Apel evreiesc pentru a i se acorda Regelui Mihai I, titlul „Drept între popoare”

Author:

Imagini

Federatia Comunitatilor Evreiesti din Romania (FCER) si presedintele ei, dr. Aurel Vainer, au avut initiativa organizarii, la Templul Coral din Bucuresti, a unui concav popular pe o tema inca putin dezbatuta: Regele Mihai I si evreii. In genere, istoricii au cam ocolit-o. Din prudenta. Nici prea multe documente nu au avut istoricii la indemana. In anii celui de-al II-lea Razboi Mondial, regele fusese marginalizat de dictatorul Ion Antonescu, traia destul de izolat, impreuna cu Regina-mama Elena, la Castelul Peles din Sinaia. „Anii antonescieni” si, mai tarziu, „anii comunisti” au fost cei mai dificili ani ai instituției monarhice romanesti.
Vă invităm să ne urmăriți pe o altă pagină de Facebook, căci cea veche este inutilă fiind obturată de algoritmii lui Zuckerberg. Noua pagină poate fi accesată AICI.

„Coroana nu are dreptul sa se amestece in conducerea statului” – a decretat maresalul Ion Antonescu, conducatorul Romaniei. Mihai I era rege, adica doar un simbol, fara atributii statale. Si maresalul a acționat fata de tanarul rege, (la încoronare, în septembrie 1940, Mihai I avea doar 18 ani), dur, si adesea grosolan. I-a santajat chiar pe Mihai I si pe Regina-mama Elena amenintandu-i cu desfiintarea institutiei monarhice, sau cu punerea pe tron, in locul lui Mihai I, a principelui Stefan, fiul printesei Ileana. Regele avea sa-si aminteasca cu amaraciune de aceea perioada: „Antonescu luase in mainile lui treburile tarii, iar eu devenisem un figurant”.

Regina-mama Elena si colaboratorii sai apropiati l-au convins pe Mihai I sa accepte conditiile impuse de maresalul Antonescu, sa rabde, si sa astepte momentul când ii va plati maresalului cu varf si indesat. Acest moment va fi la 23 august 1944. Dar  pana atunci  s-au petrecut, in special in primul an de guvernare antonesciana, cateva evenimente care, aparent, dadeau impresia ca tronul il susține pe conducatorul statului. Aparent asa era, dar era evident ca in incercarea de a-si subordona coroana – maresalul Antonescu daduse gres.

              Desi nu-l suporta pe Ion Antonescu, regele Mihai I a trebuit sa-l insotească pe maresal in zona frontului dupa eliberarea Basarabiei si Bucovinei. În decembrie 1941, regele Mihai I si regina mama Elena, in drum spre Florenta, poposesc si la Berlin, unde vor avea o intalnire cu Hitler. Nu si-au dorit-o, dar asa hotarasera antonestii, Ion maresalul si Mihai, adjunctul sau. O intalnire neplacuta pentru ambele parti.

          Desigur, acestea, si altele, pot umbri o imagine. Dar vom tine seama de circumstantele amenintarilor si ale santajului la care era supusa Casa regala si, in special, tanarul rege. In anii urmatori, relatiile dintre rege si conducatorul tarii devin tot mai incordate. Reginei-mama Elena si regelui Mihai I nu le place ce se intampla pe front si in tara. Sef-rabinul Alexandru Safran in desele vizite facute la castelul Peles ii informeaza despre suferintele evreilor.  

            Foarte activi au devenit Regina-mama Elena si regele Mihai in momentul in care Adolf Eichmann accelerase pregatirile in vederea deportarii intregii evreimi-romane (in toamna lui 1942). Sef-rabinul Alexandru Safran relateaza in „Memoriile” sale: „L-am alertat neîntârziat pe regele Mihai, regina-mama, pe ambasadorul Elvetiei si pe delegatii Crucii Rosii…” Alertare care a fost salvatoare. 

        „ Am exercitat atunci presiuni asupra lui Antonescu sa oprească totul, dezvaluie regele Mihai I. Mama ameninta ca va parasi Romania. Ea imi spunea ca, daca nu reactionam, as fi ramas in istorie sub numele de „Mihai cel Cumplit”. Antonescu a înțeles, se pare. Si pot afirma ca nici un evreu din Romania nu a fost predat nazistilor pentru a fi trimis in lagarele de concentrare din Germania sau din Polonia. Nici unul!”

