„Trecerea în neființă” – expresie a limbajului comunist

Mitropolitul Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului, IPS Bartolomeu, le-a atras atentia jurnalistilor ca folosesc expresia „a trecut in nefiinta”, care este „o sechela a limbajului de lemn al erei ateo-comuniste”, fiind, in plus, si „o impietate fata de limba romana”, relateaza Mediafax. In mesajul adresat credinciosilor cu ocazia sarbatorilor de Paste, transmis miercuri de la resedinta mitropolitana din Cluj-Napoca, IPS Bartolomeu a spus ca a decis sa ridice aceasta problema dupa ce a vazut la televizor o relatare despre „trecerea in nefiinta” a Sfantului Sergiu, patron al crestinismului rusesc.

„Prin postul nostru national de televiziune mi-a fost dat sa aud ca s-au implinit atatea secole si atatia ani de la «trecerea in nefiinta» a Sfantului Sergiu, patron al crestinismului rusesc. E prea mult!”, a aratat IPS Bartolomeu.

Acesta a precizat ca este „contrariat” de usurinta cu care „unii confrati din mass-media, adica din presa, radio si televiziune, inca mai pastreaza una din sechelele limbajului de lemn al erei ateo-comuniste”.

„Aproape zilnic ni se transmite o stire sau un comentariu despre moartea cuiva. Pentru a spune ca cineva a murit, limba romana poseda o foarte bogata gama de expresii echivalente si nuantate, precum «a decedat», «s-a savarsit», «a incetat din viata», «s-a petrecut», «s-a stins», «ne-a parasit», «a plecat dintre noi», «a pornit pe ultimul drum», «a inchis ochii», «si-a plecat pleoapele», «si-a dat sufletul», «si-a dat duhul», «si-a dat ultima suflare», «a trecut la cele vesnice», «s-a mutat la Domnul», «a fost chemat de Dumnezeu» si inca multe altele, in toata literatura, in tot graiul si la indemana oricui. Ei bine, in ciuda acestei bogatii de limba romana, inca mai citim sau auzim, destul de des, ca cineva «a trecut in nefiinta»”, a spus mitropolitul Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului.

Potrivit acestuia, daca „trecerea in nefiinta” s-ar referi la un om care nu a crezut in Dumnezeu, nici in suflet si nici in viata viitoare, „inca am mai intelege solidaritatea redactorului cu mortul de a carui existenta s-a ales praful”.

„Dar ca sa spui ca «a trecut in nefiinta» un Dosoftei, un Varlaam, un Eminescu, un Brancoveanu, aceasta e o impietate nu numai asupra celui pomenit, ci si asupra simtului comun al unui popor care s-a nascut crestin si care, iata, se incapataneaza sa ramana crestin”, a subliniat IPS Bartolomeu.

Acesta a adaugat ca expresia „e o impietate si fata de limba romana”, existand „o grava inadvertenta gramaticala intre verbul «a trece» si substantivul «nefiinta»”.

„«A trece» inseamna miscarea de tranzitie dintr-un mediu in altul, de la o stare la alta, de la un mod de existenta la alt mod de existenta. Or, in cazul de fata, verbul nu are si nu poate avea obiect, de vreme ce nefiinta e negarea oricarui mediu, a oricarei stari, e negarea oricarui mod de existenta si a existentei insasi. In nefiinta nu se poate trece, pentru ca nu ai unde, cum si in ce, ea definindu-se pe sine ca non-existenta, ca neant. Neantul insa nu e ceva in sine, ci un simplu concept cu care se opereaza in filosofie, asa cum in matematici se opereaza cu numarul negativ. Agramatismul expresiei e pe masura celui ce a nascocit-o”, a explicat mitropolitul.

IPS Bartolomeu a subliniat ca, „atunci cand Domnul lipseste dintre cei morti, El trebuie cautat, neaparat, printre cei vii”.

„Moartea nu este altceva decat o sincopa existentiala, asemenea unei pauze intr-o partitura muzicala, despre care toata lumea stie ca face parte din muzica insasi. Si daca Domnul este «parga celor adormiti», inceputul si garantia propriei noastre invieri, e de la sine inteles ca in acelasi chip trebuie sa asimilam relatia viata – moarte, viata in propria noastra existenta”, a adaugat mitropolitul Clujului.