al Atenei, ci mai nou pomenește așa:
„Pe episcopii Sfântului Sinod care drept învață Cuvântul Adevărului” – știind faptul că mai mulți ierarhi din sinodul Greciei nu au acceptat hotărârile pseudo-sinodului din Creta.
În plus în toată Mitropolia Pireului, toți preoții rostesc la ectenia întreită, din cadrul Sfintei Liturghii, cu binecuvântarea Mitropolitului Serafim, rugăciunea următoare:
,,Încă Te rugăm, trimite Duhul Tău cel Sfânt care să alunge din Biserica Ta eresul cel cumplit al ecumenismului și să zdrobească sub picioarele dreptslăvitorilor pseudo sinodul din Creta”.
În aceeași idee, anul trecut în Duminica Ortodoxiei mitr. Serafim a trimis pe reprezentantul său în parohia românească din Pireu unde s-au citit Anatemele împotriva ereziilor, după tipic, la care s-au adăugat și anatemele, în premieră, pentru pseudo-sinodul din Creta și cei care pun în aplicare hotărârile sale. Drept urmare Turbarea lui Bartolomeu: Cere caterisirea IPS Serafim de Pireu, Pr. prof. Theodor Zisis, pr. Matei Vulcănescu și a altor opozanți ai adunării din Creta și Patriarhul Ecumenic amenință cu întreruperea comuniunii cu IPS Serafim de Pireu și IPS Ambrozie de Kalavryta și Aigialia.
Ba mai mult, IPS Serafim depune eforturi considerabile pentru a convoca un sinod ecumenic, care să condamne pseudo-sinodul din Creta și pe semnatarii lui. Ca să reîntregim spectrul luptei cu fiara ocultă a IPS Serafim de Pireu, precizăm și faptul că mitropolitul a fost dat în judecată de prim-ministrul ateu Tzipras pentru atacuri la adresa homosexualilor, proces în urma căruia IPS Serafim este obligat să plătească o amendă de 1 milion de euro.
Dar nici pe PF Damian al Sinaiului, care are mărturisire publică împotriva ecumenismului și a pseudo-sinodului din Creta, nu-l înghit aceștia! De ce oare? Au ei alți ierarhi și nu vor să-i spună public? Sau au de gând să-și ungă unul de-al lor după modelul Slătioara? Vom trăi și vom vedea, dar să ne rugăm bunului Dumnezeu să nu fie așa ceva!
Păi bine fraților, noi de ce am invocat Canonul 15 de la sinodul I-II Constantinopol? Nu pentru că ierarhii au mărturisit erezia cu capul descoperit (în public)? Vi se pare că IPS Serafim face acest lucru? Sau dimpotrivă? Și atunci cum îi putem cataloga pe cei ce lovesc într-un astfel de ierarh al lui Hristos? Oare și-au pierdut mințile cu super-corectitudinea lor de-a dreapta?
Deci, în cazul negării evidenței că ar mai exista ierarhi cu cuget ortodox, semnatarii de la Roman au dat dovadă de rea-credință, ca să nu zicem mai mult, negând purtarea de grijă a lui Dumnezeu, că deși nu merităm, totuși nu lasă Biserica Sa fără episcopi.
Ne străduim să menținem viu acest site și să vă punem la dispoziție informații care să facă lumină în provocările pe care le trăim. Activitatea independentă a OrtodoxINFO funcționează strict cu ajutorul cititorilor, din acest motiv vă cerem acum sprijinul. Ne puteți sprijini printr-o donație bancară sau prin PayPal, completând formularul de mai jos.
Ce parere aveti?
http://alitheia-agaph.blogspot.ro/2017/06/blog-post.html
Sursa fotografiilor:
http://www.amen.gr/article/eikones-apo-tis-synadiseis-tou-oikoumenikou-patriarxi-stin-athina
S-au mai dat explicatii in privat privind aceste fotografii. Ele sunt de la o receptie oferita de Ieronim al Atenei cu ocazia vizitei lui Barty de Istanbul la Atena. Au fost invitati si ierarhii din „sinodul mic” al Greciei.
La vederea IPS Serafim, Barty l-a intrebat: Nu esti tu hirotonia mea, de ce ma ataci? Atunci IPS i-a raspuns: „Ba da, sunt hirotonia voastra si pentru asta va fac plecaciune, dar nu pot sa tac cand infaptuiti erezii”.
Cam aceasta este intamplarea pe care presa a prezentat-o cum a vrut, iar cei cu tendinte schismatice o exploateaza pentru a-l condamna pe IPS Serafim.
Și Sf. Justin Popovici desi nu îl pomenea pe patriarhul sau cu puțin timp înainte de adormirea sa, i-a sărutat mâna(plecăciune) arătând ca el face parte din biserica.
În primul rând, plecăciune nu se face ereziarhului. Ca să nu mai vorbim de sminteala pe care o face, făcând acest lucru.
Iar în al doilea rând, ați fost de față când i-a spus lui Batholomeu aceste cuvinte? Care este sursa lor?
Nicolae Radu: Tu știi cine e Sfântul Iustin Popovici? Ai vreo idee despre el? Ai citit ceva ce a scris sau despre viața sa?
sursa a fost de față
Cine? Pr. Vulcanescu?
https://ortodoxiacatholica.wordpress.com/2012/11/26/recomand-contra-religiei-de-christos-yannaras-o-carte-care-rastoarna-miturile-si-magia-si-trasnformarea-credintei-ortodoxe-in-religie-confuzia-dintre-sfanta-traditie-si-traditii-omenesti-absol/
Recomandarea lui fata de crestini. O carte plina de otrava.
pai asa putem sa motivam orice
Minunea invierii unui copil mort de 24 de ore in Belgia, de catre Sfantul Arsenie din Paros
http://ortodoxinfo.ro/2018/02/02/o-mare-minune-s-a-intamplat-cu-cateva-zile-in-urma-o-fetita-a-fost-inviata-din-morti/
Marea inselare in care poate cadea cineva este sa uite ca Hristos este Capul Sfintei Biserici si sa astepte izbavire de la oameni, fie ei sfintiti.
Noi suntem atenti la altceva. Un parinte spune ceva, altul altceva….
Ne-am ametit cu totul…
Insa exista viata si dupa Creta.
Am uitat de pocainta, de viata duhovniceasca? Nu mai trebuie sa respectam cumva poruncile dumnezeiesti? Nu mai sunt carti patristice? Am uitat de Sfanta Spovedanie?
Sfantul Vasile cel Mare spune:
” Apoi, tinerii (aruncaţi în foc) în Babilon ne-au învăţat că, chiar dacă nimeni nu există de partea bunei credinţe, se cuvine să ne facem datoria. Ei, din mijlocul flăcării, lăudau pe Dumnezeu fără a lua în seamă mulţimea celor care dispreţuiau adevărul — şi trei fiind, se sprijineau reciproc. De aceea, nici pe noi nu ne-a înfricoşat mulţimea duşmanilor, ci, punîndu-ne nădejdea în ajutorul Duhului, am predicat adevărul cu toata îndrăzneala. De altfel, ar fi cel mai rău lucru dintre toate ca, pe cand cei care defaimă pe Duhul să-şi ia curajul a înfrunta dreapta credinţă cu atata uşurinţă, noi, cei ce avem un astfel de apărător, să ne temem a sluji învăţătura pe care am primit-o de la Părinţi pe calea Tradiţiei.”(Despre Sfîntul Duh, Scrieri III, IBMBOR, 1988, pag. 92)
Noi suntem atenti la diferiti preoti care inca nu au ajuns inca la starea de sfintenie. Multi preoti nepomenitori poate au dorinta buna dar le lipseste experienta duhovniceasca. Nu au darul discernamantului. Desigur nu toti.
„Dreapta socoteală este făclie în întuneric, întoarcere celor rătăciţi, luminarea celor cu vederea scurtă“ (Sfântul Ioan Scărarul, Filocalia vol. 9)
Sfantul Ioan Cassian spune : „Dreapta judecata este o virtute insemnata care nu poate fi cuprinsa cu mintea omeneasca, daca nu suntem ajutati de harul divin”. Un dar al Duhului Sfant este „deosebirea duhurilor” (I Cor. 12, 10)
Odata l-a intrebat cineva pe Sfantul Antonie cel Mare: „Care este cea mai mare fapta buna?” Iar Cuviosul a raspuns: „Dreapta socoteala; caci sint unii care si-au topit trupul cu postul si nevointa, dar pentru ca n-au avut dreapta socoteala, s-au indepartat de Dumnezeu”.
Încă în veacul al 19-lea, Sfantul Episcop Ignatie Briancianinov ne atrăgea luarea aminte, zicînd că «lucrarea credinţei pravoslavnice poate fi recunoscută ca apropiindu-se de sfîrşitul hotărator». […] Nu avem de unde aştepta reînvierea Creştinismului. Vasele Sfîntului Duh au secat pentru totdeauna pretutindeni, chiar şi în mănăstiri, aceste tezaure de evlavie şi daruri harice. Or, substanţa Duhului dumnezeiesc poate fi înnoită numai prin uneltele Sale. Îndelungata şi milostiva răbdare a Domnului îngăduie să se prelungească şi să fie amînat deznodămîntul de pe urmă pentru cei rămaşi care se vor mantui. Între timp, cei ce putrezesc sau au putrezit vor atinge deplina putreziciune. Cei ce vor să se mîntuiască trebuie să înţeleagă bine acest lucru şi să folosească timpul dat spre mantuire, căci timpul scurt este, iar trecerea în veşnicie este aproape pentru fiecare din noi.”
