Ziarul LUMINA il elogiaza pe BOGDAN PETRICEICU HASDEU. Dar acesta VORBEA CU MORTII, adica cu dracii …

In autointitulatul „primul ziar crestin din Romania”, la rubrica Biografii luminoase, sub semnatura lui Adrian AGACHI, apare articolul Bogdan Petriceicu Hasdeu, folcloristul unui neam întreg, din care citez:

„Preoţia literară

Asemenea lui Miguel de Unamuno şi Virgil Gheorghiu, Hasdeu a considerat misiunea scrisului drept una sfântă. Dacă există o preoţie sacerdotală, există şi una literară, iar cei mai importanţi reprezentanţi ai scrisului sunt cei care o îndeplinesc. Cuvintele sunt un dar făcut de Dumnezeu omului, iar literatura este un mod în care omul răspunde dragostei Creatorului. De aceea, Hasdeu avea dreptate să spună, într-o cuvântare ţinută la Ateneu: „Sunt trei locuri în care îmi dă mâna de a lua cuvântul. Este Academia, este Universitatea, şi aici, la Ateneu. Dar la Academie sunt fotolii, sunt fotolii în toate Academiile din lume, şi orice fotoliu te îndeamnă a moţăi; la Universitate sunt catedre, de pe care profesorul e dator a discuta controversele, ferindu-se de orice dogmatism; aici, la Ateneu, nu e fotoliu, nu e catedră; aici este un amvon, un amvon pe care se urcă un sacerdot, un preot, nu pentru a dormita după uzul academic, nu pentru a conversa după modul universitar, ci pentru ca, din baierele inimii sale, să reverse în inimile ascultătorilor o credinţă caldă şi roditoare“. (Noi în 1892, p. 36-37).”

Articolul nu spune insa nimic despre faptul ca după moartea singurei sale fiice, Iulia, în 1888, Bogdan Petriceicu Hasdeu (1836-1907) a devenit mistic şi fervent practicant al spiritismului, scop în care a construit Castelul Iulia Hasdeu de la Câmpina.

Iata cateva fragmente dintr-un articol ce-l puteti citi la http://www.masonicforum.ro/ro/nr89/iulia.html:

„Bogdan Petriceicu Hasdeu se retrage la castelul din Câmpina. Părăsit de toti, poate si dintr-o însingurare voită, va sta aici până la moarte, în lungi convorbiri cu spiritul fiicei sale.

   În luna august, nefericitul tată pleacă repede în Moldova pentru a-si aduce fiica acasă. Hasdeu notează: „Se milostiveste, oare, Dumnezeu? Ce este fără putintă la Atoate Creatorul? Fie si o minune: ” Dar, pe 29 septembrie, Iulia Hasdeu moare. Se împlineau 19 ani de când, în casa din strada Iuliu Maniu nr. 14 din Bucuresti (casa există si astăzi), Hasdeu îsi tinuse pentru întâia oară în brate fetita abia născută.

   Hasdeu începe să practice spiritismul. Încearcă zi de zi să dialogheze cu fiica sa din lumea umbrelor. Si într-o zi, Iulia îi răspunde: „Sunt fericită. Te iubesc. Ne vom revedea. Asta ar trebui să-ti ajungă.” Din acea zi, destinul lui Bogdan Petriceicu Hasdeu avea să străbată doar o singură si ciudată cale.

   Hasdeu pretindea că a proiectat întreaga constructie urmând comunicările spiritiste ale fiicei sale.