             Gandindu-ne la toate aceste adevaruri, nu gasim un raspuns convenabil intrebarii: de ce „Yad Vashem” din Ierusalim a acordat titlul de „ Drept între popoare” doar reginei-mama Elena, nu si regelui Mihai I? 

             Concomitent cu adunarea publica „Regele Mihai I si evreii”, desfasurata la templul Coral din Bucuresti,  a avut loc in Israel, la Rishon LeZion, adunarea scriitorilor israelieni de limba română. Dupa minutul de reculegere in memoria Regelui Mihai I, Tesu Solomovici a dat citirii apelului adresat  Yad Vashem-ului din Ierusalim pentru acordarea regelui Mihai I, post mortem, a titlului de „Drept intre popoare”.

               Nu-l vom uita niciodată pe acest rege, care a fost bun cu noi, evreii. Zichrono levraha, cum se spune in ebraica. Fie-i amintirea binecuvantata!

             Apelul catre Yad Vashem-Ierusalim, primele semnaturi: Prof. dr. Silviu Sanie, Richard Armonn, dr. Lya Benjamin, dr. Harri Kuller, Boris Marian, Tesu Solomovici, G. Mosari, ing. Dragos Nelersa, presedintele ASILR, Magdalena Bratescu, dr. Ada Shaulov-Enghelberg, dr. Paul Leibovici, Rodica Grindea, Ioana Toff, ing. Andy Ceausu ș.a. 

5 thoughts on “Apel evreiesc pentru a i se acorda Regelui Mihai I, titlul „Drept între popoare””

  1. Foarte interesant : „Si pot afirma ca nici un evreu din Romania nu a fost predat nazistilor pentru a fi trimis in lagarele de concentrare din Germania sau din Polonia. Nici unul!”
    Pai cum ramane cu holocaustul din Romania? Ca noi asa am auzit de la iubitii nostri conducatori si de la unii rabini si de prin mass-media, ca a fost holocaust! Alba-neagra…

  2. Regina-mama Elena a trimis ajutoare cu trenul pentru evreii din Transnistria. Oare, ar fi putut sa faca acest lucru fara acordul lui Antonescu?
    Hitler i-a sugerat lui Antonescu sa o elimine fizic pe regina Elena. Acest lucru nu s-a intamplat. Oare, era Antonescu un monstru?
    Mai avem si marturia par. Nicolae Steinhardt, evreu si contemporan cu Antonescu, inca nebotezat pe vremea aceea, si mai avem si marturia gen. Antonescu in procesul condus de sovietici. Cineva remarca faptul ca procesul impotriva „criminalilor de razboi” din Romania s-a desfasurat in timp ce la Nurnberg abia se faceau pregatirile.
    Parerea mea e ca insusi gen. Antonescu si-a riscat viata neindeplinind ordinele lui Hitler. Astept cu interes acordarea titlului de „drept intre popoare”.

  3. „Despre Antonescu însă nu pot să nu arăt că, oricum, singurul în toată Europa a cutezat să i se opună lui Hitler, să-i ţină piept într-o chestiune de onoare personală pentru acesta, în care nici Petain, nici cardinalii nu i-au spus nu, în vreme ce floarea aristocraţiei germane, generalii şi feldmareşalii acoperiţi de medalii şi decoraţii stăteau smirnă în faţa lui şi tremurau, iar el făcea spume la gură şi alerga urlând de la un capăt la altul al încăperii, Antonescu i-a ţinut piept în propriul lui bârlog de la Berchtesgaden; dârz, cu modestia cuvenită, a scăpat de la moarte câteva sute de mii de suflete de evrei.”

    (Nicolae Steinhardt – „Jurnalul fericirii”)

  4. Meritul este al Maresalului Ion Antonescu iar pentru mine este un Erou in randul de frunte al Eroilor acestui Neam si nu un criminal de razboi asa cum vrea omul rosu care vrea a stapini la nesfarsit .
    Insa ” …vai si amar de tine om rosu ”
    Amin.

  5. Au avut timp … decenii intregi!
    Nu inseamna nimic pentru Majestatea Sa care a fost DREPT fara sa fie semit ci ortodox.
    Nu trebuie sa ne spuna „ei” ceea ce stiam cu totii…
    Declaratiile sionistilor khazari ar trebui sa duca la desfiintarea institutiei antinationale unde rameaza al’de Florian, Oisteanu si alti venetici care manipuleaza informatiile i induc in eroare romanii carora le papa banii prin grija bolsevicului Iliescu si gagauzului securist Basescu.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

X