„Judecând după spiritul timpului şi după frământarea minţilor, suntem îndreptăţiţi să credem că edificiul Bisericii, care se clatină demult, se va cutremura straşnic şi repede. Nu are cine să-l susţină şi cine să se împotrivească. Măsurile întreprinse pentru susţinerea lui au fost împrumutate din stihiile lumii, vrăjmaşe Bisericii, şi mai curând vor accelera căderea ei, decât s-o oprească.”
https://saraca.orthodoxphotos.com/biblioteca/marea_apostazie.htm
Interviu cu Sfantul Justin Parvu:
„-Este bine în zilele noastre să mai căutăm povăţuitori duhovniceşti?
– Este mai bine să dobândeşti tu puţină pricepere duhovnicească, căci vin vremuri când nu numai că nu veţi mai găsi îndrumător, dar nici măcar un cuvânt din Scriptură sau din Sfinţii Părinţi. Sfinţii Părinţi până acum recomandau povăţuirea după Sfânta Scriptură şi scrierile Sfinţilor Părinţi, însă vin vremuri când vor lipsi şi acestea.
[…]
– Nădejdea mirenilor este că marii duhovnici ne vor îndruma…
– Ei, marii duhovnici… Dacă am şti ce impresie are Dumnezeu despre marii duhovnici… (râde) Noi n-am avut duhovnici aşa cum vremea a cerut-o. Şi de-aia poporul a căzut.
– Aveţi o viziune destul de pesimistă despre societatea românească…
– Nu e pesimistă, e realistă. Să ne rugăm lui Dumnezeu să naştem eroi; cum erau înainte mamele, năşteau copii pentru martiraj, parcă ar fi crescut lanuri de grâu pentru a face anafură. Nu mai putem să ne ridicăm fără jertfă; nici economicul, nici politicul nu vor rezolva nimic fără oameni de jertfă. Tot creştinismul e o jertfă; post şi rugăciune – care sunt oarecum îndrăzneala noastră către Dumnezeu. Cu acestea poţi cuceri cerurile. Nădejdea, alături de credinţă şi de iubire, sunt, nu-i aşa?, cele trei fire nevăzute care ne leagă de Dumnezeu. Aşa încât speranţa nu trebuie să moară. Dar eu cred că dacă nu trăieşti credinţa aşa cum trebuie, ai slabe şanse de mântuire. Păi cum să mergi, şi cu Dumnezeu, şi cu Mamona?”
https://www.aparatorul.md/parintele-iustin-parvu-despre-vremurile-din-urma/
https://www.sfaturiortodoxe.ro/rugaciune.htm
Pastors, rabbi ‘bless’ late-term abortion center, declare it ‘holy’ space
https://www.lifesitenews.com/news/pastors-rabbi-bless-late-term-abortion-center-declare-it-holy
A dat vreun comunicat public in care a anuntat intreruperea pomenirii? Iar cei din sinod sunt ortodocsi sau sunt eretici?
Documentar antiavort- Muntele Athos pentru viata. Mostenirea parintelui Paisie Aghioritul
https://youtu.be/GRT8kPIIUEY
Este tot sinodul in dreapta credinta? Ca daca sant pe acolo si cu Creta si impotriva, si se face pomenire la gramada, nu stiu ce sa zic…
Cam alunecoasa lucrarea asta. Acum trebuie clar, limpede, fara smecherii si sofisticareli diplomatice.
Cum comentaţi acest video unde apare IPS Serafim de Pireu, in care cinta o orchestra?
https://youtu.be/X-LHDu8AMUY
aham deci nu e suficient ca a oprit pomenirea musai sa gasiti noduri in papura..pai dati voi fratilor un nume (sau do’o) de un episcop din toata pliroma ortodoxa perfect dpdv dogmatic si fara abateri de a stanga/dreapta (un sfant in viata) ca sa l urmam daca si IPS Serafim nu se ridica la „standardele” induhovnicitilor pe neturi..
kosk – asta ca să nu mai spunem că sunt o pleiadă întreagă de sfinți care au avut „abateri” omenești, mici sau chiar mari „scăpări” – demonstrând cuvântul și sfinții sunt oameni (bineînțeles – dumnezeiști), dar că numai Dumnezeu este cu adevărat desăvârșit, sfânt și bun cu adevărat, în toată plinătatea cuvântului și mult mai mult decât atât!
Mi-ar plăcea să nu comenteze nimeni la următorul citat, afară de cei care au citit integral viața și opera Cuviosului Serafim Rose (atât cât s-a publicat în limba română):
„Trebuie să ripostăm cunoscând ceea ce lumea încearcă să ne facă, şi formulând şi comunicând răspunsul nostru creştin ortodox la aceasta. Sincer, urmărind modul în care familiile ortodoxe contemporane trăiesc şi transmit ortodoxia, s-ar părea că această bătălie este mai des pierdută decât câştigată. Procentul creştinilor ortodocşi care îşi păstrează ortodoxia intactă şi care nu sunt schimbaţi în imaginea lumii de astăzi, este într-adevăr mic.
TOTUȘI, nu este necesar să vedem lumea dimprejur ca fiind cu totul rea. De fapt, pentru supravieţuirea ca şi creştini ortodocşi trebuie să fim îndeajuns de deştepţi pentru a folosi ORICE este pozitiv în lume spre folosul nostru. Aici voi enunţa, în câteva idei, ce anume putem folosi din lume, fără a părea să aibă nimic de a face în mod direct cu ortodoxia, cu scopul a formula perspectiva noastră ortodoxă asupra lumii.
Copilul care a fost expus din fragedă pruncie la muzică clasică de calitate, şi şi-a văzut sufletul format de ea, nu va fi nici pe departe atât de ispitit de ritmul şi mesajul necizelat al rockului şi al altor forme contemporane de pseudo-muzica, faţă de o persoană care a crescut fără o educaţie muzicală. O astfel de educaţie muzicală, aşa cum au spus mai mulţi din stareţii de la Optina, rafinează sufletul şi îl pregăteşte pentru primirea impresiilor spirituale.
Copilul care a fost educat cu literatură, teatru şi lirică de calitate, şi a simţit efectul lor în suflet – adică, i-au făcut plăcere cu adevărat – nu va ajunge cu uşurinţă un dependent de filmele şi programele de televiziune contemporane şi de romanele ieftine care distrug sufletul şi îl îndepărtează de la calea creştină.
Copilul care a învăţat să vadă frumuseţea în pictură şi sculptură clasică nu va fi târât cu uşurinţă de perversitatea artei contemporane sau atras de produsele stridente ale publicităţii moderne şi ale pornografiei.”
Bineînțeles că părintele nu a spus MUSAI să-i dăm copilului muzică clasică și toate celelalte, Sfinția sa tot timpul îndemna către muzica psaltică și literatura duhovnicească, dar spune că chiar o atare educație ca cea expusă mai sus ferește în zilele noastre de grotescul satanic care a împânzit toate formele contemporane de „artă”.
Dacă așa a zis cuviosul Serafim – care eu cred că e mare Sfânt și că un apărător mai în duhul Sfinților Părinți din generația (relativ) tinerilor de pe urmă nu a mai existat – cred că ar fi bine a fi mai moderați.
Doamne ajută și multă bucurie și curaj sfânt în Hristos!
Să nu se înțeleagă că sunt pro muzică clasică – mai ales dacă a fost scrisă de masoni sau catolici.
Eu mai ascult – dar privesc acest lucru ca o neputință a mea.
Cel mai bine ar fi să ascultăm doar cântece bisericești, iar ideal ar fi să învățăm a scrie și citi pe Psaltire și Scriptură.
Nu va suparati,as dori sa stiu motivul pentru care ati considerat inoportuna postarea mea.
Iertati
La care va referiti?
Frumoasa postarea,pentru care multumim redactiei.
Personal il apreciez pe Mitropolitul Serafim de Pireu,”a Leului Ortodoxiei, asa cum este supranumit Serafim al Pireului, datorita marturisirii sale impotriva tuturor ereziilor si mai ales a panereziei ecumeniste, gasindu-se intaistatator in aceasta lupta cu erezia de diavol inspirata a ecumenismului interreligios si intercrestin si luptator neinfricat impotriva pseudo Sinodului din Creta”.
Mitopolitul Serafim,declara cu o jumatate de an inaintea sinodului talharesc din Creta:”Ecumenismul demonic și pus în mișcare de satana – un instrument în mâinile masoneriei și ale abominabilului sionism internațional, care urmărește instalarea lui Antihrist ca rege mondial unic – vatămă conștiințele și pervertește aproape tot și toate….Subliniem însă în mod special că un Sinod care se bazează pe principiul inclusivității și al umanismului și care va legifera panerezia ecumenismului inter-creștin sincretist, va constitui o adevărată torpilă la temeliile unității panortodoxe, pentru că va crea mai multe probleme decât cele pe care, chipurile, le va soluționa, și va conduce la tulburări, confuzie și schisme. În orice caz, un asemenea sinod nu poate fi acceptat de clerul ortodox și de poporul lui Dumnezeu, și va fi consemnat în istoria bisericească ca un sinod tâlhăresc și mincinos, ca atâtea altele, iar hotărârile acestuia vor fi invalide, pentru că ecumenismul falsifică chipul lui Dumnezeu-Omul, ajunge să fie un element distrugător al Adevărului și conduce inevitabil la pierzare duhovnicească și fizică.”
