Suntem deja în 2018, iar în anul care a trecut nu s-a întâmplat ceea ce ne-am fi așteptat cu toții. Sinodul BOR l-a declarat: 2017 – Anul omagial al iconarilor şi pictorilor bisericeşti şi Anul comemorativ Justinian Patriarhul şi al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului în Patriarhia Română. Cu această ocazie s-au organizat simpozioane, conferințe, expoziții, s-au tipărit cărți, s-au pictat icoane s.a., toate în cinstea Sfinților din Închisori. Sau cel puțin teoretic așa a fost. Doar că ce era mai important, recunoașterea sfințeniei lor – canonizarea, nu a venit ca propunere din partea niciunui ierarh. Au fost voci răzlețe din popor care au cerut acest lucru, dar se loveau de acuza că majoritatea au fost legionari. Deși mult blamata Mișcare Legionară i-a format pe acești mărturisitori români și ortodocși, ei s-au desăvârșit în temnițe datorită viețuirii în Hristos, în condiții din cele mai crunte, fiind supuși supliciilor asemeni mucenicilor din sinaxarul ortodox.
După Dreptul canonic ortodox, semne ale sfinţeniei sunt:
- moartea martirică – dovada cea mai certă;
- mărturisirea şi apărarea dreptei credinţe;
- viaţa curată, viaţa sfântă;
- darul facerii de minuni, în viaţă sau după moarte.
Dintre condiţiile de fond (personale) ale sfinţeniei:
- să fi avut credinţa neîndoielnică ortodoxă;
- puterea de a suferi moarte martirică, primejdii şi orice necazuri pentru apărarea dreptei credinţe;
- puterea de a trăi moral şi religios cât mai desăvârşit;
- puterea de a săvârşi minuni;
- cultul spontan acordat de poporul credincios.
În cazul trăitorilor ortodocși din închisorile comuniste, toate acestea se confirmă. Ce dovadă mai clară vrem decât moartea martirică? Lupta împotriva lor e lupta contra evidenţei, păcatul împotriva Duhului Sfânt.De la instalarea regimului comunist în Rusia s‐a început o campanie de distrugere a creştinismului şi a tuturor valorilor umane tradiţionale. Acelaşi efect devastator l‐a avut în toate ţările pe unde a trecut.
În cazul de faţă, nu e nevoie de Paterice pentru confirmarea sfinţeniei. Chinurile şi moartea din închisori, ştiind că toţi erau chinuiţi pentru credinţă de un regim ateu, sunt un Pateric al mucenicilor fără a mai fi nevoie de alte comentarii. Ele întrec orice „cuvinte duhovnicești”. De la mulți nu s‐a păstrat nici un cuvânt duhovnicesc, dar au moaşte făcătoare de minuni! (a se vedea la Aiud).
De la atâtea mii de martiri din Istoria Bisericii nu s‐a păstrat nici un cuvânt duhovnicesc, ci pentru sfârşitul lor au fost trecuţi în ceata sfinţilor. De ce numai noi românii suntem atât de îndoielnici în credinţă? Nu ne bate Dumnezeu că nu ne cinstim Sfinţii Închisorilor? Cred că şi din acest motiv ne bate, cu prisosinţă…
Sfinţii sunt manifestarea concretă şi personală a lui Dumnezeu în Biserică, iar Biserica nu se menţine vie decât prin Sfinţi. La loc de cinste se află Martirii.
Ce concluzie putem trage din această lașitate a ierarhiei BOR, ținută în frâu de entități para-statale precum institutul Ellie Wiesel, încât nu a recurs la canonizarea Sfinților din închisori? E cumva vreo piedică în finanțarea mega-catedralei? Cu siguranță pe jidovi i-ar deranja canonizarea și tot ei știm că dețin finanțele României.
Dar de ce totuși au recurs la numirea anului 2017, an memorial al mărturisitorilor din temnițele comuniste? Putem crede că s-a vrut consumarea acestui subiect, încât pe viitor să ni se justifice că totuși Patriarhia a cinstit jertfa lor, dedicându-le un an omagial sau și mai perfid, că au vrut să adoarmă conștiința pleromei ortodoxe, tulburată de trădarea Ortodoxiei la pseudo-sinodul din Creta?
Citiți mai multe mărturii despre viața Sfinților din Închisori accesând arhiva dedicată lor de pe acest portal.
Ne străduim să menținem viu acest site și să vă punem la dispoziție informații care să facă lumină în provocările pe care le trăim. Activitatea independentă a OrtodoxINFO funcționează strict cu ajutorul cititorilor, din acest motiv vă cerem acum sprijinul. Ne puteți sprijini printr-o donație bancară sau prin PayPal, completând formularul de mai jos.
Sunt prea ocupati cu ereziile ecumeniste!
Ca să arate „tovarăşii” că are lucrare…. Cînd înainte de 2017 căutau cu îndîrjire moaşte neautorizate,li se ascundeau. Acum au fost scoase la închinare dar fără finalizare. De ce ? Pentru că îi arde !
Or să trebuiască recunoscute ereziile prin care au târât credincioșii, aici e buba.
Eu cred ca daca ii vor canoniza va fi un prilej pentru ecumenism. BOR si credintele eretice din tara vor recunoaste la comun Sfintii inchisorilor. Si mai cred ca tot atunci il vor canoniza si pe Arsenie Boca, punandu-l la un loc cu ceilalti sfinti din inchisori.Sa dea Domnul sa nu fie asa, ci doar sa ma insel eu!
Important este sa-i cinstim noi cum se cuvine. Sa nu uitam de ziua de 14 mai, zi aleasa de Părintele Justin Pârvu și, culmea, promulgată și de președinte, ca ziua de prăznuire/comemorare a Sfinților din Închisori.
Ei sunt deja Sfinți, sinodul nu ar face decât să le recunoască sfințenia.
Cred că pe p Arsenie Boca îl vor canoniza separat, poate chiar dinainte, anul ăsta.
Probabil,corect!
„Pe Mărturisitorii cei aleşi ai lui Hristos, podoaba Bisericii noastre, pe cei ce în temniţă chinuri şi batjocuri au răbdat, ostaşii cei adevăraţi ai Domnului care cu puterea Crucii pe slujitorii satanei au ruşinat şi în ceruri se roagă pentru noi, cu dorire să îi lăudăm zicând: Bucuraţi-vă, Sfinţilor Mărturisitori, care în temniţă Golgota neamului românesc aţi suit!”(Condacul 1-ACATISTUL SFINŢILOR ROMÂNI DIN ÎNCHISORI)
Multumim redactiei pentru acest binevenit articol,pentru totii ortodocsii care cinstesc cu evlavie jertfa zecilor de mii de Martiri,Mucenici si Marturisitori torturați și asasinați în închisorile comuniste sau uciși în luptele de partizani,care si-au inchinat intreaga viata credintei sfinte in Domnul Iisus Hristos,idealurilor nobile ale dragostei pentru neamul romanesc umilit,rastignit de veacuri,si pentru dulcea Romanie Mare,patria strabuna cu frumusetile sale nepieritoare,tezaur de cultura si istorie,ravnita de toti „prietenii”,din timpurile stravechi pana in zilele noastre.
In memoriul ,pe care l-am adresat Patriarhului Daniel la implinirea unui an de la asa-zisul sinod din Creta,am mentionat deja ca inadecvata si profund jignitoare, sarbatorirea in acelasi an si pe acelasi piedestal de onoare a Patriarhului Justinian Marina, primul patriarh al BOR sub comuniști,cu martirii creștini din gulagul românesc. „Gîndul moral se înfioară dinaintea acestei combinații, dat fiind că Patriarhul Justinian a dus o viață aparent încărcată de onoruri și privilegii, în vreme ce martirii creștini mureau schingiuiți, netratați de boli, uneori omorîți cu zile și aruncați în gropi comune. Cum îl reține posteritatea pe fostul preot de mir Ioan Marina, prieten al liderilor comuniști (începînd cu dictatorul Gheorghe Gheorghiu-Dej) și promovat fulgerător ca mitropolit al Moldovei, înainte de a ajunge Patriarh, între 1948 și 1977? Are el, arhipăstorul „Apostolatului social“, vreo părtășie cu preoții, teologii, monahii și credincioșii mireni încarcerați, „reeducați“, distruși socialmente, ba chiar suprimați de către aparatul represiv al Securității comuniste?”(*se intreaba dl.Teodor Baconschi , diplomat și doctor în antropologie religioasă.)Tocmai pentru că avea influență pe lîngă vîrfurile partidului unic,Patriarhul Justinian,cu toate faptele sale bune , a fost omul Bisericii în bîrlogul diavolului.(*idem) A rămas celebru sfatul dat de el incisivului episcop Nicolae Popovici, care critica direct regimul, căruia i-a zis încercând să-i salveze situaţia: „Ascultă de ei, dar fă ce ştii, aşa cum fac eu”.