   Dorind întâlnirea cu Iulia si voind să înfrângă limitele mortii, Hasdeu se dedică total experimentelor spiritiste. În prologul celebrei sale cărti despre spiritism, Sic cogito, afirmă că scrierea lucrării s-a produs sub dicteu transcendent, la sase luni după moartea fiicei, în urma contactului cu spiritul acesteia. Tatăl crede că fiica îl veghează si îi dictează în întregime comportamentul. Sustinea, de asemenea, că fiica lui avea însusiri spiritiste înainte chiar de a fi murit si se lasă condus de ea. Bătrân si sensibil, ipostaza de medium îl oboseste până la epuizare, el neputând înregistra mai mult de zece cuvinte din cele communicate de Iulia. Cu timpul, sedintele de spiritism ale lui Hasdeu găsesc adepti, cu predilectie între intelectualii vremii. Chiar pictorul Nicolae Grigorescu, ce locuia în ultimii ani ai vietii destul de aproape de castel, participă la sedinte. În cadrul lor se fac fotografii inedite, în încercarea de a surprinde si imortaliza misterul. O izbândă o reprezintă imaginea bunicului lui Hasdeu, Tadeu Hasdeu, fotografiat pe o placă sensibilă „Lumiere 6684”.

   În camera de spiritism, câteva obiecte originale încearcă să refacă atmosfera initială, încărcată de mister. O măsută de spiritism, cu incrustatii de sidef, trei scaune de formă triunghiulară (din fier si plăci de marmură), un vas oriental din bronz, cu animale fantastice. Pe buza vasului se află un fel de coroană de acelasi diametru, cu un dragon în relief. Cele trei trepiede amintesc de scaunele oraculare din antichitate, închinate spiritelor; prin numărul 3, trepiedul reprezintă imaginea focului si a cerului; ele au la mijloc, tot în triunghi, numele Hasdeu, lăsând ca bază cele trei litere, DEU, amintind de Deus – Dumnezeu. Literele sunt frânte, alcătuite din câte trei linii fiecare, astfel că numele devine dificil de citit. De ce triunghiulare? Pentru că 3 e număr mistic, e temeiul, el „exprimă o ordine intelectuală si spirituală, întru Dumnezeu, în cosmos sau în om” (Dictionar de simboluri) Si aici, ca si în celelalte încăperi, atârnă din tavan o lampă de fier în cruce, care odinioară avea, nu întâmplător, si mărgele de chihlimbar. „Chihlimbarul reprezintă firul psihic ce leagă energia individuală de energia cosmică, sufletul individual de sufletul universal. El simbolizează atractia solară, spirituală si divină.” Prin grija a doi oameni pasionati, Mircea Colosenco si Jenica Tabacu, au văzut lumina tiparului Protocoalele sedintelor de spiritism – texte inedite, mărturie extrem de fidelă a preocupărilor bizare din ultimii ani ai vietii lui Hasdeu. Participantii, datele, practicile, confirmările sedintelor de spiritism din această odăită se regăsesc în notatiile lui Hasdeu

   Pe plăci de marmură, de-a stânga si de-a dreapte intrării în castel, ar fi trebuit să figureze celebrul credo spiritist, apartinând Iuliei (deocamdată poate fi citită numai placa din stânga):
Legea religioasă:
Crede în Dumnezeu · Crede în nemurirea sufletului · Crede în darul comunicării cu cei dusi
Legea morală:
Iubeste si ajută · Iubeste si ajută neamul · Iubeste si ajută pe cine te ajută si te iubeste · Iubeste si ajută fără a precugeta la folosul tău.
Se regăsesc aici simbolurile numerelor 3 si 4 si al figurilor geometrice (pătrat, triunghi) păstrate si în templul de la cimitir.”

Să vedem care este învățătura Bisericii:

„Oamenilor care nu au cunoaşterea cea duhovnicească, vederea duhurilor cu ochii cei trupeşti le aduce pururea stricăciune, uneori mai mare, alteori mai mică. Aici, pe pământ, chipurile adevărului sunt amestecate cu chipuri ale minciunii (Sf. Isaac Sirul, Omilia 2), tot aşa cum într-o ţară binele este amestecat cu răul la un loc, tot aşa cum se întâmplă pe tărâmul alunecării îngerilor căzuţi şi al oamenilor căzuţi”.