Toate aceste cuvinte intelepte s-au adeverit ,si iata-ne in postura de nepomenitori nevrednici,dar nu de obraznici care fara cunostinte teologice ridica glasul si aduc injurii pentru care Mitropolitul Serafim le multumeste tuturor cu smerenie,exprimand recunostinta pentru injuriile aduse:”fiind defăimat în paralel şi de către ecumeniştii de tot felul şi de „înnoitorii post-patristici”, precum şi de către zelotiştii fără cunoştinţă”.
Sa va bucurati in Hristos!(PF.Damianos al Sinaiului)Amin
Orthodoxos Typos, 11 decembrie 2015, pp. 1, 7
Interesantă podeaua din Biserica ” Sfântul Spiridon” din Pireu, pătrățele, romburi albe, negre – nu este simbol masonic într-o biserică ortodoxă ?
masonii isi pun pe „altar” biblia echeru si compasu ce inseamna asta? ca noi in Sf Altar sa nu avem Sf Scripura ca o au si masonii? da’ tabla de sah (cu patratele) o hi si ea masonica?
Lucrurile in privinta lui Serafim de Pireu sunt simple, dar prezentate din pacate tendentios. Ierarhii din „Teritoriile vechi” ale Bisericii Greciei pomenesc Sfantul Sinod de multe zeci de ani (nu-l pomenesc pe Arhiepiscopul Atenei nominal), iar cei din „Teritoriile Noi” (nordul) pomenesc Sfantul Sinod SI pe Patriarhul Constantinopolului.
Asta e tot. Serafim de Pireu nu a schimbat nimic in ceea ce priveste pomenirea. Asa a pomenit intotdeauna: Sfantul Sinod al Bisericii Greciei, sinod in care, daca am inteles corect, se afla 6 ierarhi din Sud si 6 din nord, care il pomenesc pe Bartolomeu.
Daca citeste acest mesaj cineva din Grecia sau cunoscator mai exact al situatiei, rog sa confirme sau sa infirme.
P.S. De asemenea, Serafim de Pireu NU a intrerupt comuniunea liturgica cu nimeni – slujeste si cu Ieronim al Atenei, si cu mega-ereticul Kirill al Moscovei.
ma repet..si o sa repet de cate ori veniti cu carcoteli..sa presupunem ca i asa cumzici (desi oprirea pomenirii lui Bartolomeu si Ieronim nu o poate contesta nimeni) vino cu un exemplu de ierarh pe placul tau -adica fara nici o cadere-daca nu cunosti atunci nu mai carcoti si nu mai cleveti un ierarh care de bine de rau se lupta aproape de unu singur cu spurcaciunea ecumenista.
@kosk
„desi oprirea pomenirii lui Bartolomeu si Ieronim nu o poate contesta nimeni” – NU i-a pomenit niciodata, si niciun ierarh grec din teritoriile vechi (sud) nu-i pomeneste si nu i-a pomenit de zeci de ani. Numai cei din Nord il pomenesc nominal pe patriarhul Constantinopolului.
Asa ca nu poate fi vorba de vreo intrerupere a pomenirii.
Spune-o asta si lui Sava si celor care se uita in gura lui.
In data de 6 mai 2015 pr. Vulcanescu comenta urmatoarele:
https://ortodoxiacatholica.wordpress.com/2015/05/05/monahii-anti-ecumenisti-din-sfantul-munte-se-dezic-de-sfanta-chinotita-si-de-egumenii-care-accepta-tacit-faptele-apostate-ale-patriarhului-ecumenist-bartolomeu/comment-page-1/#comment-4654
Deci e limpede ca niciodata Serafim de Pireu n-a pomenit nominal nici pe Bartolomeu, nici pe Ieronim. Pe de alta parte, nici nu a pomenit „pe toti ierarhii ortodocsi care drept invata cuvantul Adevarului Tau” cum zice pr. Vulcanescu, ci pe Sfantul Sinod al Bisericii Greciei. Pr. Vulcanescu poate crede ca cele doua formule ar fi echivalente.
Cert este ca Serafim de Pireu nu a schimbat nimic in ceea ce priveste pomenirea, si (mai grav) nici comuniunea liturgica. A ramas precum a fost.
Si atunci detractorii de ce-l acuza ca-l pomeneste pe Bartolomeu si/sau Ieronim?
Nu este clar din filmari ca acestia mint ca sa manipuleze oamenii impotriva IPS Serafim, promovand ideea ca nu ar mai fi ierarhi ortodocsi marturisitori. Oare chiar ne lasam prostiti de niste terchea-berchea?
Spusele mele relativ la ierarhii din Teritoriile Vechi si Noi sunt confirmate si de pr. Zisis (a se vedea postarea facuta de @Coprie mai jos – traducerea conferintei pr. Zisis):
„Aceasta este în Țările Noi, în Elefteropolis, unde sunt obligați să spună: „Pentru patriarhul nostru Athenagora și pentru Sfântul nostru Sinod care drept învață cuvântul adevărului.” Cât timp a durat? „… aplicarea …” Ascultați aceasta, „… Canonului al 15-lea al Sinodului I/II”. „Aplicând cel de-al 15-lea canon al acelui Sinod,” pe care vi l-am citit, „întrerup pomenirea Patriarhului Ecumenic Athenagora de astăzi. Din acest punct înainte voi pomeni doar Sfântul Sinod …” În Țările Noi se face o pomenire dublă. Ei pomenesc atât Patriarhul cât și Sfântul Sinod. El zice: „Am încetat să pomenesc Patriarhul Ecumenic și voi pomeni numai Sfântul Sinod”.
Carevasazica Serafim de Pireu pomeneste si a pomenit dintotdeauna numai Sfantul Sinod al Bisericii Greciei. DAR, ii pare cuiva ca Sfantul Sinod al Bisericii Greciei invata cuvantul Adevarului??
Sunt in Sinodul Greciei si ierarhi anti-ecumenism si anti-Creta. Spre deosebire de noi, toți o apă și-un pământ.
@redactor
1. Cand Serafim de Pireu este acuzat ca pomeneste pe Ieronim sau Bartolomeu, poate fi si o problema de traducere si/sau intelegere a termenilor. Eu unul din ultimele spuse ale lui Gheron Sava inteleg ca el se refera limpede la comuniune liturgica ( a se vedea https://www.youtube.com/watch?v=3GBTj0jEbTk – min 11 aprox), desi pr. Staicu vorbeste/traduce de/ca pomenire. Iar in ceea ce priveste comuniunea liturgica, Sava are perfecta dreptate: Serafim de Pireu a ramas in comuniune cu toti ereticii, fara deosebire de nationalitate.
2. „Sunt in Sinodul Greciei si ierarhi anti-ecumenism si anti-Creta” – or fi, dar asta nu-i imbisericeste. Pentru ca ereticul, partasul la erezie sau lapsul sunt toti in afara Bisericii.
ps
daca IPS Serafim pomeneste Sinodul o face cu scop de indreptare/trezire poate li se aprind si acelora (din Sinod) „beculetele”
Si uite asa din sminteala in sminteala crestinul nu mai intelege nimic, fiecare vine cu explicatia sa „imbatabila”, astfel ca parca ne-a incurcat diavolul mintile, ca odinioara limbile in vechiul Babilon. De aceea venirea lui Enoh si Ilie este foarte aproape pentru a propovadui Cuvintul Domnului intr-o lume debusolata complet. Cum ii va primi omul pe cei doi prooroci o stim si o simtim din pacate.
Toate proiectele si uneltirile ecumenistilor si ale tuturor ereticilor se vor dovedi …un mare nimic.
Domnul a spus asa” Fara Mine nu puteti face nimic”.
Asadar, ei, care sunt lipsiti de Dumnezeu in erezia lor, nu pot face nimic.
Portile iadului ( erezia, schisma, ateismul, idolii neamurilor etc) nu vor birui Biserica. Asa a spus Domnul si nu mai e nimic de adaugat. Toata truda lor este suflare de vant si praf si pulbere. Chiar au inceput sa devina ridicoli si caraghiosi ecumenistii astia, care se impiedica in balbele, ascunzisurile si prostia lor.
Si in cazul in care ar pomeni nu ar fi nicio problema. In cel mai rau caz ar fi partas la erezie si nu eretic nu?
Așa au pomenit și cei trei mitropoliți Ambrozie, Augustin și Pavel de la Paramithia care au întrerupt pomenirea lui Atenagora din 1970, și care au fost urmați de Sfântul Munte.
http://ortodoxinfo.ro/2017/11/28/video-pr-prof-theodoros-zisis-intreruperea-pomenirii-episcopilor-eretici/
Transcript complet și tradus(dacă vă interesează pot posta și transcriptul în engleză nemodificat)
V-am dat aceste fotocopii – sunt de canoane din „Pidalion” – pentru că acele canoane sunt legate de ceva care a fost în cugetarea noastră din ultimele zile: chestiunea întreruperii pomenirii episcopilor ecumeniști.
Aceasta este o chestiune foarte importantă și foarte serioasă pe care am cercetat-o timp de mai mulți ani.
Și motivul pentru care auzim oamenii vorbind despre întreruperea pomenirii episcopilor… Ce înseamnă asta? Asta e ceea ce înseamnă: de multe ori în timpul Sfintei Liturghii – în timpul Ecteniei Păcii și în alte locuri în timpul Liturghiei – menționăm numele episcopului. „Pentru Arhiepiscopul nostru, Antim…” „Pentru Arhiepiscopul nostru, Pantelimon …” Și din nou în Sfânta Liturghie: „Întâi pomenește, Doamne, pe Arhiepiscopul nostru, Antim …” Aceasta este pomenirea episcopului; când menționăm numele episcopului în timpul Sfintelor Slujbe. Deci, de ce auzim ceva despre întreruperea pomenirii episcopilor? De ce nu am pomeni episcopul la Sfânta Liturghie?
Vă rog. Acestea sunt probleme serioase; aceasta nu este o glumă. Nu ar trebui să avem discuții. Aceste lucruri sunt foarte grave. Aceste chestiuni sunt legate de mântuirea noastră și de erezie.
Motivul pentru care vorbim despre întreruperea pomenirii episcopilor este că există un canon care, bazându-se pe experiența anterioară a Bisericii noastre, spune că atunci când un patriarh, mitropolit sau episcop predică erezia cu capul descoperit … Și canonul la care ne referim este canonul 15 … Nu îl vom analiza acum, vi-l voi citi pur și simplu. Acesta este al 15-lea Canon … acolo unde scrie al 13-lea, 14-lea, 15-lea. Este al 15-lea Canon. Dacă întoarceți pagina, spune: „Așa numitul Sinod I/II [Constantinopol]”. Pe fotocopia în care găsiți Canonul 15, pe partea cealaltă, în partea de sus, scrie „Așa numitul Sinod I/II [Constantinopol]”. Sinodul I/II [Constantinopol]. Astăzi vă voi spune doar pe scurt … astăzi vom avea o clasă introductivă. Nu vom analiza [canonul] astăzi. Acest Sinod I/II [Constantinopol] nu este legat nici de Primul Sinod Ecumenic, nici de cel de-al doilea Sinod Ecumenic, în ciuda faptului că este numit I/II Sinod Ecumenic. Se numește Sinodul Ecumenic I/II, deoarece a fost convocat în 861 în timpul Sfântului Fotie și s-a întâlnit în două perioade separate. S-a întâlnit pentru o primă perioadă, a luat o pauză, iar apoi mai târziu în același an s-a întâlnit din nou pentru o a doua perioadă. Acesta este motivul pentru care se numește I/II. Același sinod unitar s-a întâlnit de două ori.
Acest Sinod – I/II – a produs 17 canoane, iar printre cele 17 pe care le-a produs este și faimosul, renumitul … Acest canon a devenit renumit în ultima vreme. Și s-au scrise multe despre el. Toată lumea scrie despre acest canon și fiecare îl interpretează în felul său, așa cum îl înțelege. Trebuie ne să uităm și să vedem care interpretare este corectă. S-au scris cărți întregi despre acest canon al Sinodului I/II. Și chestiunea principală abordată de interpreții acestui canon – vă voi spune acum doar pe scurt, pentru a vă atrage atenția. Principala problemă pe care o abordează interpreții cu privire la acest canon este mai degrabă despre ceea ce spune acest canon despre întreruperea pomenirii unui episcop care predică erezie … Acest canon spune că atunci când un patriarh, mitropolit sau episcop care predică erezia cu capul descoperit … Ce înseamnă „cu capul descoperit”? Cu îndrăzneală, la arătare, fără rușine, de la un amvon. Dacă un Patriarh, Mitropolit sau Episcop predică erezia cu capul descoperit, putem întrerupe pomenirea lui.
Priviți la acest canon – al 15-lea – doar pentru a-l înțelege cât de cât. Zice așa: „Cele rânduite pentru prezbiteri, episcopi, şi mitropoliți, …” Aceasta se referă la canoanele anterioare. „… cu mult mai vârtos pentru patriarhi se potrivesc. Drept aceea dacă vreun prezbiter, sau episcop, sau mitropolit ar îndrăzni a se depărta de împărtășirea cea către patriarhul său, şi n-ar pomeni numele lui precum este hotărât şi rânduit întru dumnezeiasca mistagoghie, ci mai înainte de sinodiceasca înfăţoşare şi de deplinita lui osândire ar face schismă … ” La început, în prima parte a canonului, ni se spune că orice Presbiter sau Episcop sau Mitropolit care îndrăznește să nu aibă comuniune sau se îndepărtează de propriul Patriarh și nu-i menționează numele în timpul dumnezeieștii Mistagogi, înainte ca el – episcopul, Mitropolitul sau Patriarhul – să fie condamnat oficial, acel Presbiter, Episcop sau Mitropolit care nu pomenește, care nu menționează numele Patriarhului înainte de a fi condamnat de un Sinod, este un schismatic. El provoacă o schismă.
În consecință, atunci în prima parte a canonului avem ceva foarte înfricoșător. Vorbim despre întreruperea pomenirii, dar că întreruperea poate crea o schismă. Zice: „… vreun prezbiter, sau episcop, sau mitropolit ar îndrăzni a se depărta de împărtăşirea cea către patriarhul său, şi n-ar pomeni numele lui precum este hotărât şi rânduit întru dumnezeiasca mistagoghie, ci mai înainte de sinodiceasca înfăţoşare şi de deplinita lui osândire … ” Înainte ca Patriarhul să fie condamnat în mod deschis de un Sinod,” … ar face schismă”.
Aceasta este prima parte a canonului care nu ni se potrivește. O vom examina în detaliu în cursurile noastre. Este însă o a doua parte. Care într-adevăr, ne vorbește despre situația noastră. Care este a doua parte? Zice așa: „aceasta a hotărât sfântul sinod, cu totul a fi străin de toată ieratia (preoţia), dacă numai se va vădi că a nelegiuit acest lucru.”. Prin urmare, pentru cel care nu pomenește Patriarhul, Sfântul Sinod – I/II – hotărăște că el ar trebui să fie „…străin de toată ieratia (preoţia), dacă numai se va vădi că a nelegiuit acest lucru.” Dar trebuie să fi fost mustrat pentru aceasta: trebuie să-l cheme la un tribunal eclezial și să-l condamne. Nu-l pot condamna fără să-l fi auzit. Trebuie să-l mustre; trebuie să existe o anchetă. „… aceasta a hotărât sfântul sinod, cu totul a fi străin de toată ieratia (preoţia) …” El trebuie să fie înstrăinat, să fie scos din preoție, să fie caterisit, „… dacă numai se va vădi că a nelegiuit acest lucru”. Dar un sinod trebuie să-l cheme și să-l condamne; el trebuie să se apere.
