Evreul MIHAIL ROLLER, bestia din spatele lui Gheorghe Gheorghiu- Dej

Unul dintre cele mai crude personaje ale istoriei, care s-a ocupat de anihilarea fizică şi morală a elitei româneşti în perioada regimului lui Gheorghe Gheorghiu- Dej este evreul Mihail Roller.

Supranumit „Controller” sau „Micul Stalin”, Mihail Roller a fost un ideolog înflăcărat al stalinismului din România. El s-a născut pe 6 mai 1908, în comuna Buhuşi din Neamţ. Din tinereţe a fost atras de regimul comunist, dar abia în 1926 a devenit membru al partidului, întâi al Partidului Comunist German, apoi al Partidului Comunist Francez.

În Partidul Comunist Român intră în 1931, când revine din străinătate, de la studii. Va ocupa mai multe funcţii în partid, dar una dintre cele mai importante este cea de redactor al revistei „Scânteia”.

„Inginerul Roller” sau „Rolea” a fost arestat de trei ori, dar nu a fost condamnat din cauza lipsei dovezilor. În anul 1940 s-a dus în Basarabia sovietică şi a intrat în Partidul Comunist de la Moscova, devenind coleg de echipă cu Ana Pauker, în cadrul „Institutul de Cercetare Ştiinţifică nr. 205”. În perioada războiului Mihail Roller a făcut Facultatea de Istorie a Universităţii de la Moscova. Întors la Bucureşti în 1944, a urcat rapid în ierarhia partidului. După trei ani, sub redacţia sa, a apărut prima sinteză marxistă de Istorie a României.

Roller era obsedat de ideologia comunistă şi de creşterea vigilenţei pe plan istoric. Istoricii din România tremurau de spaimă la auzul numelui său. S-a ocupat de demascarea devierilor de la liniile partidului, de zdrobirea unor destine şi de falsificarea unor adevăruri istorice.

Nume mari din Istoria României au fost scoase din învăţământul superior, unii dintre ei sfârşind în chinuri în lagărele comuniste. Printre aceştia îi amintim pe Gheorghe Brătianu şi pe Ion Nistor. Opera lor a fost trimisă în fondurile speciale ale bibliotecilor.

În 1949 a fost ales membru al Academiei Române şi laureat al „Premiului de Stat”. A fost unul dintre făuritorii Muzeului Româno- Rus deschis în Bucureşti, şi al Institutului de Învăţământ Superior „Maxim Gorki”.

Sprijinit de Gheorghe Gheorghiu-Dej, Ana Pauker, Miron Constantinescu şi Leonte Răutu, lua decizii importante în ceea ce priveşte cazurile care necesitau tortură, anihilare fizică şi morală. Mii de oameni au avut de suferit din cauza obsesiei lui ideologice.

Mihail Roller a intrat în dizgraţie după numirea ca prim-adjunct al directorului Institutului de Istorie a Partidului. În 1956, într-un memoriu despre situaţia istoriografiei româneşti, semnat de  Andrei Oţetea, Constantin Daicoviciu şi Barbu Câmpina, Roller era acuzat de plagiat şi de orientare antinaţională.

Moartea lui Roller nu a fost lămurită încă. Unii spun că ar fi vorba de o sinucidere, alţii că se datorează diabetului şi a unei tulburări digestive la care s-a adăugat moartea fiicei sale Sonela. Aceasta a căzut în bazinulul unui sanatoriu şi s-a lovit mortal la cap. Rămăşiţele pământeşti ale lui Roller se găsesc la crematoriul „Cenuşa” din Bucureşti.

Mihail Roller a rămas in Istoria României datorită strategiei de teroare ideologică (rollerism), datorită rusificării, eliminării şi distrugerii elitelor intelectuale din şcoli.