Faima experimentului Montauk s-a construit pe mărturiile a doi foşti ofiţeri americani şi ale unui specialist în echipamente radio şi electronică. Aceştia susţin că au fost implicaţi într-o serie de cercetări care ar fi avut ca scop dezvoltarea tehnicilor neconvenţionale de război psihologic şi a obţinerii invizibilităţii electromagnetice.

Informaţiile prezentate de cei trei au fost confirmate de Enrico Checov, un fost agent secret sovietic, dar au fost negate de autorităţi. Aşa cum era de aşteptat, afirmaţiile martorilor au împărţit cercetătorii în două tabere: cei care spun că Experimentul Montauk este 100% ficţiune şi cei care cred cu tărie în veridicitatea lor.

Deşi niciunul nu a reuşit să dovedească faptul că acest experiment controversat ar fi avut loc în realitate, numeroase posturi de televiziune şi presa scrisă din întreaga lume i-au alocat largi spaţii. Postul de televiziune History Channel a realizat de curând un documentar despre Experimentul Montauk, iar publicaţii precum The Huffington Post au organizat dezbateri pornind de la acelaşi subiect. Nu în ultimul rând au fost scrise numeroase cărţi şi au fost realizate mai multe filme artistice despre Experimentul Montauk.

Context

Experimentul Montauk urmează, în ordine cronologică, altor două ipotetice experimente ultrasecrete care ar fi avut loc în SUA, Experimentul Philadelphia şi Proiectul Phoenix. De altfel, Experimentul Philadelphia ar reprezenta un punct de referinţă şi ar fi strâns legat de cel de la Montauk, susţin doi foşti ofiţeri americani, Al Bielek şi Duncan Cameron.

Celebrul experiment de la Philapdelphia ar fi avut loc în 1943, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Armata intenţiona să dezvolte o tehnologie care să permită obţinerea invizibilităţii electromagnetice pentru navele de luptă. Astfel, vasele aparţinând SUA ar fi putut să evite radarele germane forţelor germane.

Conducerea marinei militare ar fi făcut presiuni pentru urgentarea cercetărilor din cauza faptului că Statele Unite sufereau pierderi imense pe mare în faţa submarinelor germane, care scufundau sistematic convoaiele de nave trimise cu ajutoare spre Marea Britanie şi fosta URSS. Martorii au declarat că americanii ar fi reuşit să-şi atingă obiectivul, în urma unui experiment care ar fi avut loc pe 28 octombrie 1943, la Philadelphia.

Legătura cu Experimentul Montauk

Autorităţile americane au negat în permanenţă existenţa unor asemenea de studii, deşi mai multe surse afirmă că acestea ar fi avut loc. În lipsa unor informaţii oficiale, cele mai multe relatări pornesc de la ideea că experimentul de la Montauk ar fi avut loc în continuarea celui de la Philadelphia.

Expert în radio şi electronică, Preston B. Nichols este autorul unui bestseller pe aceeaşi temă, „The Montauk Project: Experiment in Time”, care a apărut în 1992. El susţine că în anii 70-80 a fost angajat al bazei militare de la Camp Hero, Montauk, şi că americanii urmăreau perfecţionarea tehnicilor de manipulare şi de control mental.

Aceste tehnici neconvenţionale ar fi fost utilizate în războaie, dar şi pentru controlarea civililor, inclusiv în SUA. Cercetările ar fi inclus şi tehnici pentru dezvoltarea telepatiei şi pentru efectuarea unor călătorii în timp.

Preston B. Nichols ar fi cercetat telepatia şi ar fi descoperit că unde radio de mare putere erau focalizate asupra echipei din care făcea parte, pentru a-i controla şi pentru a le provoca reacţii dintre cele mai ciudate. În acest scop ar fi fost folosită o uriaşă antenă radar de tip Sage care emitea frecvenţe de 400 – 425 MHz.

Un fost agent sovietic a confirmat declaraţiile martorilor

Preston a fost ulterior contactat de Duncan Cameron, care i-a povestit că a luat parte cu ani în urmă la experimentul de la Philadelphia. Cameron a afirmat că a reuşit să sară împreună cu Al Bielek de pe USS Eldridge, vasul de luptă utilizat la experiment.

Şi dacă filmul ipoteticelor întâmplări părea oricum desprins dintr-un scenariu SF, continuarea lui Duncan Cameron şochează şi mai mult. Acelaşi Cameron a mai spus că ajuns, printr-un portal în timp, tocmai 40 de ani mai târziu, în 12 august 1983, chiar la Camp Hero. Aici, a adăugat el, a luat parte, alături de Bielek şi de alte persoane, la o serie de experimente în scopul dezvoltării tehnicilor de război psihologic neconvenţionale. La rândul său, Al Bielek a descris experimente duse la extrem şi a vorbit despre teleportare, extratereştri şi despre realităţi paralele.

Relatările au fost privite cu neîncredere de specialişti, dar declaraţiile făcute de cei trei martori au fost susţinute de un fost dublu agent, Enrico Checov. Acesta susţinea, în 1988, după ce a dezertat în SUA, că a observat cu ajutorul sateliţilor deţinuţi de Uniunea Sovietica, o anomalie în spaţiu chiar pe locul bazei militare. Checov a confirmat şi că sovieticii ar fi avut informaţii că acolo ar fi avut loc o serie de experimente care implicau teleportare şi călătorii în timp.