Aceasta este prima parte. A doua parte este ceea ce ne interesează în principal. „Şi mai ales s-au pecetluit şi s-au hotărât acestea pentru cei ce cu pricinuire de oarecare vinovăţie se depărtează de ai lor întâi șezători şi fac schismă, şi rup unirea Bisericii.”. Cu alte cuvinte, aceasta este ceea ce spunem – ei sunt schismatici și ar trebui să fie caterisiți – cu privire la acele persoane care creează o schismă sub pretextul acuzațiilor împotriva episcopului lor, spunând că el a comis un oarecare păcat sau o încălcare. De exemplu, dacă credem că episcopul este un hoț, episcopul este un desfrânat, episcopul este imoral din punct de vedere sexual, că episcopul este nedrept, dacă cineva nu pomenește Patriarhul din cauza acestor păcate morale, înainte de a fi condamnat pentru ele, provoacă o schismă. Și în continuare, zice așa: „Că …” Acum face o excepție. Prima parte se aplică celor care întrerup pomenirea sub pretextul călcării[unei porunci], adică dacă întrerup pomenirea episcopului pentru un păcat, pentru că a fost nedrept sau pentru o altă încălcare. Dar există și o altă circumstanță atunci când poate să apară întreruperea pomenirii. Care este? „Că cei ce se despart pe sineşi de împărtăşirea cea către întâiul şezător al lor pentru oarecare eres…” Aceasta este ceea ce ne interesează. Aceia care „pentru oarecare eres osândit de sfintele sinoade, sau de Sfinţii Părinţi, de acela adică care eresul în public îl propovăduia, şi cu capul descoperit îl învăţa, unii ca aceştia nu numai canoniceştii certări nu sunt supuşi, îngrădindu-se pe sineşi despre împărtăşirea numitului episcop, mai înainte de sinodiceasca cercetare” Aici este termenul „îngrădire” pe care îl folosim adesea. Aici întâlnim termenul „îndrădire”. „…ci şi de cinstea cea cuvenită celor dreptslăvitori se vor învrednici.” Astfel, prima parte a celui de-al 15-lea canon spune că cei care întrerup pomenirea unui Patriarh, Mitropolit sau Episcop, din cauza încălcărilor sale, pe temeiul unor păcate, provoacă o schismă. Sunt caterisiți. Totuși, acest lucru nu se aplică celor care întrerup pomenirea din cauza unei erezii pe care [episcopul] o predică, care a fost condamnată de Sinoade sau de Sfinții Părinți. Când erezia a fost condamnată de sinoade sau de Sfinții Părinți, aceia care nu au nici o comuniune cu episcopul, atunci când acel episcop predică erezia în public, atunci când scrie sau predică erezii și învață aceste lucruri în cadrul Bisericii cu îndrăzneală, aceia nu se încadrează în prima parte a canonului cu cei care sunt caterisiți. Mai degrabă aceia care încetează să mai pomenească „… mai înainte de sinodiceasca cercetare … canoniceştii certări nu sunt supuşi”. Aceasta înseamnă că nu așteptăm ca un Sinod să se convoace pentru a condamna episcopul pentru erezie; mai degrabă, dacă ajungem la concluzia că episcopul are o erezie, ni se permite să întrerupem pomenirea chiar înainte ca un Sinod să-l condamne. Și nu numai cei care fac acest lucru nu sunt caterisiți sau pedepsiți ca schismatici, ci invers, „… ci şi de cinstea cea cuvenită celor dreptslăvitori se vor învrednici”. Ar trebui să fie cinstiți. Cei care întrerup pomenirea episcopului, patriarhului sau arhiepiscopului atunci când [acesta] propovăduiește erezia, nu trebuie pedepsiți, ci ar trebui să fie cinstiți. Și oferă un argument pentru motivul pentru care ar trebui să fie cinstiți și nu pedepsiți. „Că nu au osândit episcopi, ci minciuno-episcopi şi minciuno-învăţători …” Pentru că nu condamnă episcopi adevărați. Cei care predică erezia nu sunt episcopi, ci sunt pseudo-episcopi și pseudo-învățători. În consecință, ei fac bine prin întreruperea pomenirii lor. „Că nu au osândit episcopi, ci minciuno-episcopi şi minciuno-învăţători. Şi nu cu schismă au rupt unirea Bisericii …” Ei nu au creat o schismă în cadrul Bisericii, „… ci s-au silit a izbăvi Biserica de schisme şi de împărţiri”. Ei se luptă să să păzească Biserica de schisma care este provocată de cei care predică erezia. Cel care predică erezia este cel care provoacă schismă în cadrul Bisericii. Cel care întrerupe pomenirea unui episcop care predică erezia nu numai că nu provoacă schismă, ci mai degrabă salvează Biserica de schisme. Deci, acesta este cel de-al 15-lea Canon…
O primă citire … ne vom uita la acest canon de-a lungul mai multor sesiuni, deoarece există multă tulburare în jurul lui. Și vă voi spune de ce există această tulburare. Pentru că toată lumea spune ce vrea. Deja v-am spus asta. Acum trei ani – și mă simt vinovat pentru aceasta – Părintele Gavriil, binecunoscutul călugăr Atonit, m-a întrebat … „Toți au luat-o razna … unul zice ceva … altul zice altceva, altul iarăși zice altceva. Vă rog, Pr. Teodor, cerceta-ți acest canon, analizați ceea ce spune fiecare persoană și faceți un studiu pentru noi, scrieți ceva care să ne arate ceea ce spune acest canon și cine are dreptate.” Are dreptate Păr. Epifanie Theodoropoulos care interpretează acest canon într-un fel? Sau ieromonahul Teodorit care a criticat părerea lui Epifanie Theodoropoulos? Sau Păr. Eftimie Trikaminas care a scris și o carte? Sau ieromonahul Vasilios Papadakis care a scris o foarte mare… Un întreg cor de oameni care oferă interpretări asupra acestui canon. „Așezați-vă, Păr. Teodor și scrieți un studiu care să ne ajute să înțelegem ce trebuie să facem. Avem probleme în Biserică. Nu vrem să facem o greșeală.” Dar pentru că am fost foarte ocupat de ultimul an și jumătate, doi ani cu Sinodul, nu am avut timp să mă ocup de această problemă. Cu toate acestea, m-am uitat încoace în încolo și am decis că voi folosi ocazia oferită de aceste sesiuni de a cerceta din nou întreaga bibliografie conectată, precum și textele în sine. Vom analiza textele aici împreună și vom analiza punctele de vedere ale acestor Părinți; a Păr. Epifanie Theodoropoulos, acum răposat, un cleric foarte învățat și virtuos; a Păr. ieromonah Teodorit, un călugăr zelot aghiorit, care a mers la vechii calendariști, cel mai învățat călugăr, care cunoștea bine sfintele canoane; și mulți dintre acei contemporanii ai noștri care au scris despre acesta – au fost organizate conferințe dedicate acestei teme. Și pentru a înțelege cât de importante sunt aceste lucruri, voi … am adus astăzi cu mine … vă voi citi două texte scrise de doi mitropoliți binecunoscuți care au întrerupt pomenirea în trecut, astfel încât să puteți vedea cum abordează ei această problemă. Acum ați ascultat canonul… Ei invocă acest canon. Ascultați ce spun acești doi ierarhi despre întreruperea pomenirii, după ce au întrerupt pomenirea lui Athenagora în 1970. Ne referim la mitropoliții vrednici de pomenire Ambrozie de Elefteropolis care a fost primul care a întrerupt pomenirea Athenagora invocând acest canon și de Mitropolitul Augustin (Kantiotes) care a urmat după Mitropolitul de Elefteropolis, care a fost primul care a încetat să-l mai pomenească pe Athenagora. Și el a întrerupt, iar mai târziu au fost urmați de Mitropolitul Pavel de Paramitia, vrednicul de pomenire, alături de aproape întregul Sfântul Munte. Din 1969-1972/3 întregul Sfântul Munte, inclusiv Sf. Paisie, a întrerupt pomenirea lui Athenagora. Aceste lucruri nu sunt simple. Astăzi, dacă ar fi să comparăm, ar fi trebuit să întrerupem [pomenirea] deja de o mie de ori, pentru că ceea ce face Bartolomeu și ceilalți este mult mai rău, mult mai îndrăzneț, decăt ceea ce făcea pe atunci Athenagora. Dar cine știe despre aceste lucruri? Cine este informat despre toate astea? Cum de azi nu avem discernământul duhovnicesc pe care îl aveau atunci călugării Athoniți? Și cine nu poate fi întristat de călugării de astăzi? Atunci au întrerupt pomenirea pentru încălcări și greșeli bisericești mai mici.