„Omul care află duhurile cu simţurile poate fi înşelat cu lesniciune către a lui stricăciune şi pierzare. Dacă, în simţirea duhurilor, omul arată că are încredere în ele şi că nu le cunoaşte, acela va fi înşelat fără greş, va fi atras negreşit, acela va fi negreşit pecetluit cu pecetea înşelării, care nu este de priceput pentru cel gol de haina cunoaşterii, acela va fi pecetluit cu pecetea stricăciunii înfricoşătoare a duhului său; şi mai mult decât atât, putinţa îndreptării şi a mântuirii este adesea pierdută. Aceasta s-a întâmplat cu mulţi, foarte mulţi. S-a întâmplat nu numai cu păgânii, ai căror preoţi erau de cele mai multe ori în legătură nemijlocită cu dracii; s-a mai întâmplat nu numai cu mulţi creştini care nu cunosc tainele creştinismului şi din vreo pricină sau alta au intrat în legătură cu duhurile; s-a întâmplat cu mulţi ostenitori şi călugări care au aflat duhurile cu simţurile, fără să fi dobândit cunoaşterea duhovnicească a lor.

Intrarea dreaptă, după lege, în lumea duhurilor, este îngăduită numai de învăţătura şi lucrarea nevoinţei creştine. Toate celelalte mijloace sunt în afara legii şi oamenii trebuie să se lepede de ele căci sunt netrebnice şi primejdioase. Numai Dumnezeu este Cel Care îl duce pe ostaşul cel adevărat al lui Hristos, la cunoaşterea duhurilor. Când Dumnezeu călăuzeşte, nălucirile adevărului, în care se ascunde minciuna, se despart de adevăr; atunci i se dă ostenitorului, înainte de toate, cunoaşterea cea duhovnicească a duhurilor, descoperindu-i-se în amănunt şi cu hotărâre, însuşirile acestor duhuri. Numai după aceasta, unor sihaştri oarecare, li se îngăduie cunoaşterea duhurilor cu ajutorul simţurilor, prin care se întregeşte cunoaşterea lor primită prin duh”.

În concluzie, Episcopul Ignatie Briancianinov ne învaţă:

„Singura intrare dreaptă în lumea duhurilor este învăţătura creştină şi punerea întru lucrare a nevoinţei creştine. Singura cunoaştere dreaptă a duhurilor este urcuşul duhovnicesc şi desăvârşirea creştină”.

“Când vine vremea rânduită de Unul Dumnezeu şi care numai de El este ştiută, vom intra fără greş în lumea duhurilor.Vremea aceea nu este departe de fiecare dintre noi. Fie ca Atotbunul Dumnezeu să ne îngăduiască să ne petrecem viaţa pământească în asemenea chip, ca de-a lungul zilelor vieţii noastre să avem oprită legătura cu duhurile cele căzute şi să putem intra în legătură cu duhurile cele sfinte, aşa încât, pe această temelie, când vom ieşi din trup, să ne putem număra în rândul duhurilor celor sfinte, iar nu al celor căzute!”. Amin.

Vorbim despre spiritism si channeling, o treaba ce-a inceput sa prinda masiv la norodul din lumea neoprotestanta prin secolul 19, dupa care s-a extins pe Pamant ca o lepra in tot soiul de forme: ciocanituri, scriere automata, comunicare verbala printr-un “medium”.

De spiritism s-a ocupat dupa 1873 in SUA si celebrul stalp new age:

Personalitati si organizatii: MADAME BLAVATSKY (H. P. Blavatsky)

Din aceasta categorie extinsa face parte inclusiv primirea de informatii prin canale mentale. Asa au aflat de exemplu habaucii în perioada 1918-1923 despre:

VIMANA – detaliile despre asa zisele antice aparate de zbor performante au fost transmise de DRACI …

Iata si ce putem citi la VORBIREA CU CEI MORTI (NECROMANTIA SAU SPIRITISMUL) de pe resurse-ortodoxe: