Părintele Claudiu Buză – Predică la Duminica celor 10 leproși

Multumim Domnului Slavei pentru tot si toate,pentru bune si mai ales pentru cele care ne stimuleaza dorinta de a lupta mai puternic impotriva dezbinatorilor ortodocsilor ingraditi si dusmanilor aproapelui,(care aprind provocarile indiferent cine si ce incearca sa comunice prin stradania neobosita a dusmanilor vazuti si nevazuti).
*Teologul rus B.Vâşeslavţev spune, referindu-se mai ales la Părintele răsăritean, Maxim Mărturisitorul:
„Patimile în totalitatea lor nu sunt rele în ele însele; ele sunt bune în mâna celor ce râvnesc o viaţă bună. Patimi ca dorinţa, voluptatea, frica, prin sublimaţie, se transformă: dorinţa în dorul puternic după harurile dumnezeieşti, voluptatea în fericirea şi încântarea sufletului pentru darurile dumnezeieşti, frica în teama corespunzătoare de greşeală, mâhnirea în căinţă. Viciosul e zidit din acelaşi material ca şi virtuosul… Puterile naturale ale sufletului şi trupului… devin rele numai atunci când primesc o formă deosebită, adică forma pervertirii.
Ideea fundamentală a întregii ascetici şi mistici greco-răsăritene e îndumnezeirea (τεωσιζ).
Îndumnezeirea este sublimaţia continuă a întregii fiinţe a omului şi a tuturor puterilor trupului şi sufletului lui… Sublimaţia opune categoric ascetica şi mistica creştină oricărei ascetici şi mistici necreştine, fie ea hindusă, neoplatonică, gnostică, stoică. Acolo nu e sublimaţie, acolo e negaţie; nu mântuirea lumii, ci mântuirea de lume… Pentru ascetica negativă, transfigurarea sufletului şi a trupului, învierea, este o absurditate. Ceea ce e inferior (trup, patimi, emoţii, subconştient, natură, cosmos) nu „se mântuieşte”, nu se modelează şi nu se sublimează, ci se dezrădăcinează, se neagă şi se taie”[B. Vâşeslavţev, Etica erosului tranfigurator, Ymca Press, Paris, 1931, pp. 67-70.]
Se pare ca la unii a aparut pe nesimtie dorinta absconsa de a se dezradacina,de a nega tot ce se incearca bun si de calitate in aceasta lupta antiecumenista,de a inocula otravirea pliromei ortodoxe ingradite ,care mai citeste frazele pline de acuze si rautati,uitand scopul principal al luptei,asa cum frumos a amintit in predica din Dumnica vindecarii celor Zece Leprosi,Parintele nostru Duhovnic,Pr.Claudiu Buza .Acesti combatanti incearca fara succes, desfiintarea pe cate bloguri au acces, a personalitatii celor care sunt tintele preferate,ascunsi sub prelata dreptului la opinie si a bunei credinte a celor atacati care nu ii vor da niciodata in judecata pe cei compromisi prin propriile lor cuvinte.
Din punct de vedere medical,aceasta este o situatie grava ,care ii afecteaza doar pe cei acuzati pe nedrept,nu si pe acuzatori[a se vedea procesele sustinute de politrucii bolsevici impotriva milioanelor de osanditi de catre regimul dictatorial comunisto-masonico-sionist].
„„De aceea se chinuie azi omenirea: pentru că s-a depărtat de taină, pentru că nu mai acceptă taina. Acest proces sufletesc e vechi şi banal în istoria omenirii. De multe ori până azi, proasta lor trufie i-a făcut pe oameni să se creadă aidoma lui Dumnezeu sau înlocuind pe Dumnezeu”[Victor Pappilian]
Cat de frumos si intelept suna peste timp,sfatul marelui teolog,Dumitru Staniloae,din a carui lucrare am citat exemplele:” Pentru creştinismul ortodox, cei ce conduc nu conduc pentru plăcerea lor de-a fi stăpâni, iar cei conduşi nu sunt robi ce trăiesc pentru şi mai marea mărire a conducătorilor; cei ce conduc stau în serviciul celor pe care îi conduc; conducerea lor trebuie să fie străbătută de spiritul jertfei; ei îşi dedică talentul şi puterile lor mai mari, fericirii celor mai puţin dotaţi. Cei mai buni nu au nici măcar dreptul de-a se dezinteresa de mulţimile de rând, trăind în turnul lor de fildeş; Dumnezeu i-a înzestrat cu puteri mai mari nu de dragul lor, ci pentru binele întregului grup social. Dacă protestantismul individualist a promovat pe teren politic şi social egoismul şi liberalismul, atât de păgubitor celor slabi,Ortodoxia cuprinde în sine ca indicaţie socială solidarismul celor tari cu cei slabi, ierarhia socială spre binele, în primul rând, al celor slabi pe care trebuie să-i sprijine cineva în lupta cu atâtea adversităţi din partea naturii şi a oamenilor.”
Spre surprinderea mea,am asistat cu groaza la faptul deloc banal reactualizat, in diferite predici de Parintele nostru Duhovnic,ca cei din interiorul „Ortodocsilor” (aflati intre extremele bolnave, individualism şi despotism – feţe ale aceluiaşi egoism păcătos) care ataca dezlantuit,fara limite,cu cinism,sunt mai rai decat ecumenistii care propovaduiesc panerezia ,intrucat ei nu se mai fac ascultatori ai poruncilor divine,denigrand orice credincios ortodox care a indraznit sa -si expuna ideile,sa sustina ceea ce crede liber in constiinta sa, in adancul inimii,acolo unde lucreaza harul divin.
„Să ne oprim un moment doar asupra îngâmfării sectare. Cine nu cunoaşte înălţimea de la care priveşte sectarul pe oricine nu e din gruparea lui? Şi cine n-a auzit pe indiferent care sectar afirmând că el înţelege deplin toate tainele dumnezeieşti şi e desăvârşit sub raportul moral, deasupra oricărui păcat? Ce străină ne apare această psihologie comparată cu sincera, cu netrâmbiţata, cu naturala smerenie ortodoxă şi română! Se va fi mai mândrind el românul pe alte terenuri ale vieţii, pentru alte motive, dar pe teren religios, pentru motive de bunătate şi evlavie nu s-a văzut în religiozitatea noastră tradiţională nicio urmă de mândrie. …”
Dupa cuvintele marelui teolog,cei despre care am vorbit pana acum,se pare ca dezbinand,nu mai apartin romanilor ortodocsi ,”barbati si oameni de isprava”,ci se autocondamna prin „duritate si badaranie” ,devenind peste noapte….SECTARI(ERETICI)….caci a treia categorie numai exista,nu???????.
*https://nouadreapta.md/wp-content/uploads/2017/07/Doctrina-Pr.-Dumitru-Staniloae-Ortodoxie-si-nationalism.pdf