Ascultați, atunci, telegramei istorice a lui Ambrozie de Elefteropolis despre întreruperea pomenirii lui Athenagora. El scrie Sinodului … Sinod care nu îndrăznea să-i pedepsească. Acum încearcă să ne înspăimânte spunând: „Dacă întrerupeți pomenirea, vă vom caterisi; veți fi schismatici; vom lua măsuri împotriva ta!” De ce nu i-ați caterisit pe acești oameni? De ce nu i-ai caterisit? Pentru că nu exista niciun motiv canonic pentru a face acest lucru. Nu există niciun motiv canonic. Trebuie să născocească alte acuzații nefondate pentru a-i caterisi. Acum, ei amenință să-l caterisească pe arhimandritul Paisie Papadopulos, care a întrerupt pomenirea. De ce nu i-ați caterisit pe acești mitropoliți și pe atoniții care au întrerupt pomenirea atunci? Acum îi numesc „schismatici” și altele. Deci, să ascultăm telegrama lui Ambrozie la Sinod, Sinodul nostru, Sinodul grec. „Cu o inimă îndurată am aflat despre aparițiile blasfemioase ale Patriarhului Ecumenic Athenagora, prezentate în ziarul de după-amiază din Atena, care au zdruncinat temelia credinței creștine ortodoxe.” Episcopul simțea ca și cum temelia tremura. Acum, există cutremure … și nu facem nimic. „Acest asalt asupra ortodoxiei a avut loc cu o săptămână înainte de duminica postului …” În 1970. „… când toți ortodocșii sărbătoresc triumful Ortodoxiei asupra fiecărei erezii era, cu fiecare indiciu, premeditat și intenționat. Fanarul, care până de curând …” V-am spus asta de o mie de ori și v-am arătat că este adevărat. „Fanarul, care până de curând …” Până în secolul al XIX-lea „… a reprezentat un bastion glorios al luptei neînduplecate în sprijinul Ortodoxiei și al cărui lider s-a luptat cu vitejie și s-a sacrificat pentru Sfânta Ortodoxie …” Până în secolul al XIX-lea. „… este astăzi, condus de Patriarhul Ecumenic și de un număr de clerici de același cuget care luptă pentru a o răni mortal”. Patriarhia rănește mortal Ortodoxia. Aceasta era sub Athenagora; acum lucrurile sunt mai grave. „De atunci, o figură de prim rang în cuvintele patriarhului, și anume Meliton al Calcedonului, care este, potrivit Patriarhului, vocea Fanarului și un om față de care foarte puțini de la Fanar se pot compara, a pornit în misiune. El a fost cu siguranță impresionat când de duminică brânzei … ” ‘El’ fiind Patriarhul. Când „a auzit pe acesta din urmă vorbind din Atena despre ‘vânt și apă,’ despre transfigurarea bisericii, despre ‘carnavale’ și despre – ascultă! asculta! – ipocrizie.” De Duminica brânzei, Mitropolitul Meliton din Calcedon a predicat o omilie la Mitropolia din Atena, pe care poporul lumesc a iubit-o. Toți au început să vorbească despre ce frumoasă omilie era, dar era o omilie înfricoșător de ne-ortodoxă. „Cum îndrăznește Mitropolitul Meliton să lupte împotriva ipocriților și ipocriziei când el însuși, în timpul Sfintei Liturghii, când o mulțime de lozinci atticiste și ipocrite pleacă din gura lui …” O frumoasă întorsătură a cuvântului, nu-i așa? Ambrozie era foarte învățat. Atticism[mișcare retorică păgână din Atena n.t]. „… și cu diverse gesturi și mișcări corporale lipsite de seriozitate și blândețe conform martorilor care au văzut-o și au auzit-o și care erau mai potrivite actorilor și mimilor decât unui liturgist al Celui Prea-Înalt …”
Avem și astăzi actori. Atât preoți cât și episcopi. Există un episcop la care nu pot suporta să mă uit … el este mai degrabă un actor. Vă voi lăsa să vă dați seama cine este acesta. Nu contează. Aceasta, totuși, în Atena … Vă rog … vă rog … „… a reușit să-i convingă pe toți că posedă un talent apreciabil pentru abilități ipocrite și artistice.” Prin urmare, „Din cauza aparițiilor publice ale Patriarhului prin care el s-a poziționat nesăbuit de aproape de erezie, răbdarea mea s-a terminat și nemaiavând timp de pierdut, am încetat să-l pomenesc de astăzi … ”
Pentru cat timp, a fost răbdător? Athenagora zicea ceva si el a zis aceea. În acel moment el spunea lucruri inacceptabile despre primatul și infailibilitatea Papei. Deci, el spune, „Nu mai pot rezista!” „Am încetat să-l pomenesc de astăzi …” Aceasta este în Țările Noi, în Elefteropolis, unde sunt obligați să spună: „Pentru patriarhul nostru Athenagora și pentru Sfântul nostru Sinod care drept învață cuvântul adevărului.” Cât timp a durat? „… aplicarea …” Ascultați aceasta, „… Canonului al 15-lea al Sinodului I/II”. „Aplicând cel de-al 15-lea canon al acelui Sinod,” pe care vi l-am citit, „întrerup pomenirea Patriarhului Ecumenic Athenagora de astăzi. Din acest punct înainte voi pomeni doar Sfântul Sinod …” În Țările Noi se face o pomenire dublă. Ei pomenesc atât Patriarhul cât și Sfântul Sinod. El zice: „Am încetat să pomenesc Patriarhul Ecumenic și voi pomeni numai Sfântul Sinod”. „Cu grijă, voi începe să-l pomenesc din nou după ce renunță la aparițiile sale ne-ortodoxe sau se dovedește a fi acuzat pe nedrept că sugerează, că ereziile satanice ale primatului și infailibilității papale, ambele distructive pentru temelia credinței ortodoxe, reprezintă simple tradiții bisericești simple, și nu diferențe majore”. Athenagora a spus că infailibilitatea și primatul papal sunt diferențe semnificative. „Astăzi întreaga lume ortodoxă sărbătorește amintirea Sfântului Grigorie Palama …” El le-a scris în duminica Sfântului Grigore Palama. În Postul din 1970. „… și tocmai alaltăieri am sărbătorit amintirea lui Fotie cel Mare …” 6 februarie. „… și amintirea Sfântului Marcu Evghenicul” 19 ianuarie. „Nu numai că ar trebui să înlăture imediat …” Am spus asta înainte de a citi acest text. „Nu numai că ar trebui să înlăture imediat numele sfinților menționați mai sus din calendarul Bisericii Ortodoxe, dar și numele tuturor mucenicilor care, de-a lungul secolelor, s-au luptat pentru ortodoxie și împotriva ereziei.” Ei s-au luptat împotriva papismului și protestantismului, împotriva primatului papal, împotriva infailibilității, și vine Athenagora și spune că ar trebui să-i aruncăm pe acești sfinți din Biserică. „Mă mâhnește profund luarea acestei poziții atât de severă, deși evlavioasă, cu privire la cea mai gravă problemă dinaintea noastră. Conștiința mea arhierească nu îmi va permite să mai rămân tăcut mai mult de atât. Este timpul pentru a ridica ziduri puternice și de nesurpat împotriva despotismului papal și a planurilor sale de expansiune, slujitorilor obedienți ai săi care sunt, din păcate, Patriarhul Ecumenic și acești ecumeniști, slabi în credința ortodoxă, care se alătură lui[papa n.t.]. Am încredere că Sfântul Sinod al Bisericii Greciei nu numai că va înțelege decizia la care m-a condus conștiința mea, ci și că va aplica ceea ce Sf. Canoane poruncesc cu privire la Patriarh, care a deraiat de pe șine în mod dogmatic.” El spune: „Nu numai că trebuie să înțelegeți ceea ce fac și să nu mă pedepsiți, dar trebuie să întrerupeți și voi pomenirea „. Aceasta este ceea ce ne învață Sfintele Canoane. Așa a spus Ambrozie.
Recent, au fost publicate pe internet câteva pasaje care conțin declarații despre întreruperea pomenirii Mitropolitului Augustin Kantiotes. El a urmat după Mitropolitul Ambrozie; și el spune aceasta. Acestea sunt luate din mai multe cărți ale lui Augustin Kantiotes și le voi citi și dvs. pentru a vedea că nu este o chestiune simplă. Uneori v-am dat impresia că în cele din urmă voi întrerupe pomenirea. Nu ați înțeles seriozitatea problemei și voi spuneți: „Nu, părinte … nu, părinte … nu, părinte … ce vom face?” Suntem cu toții responsabili. „Conștiința mea mă acuză, împreună cu canoanele …” Aici Augustin Kantiotes spune … acestea sunt luate din diferite publicații … sunt la note aici. „La scurt timp după ce am devenit episcop …” În Florina, în 1970. „… unii vechi calendariști au început să mă critice pentru că nu am întrerupt pomenirea lui Athenagora și că nu l-am denunțat ca pe un eretic, deoarece el nu mai drept învață cuvântul adevărului. După cum observa pr. Epifanie Theodoropoulos, pomenirea Patriarhului la Sfânta Liturghie, ‘Întâi pomenește, Doamne …Drept’ și așa mai departe nu este o confirmare a tuturor acestor lucruri, ci mai degrabă o rugăciune cerând Domnului să-i dea Episcopului sau Patriarhului pace de suflet, sănătate trupească, nume bun și învățătură care este ortodoxă în orice fel.” Unul dintre argumentele împotriva întreruperii pomenirii – Augustin prezintă acest argument aici inițial: atunci când spunem în Sfânta Liturghie „Întâi pomenește, Doamne, pe arhiepiscopul nostru, pe patriarhul nostru Antim sau Athenagora, pe care-l dăruiește sfintelor Tale biserici în pace, întreg, cinstit, sănătos, îndelungat în zile,” ‘drept’ este optativ [ca exprimând o dorință n.t.]. „Xarisai” cu „ai”. Nu spunem că el drept învață cuvântul adevărului, dar îi cerem lui Dumnezeu să poată învăța în mod corect cuvântul adevărului. Ne rugăm ca el să drept învețe cuvântul adevărului. În consecință, nu îl prezentăm drept învățând cuvântul adevărului, spune el. Aceasta e adevărat. Dar în celelalte două cazuri îl prezentăm drept învățând cuvântul adevărului. În timpul ieșirii cu Sfintele Daruri, când episcopul vine și spune: „Pentru patriarhul nostru Athenagora, pentru patriarhul nostru Bartolomeu și pentru Sfântul nostru Sinod, care drept învață cuvântul adevărului Tău”. El spune că el împarte în mod corect cuvântul adevărului. Această pomenire ar trebui să fie cu siguranță tăiată în astfel de cazuri. Mai jos. „Patriarhul Athenagora”, continuă Augustin. „Patriarhul Athenagora a făcut fără îndoială lucruri care l-au îndepărtat de mentalitatea ortodoxă. Din cauza aceasta, ei …” Vechii calendariști. „… mi-au cerut să-l denunțăm ca pe un eretic, să-i ștergem numele din diptice și să nu-l mai pomenim”. Acesta este imediat după ce a devenit episcop. „Am răspuns că anumite acțiuni ale Patriarhului au reprezentat încălcări ale Canoanelor Sfinte, care, dacă s-ar dovedi adevărate, justifică caterisirea lui. Dar cine îl va caterisi? În cazul clerului, mijloacele potrivite de a face acest lucru este Sinodul; în cazul Patriarhului Ecumenic este ierarhia Bisericii Ortodoxe.” Aici face o greșeală. Nu este ierarhia, ci Sinodul Patriarhilor. „Din păcate, el nu a fost niciodată adus înaintea lui[sinodului n.t.] și astfel a rămas pe tronul lui.” Nici un sinod nu a judecat vreodată Patriarhul … El încă nu înțelese bine canonul care zice ” mai înainte de sinodiceasca cercetare”. Încă nu citise canonul destul de bine. Mai jos, după ce l-a citit, face același lucru ca și Ambrozie, care cunoștea bine canoanele. „După cum a afirmat vrednicul de pomenire, fostul Mitropolit al Florinei Hrisostom (Kavourides), arhiepiscop al vechilor calendariști, caterisirea și excomunicarea se disting în funcție de potențialitate și actualitate.” Cineva este caterisit în funcție de potențialitate atunci când este eretic, dar el este caterisit în actualitate când este condamnat de un sinod. „Un cleric care s-a îndepărtat de la Ortodoxie, până când este condamnat de un sinod, este considerat caterisit în potențialitate; dar el este caterisit în actualitate după un verdict sinodal. Sf. Nicodim spune chiar acest lucru. Acest lucru se aplică activităților necanonice ale Patriarhului, adică datorită încălcării canoanele sfinte, el ar trebui considerat caterisit în potențialitate, dar el nu a fost caterisit în funcție de actualitate. Cu toate acestea, în unele cazuri a călcat peste dogme.” Acum se schimbă. „În acest caz, de vreme ce el predică învățături neortodoxe …” Acesta este Athenagora; Bartolomeu, de zece ori mai mult. „… nu trebuie să fi fost anterior caterisit de soborul ecleziastic corespunzător; mai degrabă, el este caterisit în mod automat în conformitate cu Canonul al 15-lea al Sinodului I/II …” În consecință, nu ar trebui să avem comuniune cu cineva care predică erezia înainte de a fi judecat de către un sinod. Aici Kantiotes vorbește foarte aspru, caterisirea vine automat. Un sinod nu trebuie să-l caterisească. El este deja caterisit când el predică erezia, în conformitate cu Canonul 15 al Sinodului I/II. Și el spune: „… un canon despre care am vorbit ca un slujitor …” Canonul al 15-lea. Ascultați … al 15-lea Canon. „… și întrebase …” Ca un slujitor, înainte de a fi episcop. „… și le-am cerut ierarhilor din nordul Greciei să-l aplice, întrerupând astfel comuniunea cu Patriarhul Ecumenic”. Imaginați-vă, Katiotes ca un slujitor și arhimandrit la Atena s-a adresat ierarhiei Tărâmurilor Noi spunând: „De ce nu ați întrerupt pomenirea lui Athenagora, de vreme ce el este un eretic?” Apoi, când a devenit episcop în Țările Noi, ceilalți episcopi i-au spus: ‘Ne-ați spus asta. Acum că sunteți în Grecia de Nord, de ce nu o faceți? De ce nu întrerupeți pomenirea?’. „De ce, întreabă ei, acum că ați devenit episcop în nordul Greciei, nu aplicați canonul și nu tăiați legăturile spirituale cu Patriarhul? Răspunsul meu: În continuare cred în ceea ce am crezut atunci. Nu am aplicat încă canonul, nu pentru că mi-e teamă – în multe rânduri mi-am riscat tronul de dragul aplicării Sfintelor Canoane …” Într-adevăr. De câte ori au mers să-l îndepărteze, să-l scoată de pe tronul său … asta a fost în anii Juntei. „Cu toate acestea, în timp ce eu sunt înclinat să-l aplic …” În timp ce în interior simt că ar trebui să fac asta, „… în timp ce sunt înclinat să-l aplic, tremur …” Aceasta arată cât de serioasă este problema. „… tremur și mă cutremur în fața responsabilității pe care o va suporta înaintea lui Dumnezeu și a omului pentru a întreprinde o acțiune care va trimite unde de șoc în cadrul Bisericii Ortodoxe”. „Obiectiv ar trebui să îl aplic, dar tremur și tresar, pentru că dacă voi întrerupe pomenirea va provoca un cutremur în Biserica Ortodoxă”. „Deci mă străduiesc să studiez problema mai atent …” Asta facem noi. „… mă străduiesc să studiez problema mai îndeaproape și aștept ca vocea conștiinței mele să mă convingă cu tărie că a sosit timpul. Privesc atent cum se dezvoltă lucrurile și cu multă durere. Îi văd pe alți ierarhi ai Bisericii Greciei îngrijorați și întrebându-ne încotro ne îndreptăm. Vremurile noastre sunt însărcinate cu lucruri înspăimântătoare …” Aceasta a fost din nou în 1970. Acum … lucrurile sunt îngrozitoare … inimaginabile. „Îmi pregătesc vreodată sufletul, turma mea și sufletele cititorilor mei iubiți …”, ai „Spita” și a altor publicații. „… pentru ora critică a Ortodoxiei. Dacă numai Domnul ar permite ca această ceașcă amară să treacă de la noi. Dacă numai unitatea nu va fi fracturată prin materializarea pasiunilor ascunse ale unor conducători ecumeniști ai Bisericii.” Ei au înțeles că acest lucru este ceea ce doresc ecumeniștii. „În orice caz, în ceea ce privește „când” și „cum”, nu voi primi a-mi fi arătat cum ar trebui să aplic canonul menționat anterior de oameni care nu au nici o miză în această chestiune …” precum unii fanatici vechi calendariști de aici sau acolo. „… dar de conștiința mea și ascultând glasul credincioșilor care s-au luptat împreună cu mine în zilele dure de încercare”. În cele din urmă, el a întrerupt pomenirea puțin mai târziu … câteva luni după aceasta. Ascultați ce spune el. În martie 1970, el spune: „Sunt de acord cu decizia Mitropolitului Ambrozie de Elefteropolis de a întrerupe pomenirea Patriarhului Athenagora din cauza declarațiilor sale mai recente despre potirul comun, primatul, infailibilitatea și filioque-ul.” Athenagora a spus că toate acestea – filioque , primatul – nu sunt nimic, pe care ar trebui să le primim din potirul comun. „Și această întrerupere se va extinde. Alți ierarhi se pregătesc să protesteze. Situația se înrăutățește. Scandalul se răspândește. Reputația Patriarhiei este în declin. O fractură traumatică în unitatea lumii ortodoxe se apropie, iar ruina duhovnicească va urma numaidecât. Acestea sunt roadele dialogului inițiat de Papă și Patriarh. Dialogul s-a dovedit a fi o capcană rea a papismului care vizează dizolvarea Ortodoxiei. Sinodul permanent, așa cum au observat și alții, s-a dovedit incapabil să răspundă acestei situații. Ierarhia Bisericii Greciei trebuie să fie asamblată. Sunt sigur că, în ceea ce privește această chestiune de importanță majoră, va învinge aceste abateri de la principiile ortodoxe cu o unitate impresionantă, trimițând un mesaj întregii lumi ortodoxe, dezamăgită de acțiunile necanonice și neortodoxe ale Patriarhiei Ecumenice. Probabil că Patriarhul, care se confruntă cu posibilitatea condamnării sale, de către ierarhie ca întreg, va consimți.” Dar această condamnare nu a venit niciodată. „Sinodul permanent, imediat după declarațiile inimaginabile ale Patriarhului privind primatul, infailibilitatea papală și filioque ar fi trebuit să numească o adunare specială pentru a cere socoteală Patriarhului dacă declarațiile raportate sunt corecte sau nu ca mijloc de calmare a credincioșilor ortodocși. Ierarhii care au protestat și care au întrerupt pomenirea …” Atenție la asta! „Ierarhii care au protestat sau au întrerupt pomenirea nu numai că nu sunt vinovați, ci sunt vrednici de laudă pentru că au înțeles pe bună dreptate cel de-al 15-lea canon al Sinodului I/II. A apărut o întrebare serioasă în privința unor chestiuni de credință și de o criză a conștiinței ortodoxe care se poate confrunta doar de ierarhie. Orice voci ale celor necredincioși, atei, spiritualiști, francmasoni, care sunt reci și indiferenți din punct de vedere duhovnicesc și care aparțin doar cu numele Bisericii ortodoxe, care se ridică împotriva ierarhilor protestatari, ar trebui ignorate, precum lătratul câinilor mici așa cum am fost învățați de către eroii vrednici de pomenire ai Ortodoxiei. Să ascultăm de copiii credincioși ai Ortodoxiei care, de prin toate locurile din Grecia, își îndreaptă ochii spre păstori, căutând o apărare puternică a credinței pe care am primit-o de la Părinții noștri.”
După ce a întrerupt pomenirea în februarie 1973, el spune: „Ei ne acuză că nu am arătat cinste față de Patriarhie, pentru că am încetat în mod arbitrar să pomenim Patriarhul.” El întrerupse deja pomenirea. „Nu! Ei încalcă adevărul atunci când spun ‘complet arbitrar’. Adevărul este complet opus”.Cu litere îngroșate: „În cazul în care deschideți [cartea] „Pidalion” și priviți la canonul 15 al Sinodului I/II, atunci veți vedea că nu ‘complet arbitrar’, ci ‘complet canonic’ am întrerupt pomenirea Patriarhului. Am întrerupt pomenirea după ce a făcut declarații înfricoșătoare privitoare la primatul și infailibilitatea Papei, filioque și altele. Pe scena mondială, el predică fără îndoială învățături neortodoxe care au fost deja condamnate de mai multe sinoade. Noi,” cei trei mitropoliți Ambrozie, Augustin și Pavel de la Paramithia. „… am arătat clar într-un document adresat Sfântului Sinod că, dacă Patriarhul va demonstra că declarațiile în cauză sunt false, vom relua pomenirea. Din păcate, însă, el persistă în ideile sale delirante.” Ascultați aici: „Faptul că Sfântul Sinod nu a luat măsuri împotriva noastră, în ciuda tuturor presiunilor impuse împotriva ei … ” Astăzi ne amenință. Au caterisit câțiva deja în această vară. Unde le sunt mințile? Ne amenință acum. „Faptul că Sfântul Sinod nu a luat măsuri împotriva noastră arată că recunoaște fundamental corectitudinea acțiunilor noastre. Mai mult decât atât, oferim un ajutor generos Patriarhiei, deoarece aruncăm bețe în roate patriarhului care se îndreaptă spre unirea prematură cu papistașii”.