Patriarhul Justinian Marina a fost întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române timp de aproape trei decenii (24 mai 1948 – †26 martie 1977) în perioada celei mai aprige prigoniri a Bisericii de către regimul comunist ateu, instalat la putere în România după luna martie 1945.Patriarhul Daniel il reabiliteaza cu diplomatie si abilitate pe Justinian Marina,care din „patriarhul roșu”,figura controversata, si colaborator fidel al fostului regim comunist, se metamorfozează într-un veritabil martir anticomunist in cadrul Congresului Internaţional de Teologie Viaţa Bisericilor Ortodoxe în timpul comunismului – persecuţie, rezistenţă şi mărturisire,în perioada 23-29 octombrie 2017,organizat la Palatul Patriarhiei din București
Sub conducerea patriarhului Justinian a fost inițiată colaborarea Bisericii Ortodoxe Române cu autoritatea comunistă. Patriarhul a promovat ideea ca istoria merge după niște legi date de Dumnezeu, iar una dintre aceste legi este lupta de clasă. Scriitorul polonez Czeslaw Milosz, laureat al premiului Nobel, citează pe patriarhul Justinian în cartea sa Gândirea captivă.(Vintage 1990)
„Stalin, conducătorul Partidului Comunist, duce la îndeplinire legea istoriei, cu alte cuvinte acționează așa cum dorește Dumnezeu, motiv pentru care trebuie să ne supunem lui. Omenirea poate fi reînnoită după modelul rusesc; de aceea nici un creștin nu se poate opune ideii – crude, ce-i drept – care va crea un om nou pe întreaga planetă. Asemenea argumente sunt adesea folosite de clerici care sunt unelte ale Partidului. „Cristos este omul nou. Omul nou este omul sovietic. Prin urmare Cristos este sovietic!” a spus Justinian Marina, patriarhul României.”(Wikipedia)
Desigur au existat reactii negative,privind reabilitarea patriarhului Justinian din partea reprezentantilor catolicilor si greco-catolicilor,in timp ce tot cinul preotesc si monahal ortodox a tacut complice.(!)
In Memoriul sus-mentionat i-am comunicat Patriarhului ca sunt convinsa cu nu va canoniza pe nici un Martir,Mucenic sau Marturisitor ,intrucat asa-zisa „cinstire”,se va rezuma doar la vorbe,vorbe si iar vorbe,totul fiind facut pentru spalarea imaginii personale in fata celorlalte patriarhii ortodoxe,(de exemplu Biserica Ortodoxa Rusa,care a canonizat peste 2000 de Martiri din perioada comunista.)
BOR încearcă în acest fel să se reconcilieze cu perioada cea mai neagră din existența sa, în care înalții prelați acceptau dărâmarea bisericilor și dădeau rapoarte regulate la Securitate, în care destui preoți deveneau informatori și le povesteau ofițerilor de Securitate ce li se spunea la spovedanie. Onorarea acestor vremuri de către BOR arată într-un fel lipsa de căință față de trădările pe care le-au acceptat atunci oamenii Bisericii… preoții continuau să fie aruncați în închisori, inclusiv cei din jurul său, iar 100 de mănăstiri au fost închise în perioada patriarhatului său. Mănăstirea măicuțelor din Vladimirești, care îi atrăgea încă pe credincioși în număr prea mare pentru gustul lui Justinian, a fost declarată de acesta „ciumată, rătăcită și periculoasă pentru restul Bisericii“, după ce Securitatea i-a cerut să-i distrugă popularitatea.Arhimandritul Ioan Iovan, duhovnicul mănăstirii, a fost condamnat pe 7 decembrie 1955 la muncă silnică pe viață,Parintele Gheorghe Calciu la 21 de ani, Cuviosul Parinte Justin Parvu la 17 ani de temnita grea ,vrednica de pomenire, „Sfanta Inchisorilor”,Aspazia Otel Petrescu la 14 ani,si lista poate continua…. A acceptat fără crâcnire toate măsurile represive … împotriva enoriașilor și slujitorilor BOR, inclusiv arestările și condamnările pe motive politice, motivându-le prin încălcarea legilor statului comunist, și chiar a contribuit direct la ele prin denunțuri, sechestrări, evacuări, mutări din post, depuneri din treaptă, suspendări și caterisiri de clerici (cazurile mitropolitului Visarion Puiu, episcopilor Galaction Cordun și Nicolae Popovici..)
Marturisitorul Părinte Gheorghe Calciu,spunea: „Biserica Rusă a făcut martiri din toţi cei care au fost ucişi în închisori, chiar dacă au dus o luptă politică, fiindcă toţi au luptat împotriva imperiului satanic comunist. Iar la noi sfinţii sunt renegaţi de Biserică din motive politice şi din laşitate duhovnicească. Nu a auzit Sfântul Sinod despre puterea crucii: Şi a făcut din pescari Apostoli şi din păgâni mucenici? Nu a auzit că pocăinţa şi curăţirea lăuntrică sunt cea mai sigură poartă de intrare în rai? Nu a auzit că bunul trai este duşmanul lui Hristos în inima ierarhilor care sacrifică sfinţii din închisori în cel mai oribil abator: cel al uciderii spirituale?“(**Ioan Ianolide, Întoarcerea la Hristos, Ed. Christiana, Bucureşti 2006, pag. 12)
Este indiferenta dureroasa,gandire de lemn,anormalitate fata de martirajul românilor care au suferit şi au murit pentru Hristos în gulaguri,inchisori,in delta si la canal.
