:quality(80)/https://static4.libertatea.ro/wp-content/uploads/2018/01/niels-h.jpg)
Criminalul în serie, Niels Högel, a fost acuzat de alte 97 de crimă în orașul Oldenburg din nordul Germaniei. În fața instanței, Niels a recunoscut că a acționat „din plictiseală” și să îi impresionează pe colegii săi. În acest sens, el le dădea pacienților medicamente care le provoca insuficiență cardiacă sau colaps circulator și apoi încercarca să-i resusciteze.
Anchetatorul de poliție, Arne Schmidt, a numit crimele „unice în istoria republicii germane”.
Högel a fost condamnat pentru prima dată în 2008 la șapte ani și jumătate pentru tentativa de asasinare, înainte de a fi condamnat până la 2015 în urma unei pedepse pe viață, pentru alte șase cazuri de crimă.
În cursul anchetei, poliția a constatat că autoritățile spitalicești nu au raportat creșterea îngrijorătoare a numărului de decese atunci când Högel lucra.
„Dacă oamenii responsabili de acolo, în special la clinica Oldenburg, dar și mai târziu în Delmenhorst, ar fi alertat autoritățile – de exemplu, procurorii de poliție – Högel ar fi putut fi reținut mai devreme”, a declarat șeful poliției din Oldenburg, Johann Kühme.
Doi foști medici din Delmenhorst se confruntă, de asemenea, cu acuzații în legătură cu decesele pacienților.
In ultima vreme s-a discutat mult despre … plecarea in munti. Si am vazut o multime de pareri. Fiecare isi justifica pozitia din … fata tastaturii.
Cica sa ai rucsacul pregatit ca sa fugi (unde?). Da, in bordeiul din salbaticie (ce?) pe care l-ai pregatit din timp cu de toate si despre care nu stie nimeni (oare?) ca sa scapi (de cine?). Personal cred ca este o utopie. N-am mai citit de mult povesti pentru copii insa nu vi se pare ca seamana cu una dintre ele?
Si cand sa fugi? Cand incepe razboiul? Cand vine criza financiara? Cand devin obligatorii documentele electronice? etc. Orice crestin stie ca vor veni multe incercari: “Raspunzand, Iisus le-a zis: Vedeti sa nu va amageasca cineva. Caci multi vor veni in numele Meu, zicand: Eu sunt Hristos, si pe multi ii vor amagi. Si veti auzi de razboaie si de zvonuri de razboaie; luati seama sa nu va speriati, caci trebuie sa fie toate, dar inca nu este sfarsitul. Caci se va ridica neam peste neam si imparatie peste imparatie si va fi foamete si ciuma si cutremure pe alocuri. Dar toate acestea sunt inceputul durerilor.” (Mat.24:4-8). Momentul sfarsitului nu-l va sti insa nimeni “Iar despre ziua aceea si despre ceasul acela nimeni nu stie, nici ingerii din cer, nici Fiul, ci numai Tatal.” (Mar.13:32). Va veni pe neasteptate iar atunci ne va fi de folos in primul rand pregatirea duhovniceasca. Ma tem ca rucsacul nu ne va ajuta prea mult (chiar daca-l vom avea, nu vom sti cand a venit clipa sa-l folosim; Dumnezeu ne cheama Acum sa punem inceput bun pentru ca numai prezentul ne apartine).
Vremurile din urma vor fi cu adevarat infricosatoare si vor veni atunci cand apostazia va fi generalizata. Chiar Mantuitorul se intreba “Dar Fiul Omului, cand va veni, va gasi, oare, credinta pe pamant?” (Luc.18:8). Ar fi asadar o inaltare a mintii sa credem ca noi vom sta drepti in credinta si ne vom bucura de intampinarea Mantuitorului la A Doua Sa Venire. Puterea si stiinta de a rezista in acele vremuri de mare incercare vor fi numai de la Dumnezeu, Cel care-i va intari pe cei care vor fi cu adevarat aproape de El in dreapta credinta.
Ceea ce vedem ca se petrece acum sub ochii nostri este fara nicio urma de indoiala Partea Finala a lucrarii Tainei Faradelegii ce se va incheia prin venirea Antihristului. Insa nimeni nu ar putea spune cu certitudine cand va fi aceasta. Este limpede ca societatea se afla in plina dezintegrare si asistam la un proces accelerat de demonizare printr-o rapida inversare a valorilor firesti ca urmare a unui razboi subversiv dus pe toate planurile de catre slujitorii intunericului (este adevarat ca exista cale de intoarcere insa numai Dumnezeu stie cati niniviteni sunt printre noi; sansa ca sa se repete minunea de acum cateva mii de ani este foarte mica – niciun parinte cu viata sfanta nu a facut referire la ea).
Din punctul meu de vedere, a ramane in mijlocul unei astfel de lumi este o mare nesabuinta pentru ca, indiferent care sunt interesele de moment (servici, scoala, educatia copiilor etc), este greu de crezut ca poti parcurge un proces de apropiere de Dumnezeu in mijlocul unei societati care se indeparteaza cu rapiditate de El. Exclud desigur de aici pe cei care stau atat de bine duhovniceste incat nu-i misca nimic din cele din afara si au in orice moment siguranta mantuirii (la un sondaj, 95% recunosc ca oamenii sunt manipulati insa numai 5% accepta ca aceasta li s-ar putea intampla si lor, asa ca nu este de mirare ca majoritatea se considera imuni la ispitele lumii de astazi si prefera sa stea in mojlocul ei spunand ca … stie Domnul nevoile si neputintele fiecaruia). Eu cred insa ca acesta este un mod pueril de gandire pentru ca atunci cand ti-a luat casa foc iesi macar din ea daca nu si pui mana pe o galeata de apa s-o stingi (cine gaseste un moment de ragaz ca sa-si priveasca cu sinceritate viata va vedea ca, in cel mai bun caz, se adapteaza mai lent la schimbari, insa tot le urmeaza). A spune “stie Domnul” este o ispitire a lui Dumnezeu care ,in atotmilostivirea Sa, ne da mii de semne ca sa ne trezeasca.
Ceea ce propun acum se adreseaza asadar celor putini care inteleg cat de nociva este vietuirea in lumea dezlantuita de acum si constientizeaza ca singura scapare este o apropiere autentica de Dumnezeu ce are prioritate in fata oricaror alte nevoi “Cautati mai intai imparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui si toate acestea se vor adauga voua.” (Mat.6:33).
Intr-un astfel de context mutarea la tara poate fi o solutie in sensul in care ispitele lumii sunt mai putine si chiar modul de vietuire (simplu si firesc) este de natura sa-l apropie pe om de Dumnezeu. Fara indoiala ca greutatile vietii sunt mai mari insa chiar infruntarea lor este un bun mijloc de apropiere de Dumnezeu: “Din zilele lui Ioan Botezatorul pana acum imparatia cerurilor se ia prin straduinta si cei ce se silesc pun mana pe ea.” (Mat.11:12). Sa nu uitam nici de faptul ca il putem cunoaste pe Dumnezeu prin Creatia Sa: “Cele nevazute ale Lui se vad de la facerea lumii, intelegandu-se din fapturi, adica vesnica Lui putere si dumnezeire, asa ca ei sa fie fara cuvant de aparare” (Rom.1:20).
Desigur ca vor fi multi care vor spune ca isi duc copiii in parc sau la zoo. Eu vorbesc insa de un mod de viata in care esti inconjurat 24/24 de o lume fireasca si usor, usor intri in armonie cu cele create, incepi sa le intelegi si prin ele incepi sa-L cunosti si pe Creatorul lor.
Cine doreste sa polemizeze o poate face comentand pe blog insa cine rezoneaza si simte ca este momentul pentru un pas spre acest mod de vietuire si este dispus la sacrificii (nu cu scopul de a trai mai mult sau mai bine ci de a se apropia de Dumnezeu, “Invatandu-ne pe noi sa lepadam faradelegea si poftele lumesti si, in veacul de acum, sa traim cu intelepciune, cu dreptate si cu cucernicie;” (Tit.2:12), il invit sa-mi trimita un e-mail la [email protected] pentru a vedea in ce masura poate beneficia de oferta de vanzare a unei case ce se afla in vecinatatea mea (eu am cumparat in urma cu 10 ani, m-am mutat acum 7 ani si nu regret nicio secunda). Terenul este generos asa ca, teoretic, ar fi si posibilitatea de colaborare intre 2-3 familii. Astept de la voi cateva randuri prin care sa inteleg ca vreti si sunteti pregatiti sa faceti acest pas iar nu intrebari specifice despre locatie, conditii etc. (va asigur ca locul este de vis intr-o mica localitate de munte; voi discuta concret doar cu cei cu care ma voi intalni fata catre fata). Prima data vedem daca plecam la drum si, cel mai important, cu cine. Multumesc pentru intelegere.