O femeie din Tulcea, după ce a fost la Ierusalim cu paşaport, a murit la scurt timp, iar în coşciug i-a apărut pe frunte pecetea. Mărturia unui părinte din Tulcea.
O sora întru Hristos, după ce şi-a ars buletinul, la 4 zile după ce urma să ardă şi celelalte acte care conţin cnp, pe seară, într-o stare de priveghere, a simţit cum forţa răului se apropie de ea, a strigat la Maica Domnului, după a simţit o uşurare şi imediat apoi a primit o palmă puternică de la diavol. Penrtu mulţi este nebunie, dar pentru cei care cred este salvare.
O femeie în vârstă din Bucureşti a renunţat la pensie mare şi a dat foc la CNP. Sunt exemple. Jertfă. Mucenicie. Din fapte, nu vorbe.
Sfintii Părinţi spun că prin fiecare act cu cip acceptat de om, nevăzut, asupra sa vin draci şi Harul se îndepărtează, lucru confirmat şi de Sfântul Paisie Aghioritul
Marturisirea unei femei din cluj Maria flip despre Cnp:
Multă vreme, fiind la tăticul meu acasă, mai mult de zece ani de zile am stat fără buletin, fiindcă avusesesem din cel vechi, dar l-am pierdut, ?i f. f. greu, m-am decis să-mi fac un buletin din cel tip card cu bandă magnetică,după ce am plecat de la tăticul meu de acasă, fiindcă voiam să-mi cumpăr o casă ?i nu se putea altfel, de?i, numai Dumnezeu ?tie cât de greu mi-am câ?tigat pâinea , fiind eu ncu facultate, profesor gradul 1 didactic, ob?inut cu cea mai mare medie din bucure?ti în momentul acela, 9, 99 ?i am fost nevoită să dorm prin magazii ?i ca vai de lume, dar nu am mai putut îndura a?a condi?ii grele, ?i mi-am făcut acel bulerin. apoi m-am îmbolnăvit de inimă, dar numai zăceam pe pat, nu puteam să fac nimic, eram complet lipsită de vlagă, ?i când sim?eam cum îmi gâlgâia sângele prin creier, ?i sim?eam că fac atac cerebral, sau mă sim?eam f. rău, aveam tensiunea 200, ?i luam medicamente de scăderera tensiunii, ?i nu îmi scădea deloc. apoi am văzut pe facebook că cineva ?i-a dat foc la docemnte, ?i cum nu m-am putut împăca niciodată cu ideea de a-mi luat acest buletin, am decis chiar atunci ?i am băgat pe foc toate docemetele, ?i pa?aportul, ?i permisul de conducere, ?i m-am sim?it bine dintr-o dată, toată boala mi-a dispărut, ?i nici urmă de tensiune sau de mole?eală. Acuma, mul?umesc lui Dumnezeu, mă simt bine sănătoasă, cu Dumnezeu. slavă Domnului!
Mi-a dispărut orice problemă cu inima, ?i de aceea cred că, a?a cum spunea cu mul?i ani în urmă preasf. Calinic din Grecia, ne avertiza că, la primirea buletinului Pie?ei comune vor fi acoperi?i cu raze laser ?i vom fi teleghida?i de Fiara de la Bruxelles, ?i ei ne pot transmite boli de la distan?ă, ne pot omorî, ne pot face orice. Eu când sim?eam că nu mai pot ?i mor, mă rugam Domnului Iisus să mă mai lase să trăiesc, să fiu mai bine pregătită pentru răspuns, să mă pocăiesc mai bine de păcate. ?i atunci mă făceam bine, îmi reveneam din boală. Apoi alte zile, alte atacuri, ?i alte rugăciuni, ?i tot a?a. Acum după ce am lepădat CNP-ul ?u documentele, nu mai am probleme. M-am spovedit la duhovnic, mi-0am cerut iertare de această lepădare a mea, fără voie, ?i am trimis scrisori cu cerere de refuz al CNP ?i al tuturor documentelor fiecare de unde a fost luat.
Am rămas ?i fără permis de conducere, ?i fără casă, ?i fără ma?ină, DAR: cu DUMNEZEU.
Minunea cu orbul care a spus de cnp ca e de la diavol extrasa din Noua cartea Dictatura Numerica:
Spuneți-ne întâmplarea cu orbul.
Fr. V: Când eram în lume m-am dus în gară la Caracal
conducând pe un frate la mănăstire, și așteptând trenul, a venit un
tânăr orb care a ținut o cutremurătoare predică în gară despre
buletine fiind înconjurat de mulți oameni. A zis: ,,Dați-mi un
bulletin, dar nu din cele vechi, ci din astea noi, plastifiate.” I-a dat
cineva un buletin și după aceea a spus: ,,Acest buletin are codul și
numărul fiarei, nu trebuie să avem așa ceva” […] Vorbea cu
multă putere având în grai ceva Divin. După aceea s-a pierdut în
lume, l-am căutat și nu l-am mai găsit. Nu-l pot uita fiindcă ce-a
spus și cu ce elan duhovnicesc… Îmi aduc aminte ce spune în
Sarea Pământului 3 părintele Rafail Berestov: ,,De ce părintele
Paisie Aghioritul, stareț din Muntele Athos mustră ACESTE NOI
CNP-URI și spunea că ,,cei care vor lua aceste documente noi, vor
pierde Harul Sfântului Duh? […] pentru că acesta este deja
pecetea lui antihrist, deocamdată pe hârtie, dar nu pe mână sau
frunte”.
Ce-a mai noua minune legata de Cnp fratilor intamplata la manastirea Patrunusa fratelui Valerica care lupta puternic impotriva CNP -ului si care pana acum nu a vrut sa povesteasca aceasta intamplare,extrasa din Noua carte Dictatura Numerica:
Mărturisiți-ne despre întâmplarea cu posedatul de la
Mănăstirea Pătrunsa.
Fr. V: Când eram la Mănăstirea Pătrunsa, am vorbit acolo
despre documente și CNP iar un monah îmi sta împotrivă. A
plecat undeva și s-a întors posedat. A intrat în chilie la mine seara
cu un frate și n-am putut să-l mai scot. Aveam Sf. Moaște pe
masă și deodată a început să urle, a dat cu pumnii în pereți, era cât
pe-aci să trântească Sf. Moaște, se tăvălea pe jos, vorbea aiurea,
iar la miezul nopții a strigat înfricoșător: ,,Au venit duhurile, sunt
la geam.” S-a repezit la geamul de la ușă, a dat cu pumnul în
geam și l-a spart. Aveam și icoane lipite pe geam. Mi-a călcat
icoanele în picioare și a zis către celălalt frate care tremura: ,,ține-l
pe Valerică și nu-i da drumul”. Putea să-mi taie gâtul cu
bucățelele din geamul spart. Cu ajutorul Maicii Domnului am
scăpat din mâna lui și am fugit la econom. Ei erau în urma mea
alergând însă economul m-a băgat repede în chilia de oaspeți, m-a
închis și mi-a zis că aceasta este o ispită. Iar ei toată noaptea au
dat târcol la acea chilie cu pretextul că le e frică și că vor să stea
cu mine.
Dimineața a venit la mine cel posedat cu un topor și mi-a zis
liniștit: ,,Frate Valerică, cine ți-a spart geamul?” Și atunci m-a
cuprins o umilință și i-am spus: ,,Părinte, a căzut o bombă azinoapte
chiar pe chilia mea… Doamne ai milă de el”. După aceea,
nu mai era de acord cu buletinele.
Această întâmplare o știu și Părinții de la Mănăstirea
Pătrunsa.
Părintele Pafnutie37 de la Răciula – R. Moldova
,,Cei ce au primit semnul fiarei, care au cod numeric 666, se
duc și se salută cu antihrist și îi spun: «îmi face plăcere să te
cunosc». Așadar «numele fiarei» și «numărul numelui» este
numele în formă de număr
Gheron Gavriil40, ucenicul Sf. Paisie Aghioritul
,,Încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, decât numai
cel ce are semnul, adică numele Fiarei. (Apoc.13-17). Fiți atenți,
acest sau. Propozițiile care sunt coordonate prin sau sunt
disjunctive, adică au aceeași valoare, aceeași valabilitate, fie se
întâmplă asta…, fie se întâmplă ailaltă …”. Le spune textul. Un
filolog poate să facă asta [analiza]. Adică, fie avem pecetea fiarei,
fie numărul fiarei, este același lucru.
Pr. Iustin Parvu (10 febr. 1919 – †16 iun. 2013)
„Nu vedeți că scot acum și numele părinților din buletin? Vor
să te transforme într-un ins apărut din orice lume, dacă se poate și
extraterestră, FĂRĂ NICI UN NUME, fără o origine, fără o națiune
din care să se tragă. Ei vor sfârșitul omului istoric, omul ca cea
mai frumoasă creație a lui Dumnezeu”. (rev. Atitudini Nr.9)