„Este politizare pentru că ierarhia bisericească este prizonieră a statului laic, ateu şi masonic, al „statului laic demonizat, orientat spre o Europă Unită, plină de duhul antihristului“, după cum îl defineşte Părintele Calciu.
Ar fi fost demult cazul ca sinodalii in frunte cu Presedintele sinodului sa depaseasca orbirea si lasitatea(dar nu o vor face!)şi să-i canonizeze pe Sfinţii închisorilor care „veghează peste Biserica Română, peste sinodalii prinşi în plasa sclaviei statului ateu şi peste neamul românesc, mai reali decât toate treptele ierarhice care neagă sfinţenia celor morţi în închisori“(**idem)
Din pacate,BOR a ratat cu buna stiinta si cu indiferenta această „,ofensivă majoră care mai putea să trezească Națiunea noastră din această somnolență demonică în care s-a scufundat.”Canonizarea Sf.Martiri Mucenici,Marturisitori din inchisori,reprezenta,in acelasi timp” o exorcizare a sufletului românesc, prin care demonii care ne pervertesc sufletul vor fi alungați, iar drumul nostru în Istorie, spre Judecata lui Dumnezeu, va fi iarăși un drum alături de Iisus Hristos, un drum al mântuirii noastre, ca Neam creștin.”(Nichifor Cremene)
„O, Sfinţilor Mărturisitori, care în temniţe şi prigoane, prin multele voastre pătimiri aţi stăvilit întărâtarea vrăjmaşului cea cu mânie pornită asupra Bisericii lui Hristos, vouă celor ce aţi suferit foame, ger, schingiuiri, umilinţă şi chinuri de tot felul întru apărarea legii celei strămoşeşti, vă aducem mulţumirile noastre.
Ca cei ce bine v-aţi săvârşit pentru Învierea neamului românesc, iar acum cu îngerii şi cu arhanghelii vă veseliţi în lumina cea neînserată a Împărăţiei cereşti, vă rugăm să nu încetaţi să mijlociţi la Preaputernicul Dumnezeu ca să ne dea iertare de păcate şi să ne păzească pe noi şi Sfântă Biserica Sa de năvălirea altor neamuri asupra noastră, de necredinţă şi de războiul cel dintre noi.
Povăţuiţi-ne pururea pe calea mântuirii, a răbdării şi a dragostei, ca neclintiţi şi uniţi să rămânem până la sfârşitul vieţii întru credinţa cea adevărată. Aşa, Sfinţilor Mărturisitori, care în strâmtorările şi necazurile din viaţa voastră pământească aţi cerut ajutorul Puterilor cereşti, rugămu-vă pe voi noi nevrednicii, ca să primiţi în acest ceas rugăciunile noastre şi să ne acoperiţi de smintelile veacului acestuia şi de răutăţile celor potrivnici, ca şi noi pe calea ce strâmtă şi cu chinuri neînfricati să mărturisim Evanghelia lui Hristos, spre slava lui Dumnezeu şi mântuirea neamului românesc. Amin.”(Rugaciune catre Sfintii Marturisitori din inchisori)
In cartea ” Intoarcerea la Hristos” autorul Ioan Ianolide spune la final, ca pe o remarca si concluzie: Inainte ca BOR sa finalezeze constructia de biserici mari, ar trebui sa finalizeze biserici in sufletele oamenilor prin recunoasterea Sfintilor Inchisorilor. Ianolide fiind el insusi un om care a cunoscut iadul comunist. Patriarhul Daniel are in schimb alta agenda.
Acum, eu zic ca e bine asa, adica tradatorii sa nu manjeasca numele acestor Sfinti ai Inchisorilor.
Ei sant sfinti si fara a fi facuti sfinti de catre securisti si iude si tradatori ai Ortodoxiei.
Ei au facut miscarea asta ca lumea vorbeste de fenomen, si sa nu se zica ca ei stau asa, si nimic nimic.
Aproape terminasem o pledoarie pentru Parintele Arsenie Boca si scrisul meu a fost sters. Ghiciti de ce. Cine citeste ce scriu eu, chiar inainte de postare? Promit sa revin. Sa nu ne pronuntam asupra unor fapte si persoane, nefiind documentati. Doamne ajuta.