JIHADUL cultural cucerește Occidentul

Noua păpușă Barbie cu văl islamic (hijab) reprezintă o nouă dovadă de cedare și de supunere a Occidentului în fața Jihadului cultural.

Un nou model de păpușă Barbie a fost lansat ca parte a liniei de „sheroine” de la Mattel. O păpușă îmbrăcată cu totul în hijab, care are drept model pe scrimera americană musulmană Ibtihaj Muhammad, prima femeie care a participat la Olimpiadă purtând vălul islamic, lucru ce se pare că a fost văzut de compania producătoare Mattel ca un factor de emulație pentru fetițe. Și, evident, perspectiva de a vinde milioane de exemplare în înfloritoarea lume musulmană.

Potrivit unei declarații făcute de Mattel:

„Barbie o celebrează pe Ibtihaj nu doar pentru performanțele sale olimpice, ci pentru că acceptă ceea ce o face deosebită”, afirmă Sejal Shah Miller, vicepreședinte al departamentului global de marketing al Barbie.

„Ibtihaj reprezintă o inspirație pentru nenumărate fete care nu s-au simțit niciodată până acum reprezentate și prin omagierea poveștii sale sperăm că această păpușă să le aducă aminte că pot fi și pot face orice.”

Încercarea de a o descrie pe Hijab Barbie ca un simbol al puterii pentru fete este însă destul de tulburător. Fete care „pot fi și pot face orice” este ceva sensibil diferit de ceea ce această păpușă înfășurată în hijab reprezintă. Dimpotrivă, Hijab Barbie reprezintă oprimarea adesea violentă pe care fetele și femeile musulmane o trăiesc în lumea islamică. Ea reprezintă de asemenea și apartheidul sexual impus de Coran, care limitează la minimum libertatea fetelor și femeilor musulmane.

Departe de a le evoca fetelor o lume a oportunităților, hijabul le amintește de toate lucrurile pe care nu le pot face în lumea musulmană. Incluzând aici deciziile legate de viețile și trupurile lor, cum ar fi să nu li se mutileze organele genitale, să nu fie măritate cu bărbați mai bătrâni la o vârstă fragedă, să poată părăsi locuința fără permisiunea bărbatului sau fără a fi însoțite, să poată purta hainele care le plac și în general să ducă viața liberă pe care femeile din Occident – inclusiv cele care lucrează la Mattel – o consideră probabil ceva garantat.

Noua Hijab Barbie a fost prezentată la gala premiilor anuale pentru femei ale revistei Glamour. Din păcate, cadrul pare să fi fost exact cel potrivit, dat fiind că simpatizanta teroriștilor și activista pro-sharia, Linda Sarsour – care a făcut apel la declanșarea jihadului împotriva lui Donald Trump și a declarat că ar vrea să o lase fără vagin pe proeminenta autoare Ayaan Hirsi Ali (victimă a mutilării genitale) – a fost numită una din „femeile anului”, alături de celelalte organizatoare ale marșului anti-Trump din ianuarie.

„Sper ca fetițele de culoare din toată țara să fie inspirate și să se bucure de ceea ce le face unice”, a spus Ibtihaj Muhammad la lansarea noii păpuși Barbie. Dar musulmanele nu sunt „de culoare”. Islamul este o religie și o ideologie, nu o caracteristică etnică.

Departe de a fi un simbol al emancipării, noua Hijab Barbie este un exemplu al jihadului cultural și civilizațional – și de supunere a unei companii occidentale, Mattel, în fața acestui jihad.

Jihadul culturat este o tentativă de a schimba și răsturna cultura occidentală din interior, sau, mai simplu spus, de a o islamiza.

Strategia Frăției Musulmane pentru Statele Unite este explicată deschis în documentul de întemeiere a acesteia, din 1991:

„Procesul de implementare este un ‘Proces Jihadist-Civilizațional’ cu întreaga semnificație a acestui termen. Ikhwan (Frăția Musulmană) trebuie să înțeleagă că activitatea ei în America este un fel de mare jihad pentru eliminarea și distrugerea civilizației occidentale din interior și ‘sabotarea’ mizerabilei sale vetre prin mâinile sale și ale credincioșilor săi.”

Apoi documentul continuă prin a enumera organizațiile Frăției Musulmane și ale prietenilor ei, cum ar fi CAIR (Consiliul pentru Relații Americano-Islamice), ISNA (Societatea Islamică pentru America de Nord), ICNA (Cercul Islamic al Americii de Nord) și altele.

Un alt exemplu al jihadului cultural recent sunt încercările, în urma atacului terorist cu mașină–berbec din Manhattan, din 31 octombrie, de a pretinde că strigătele de „Allahu Akbar” reprezintă ceva inocent și benign. O purtătoare de cuvânt a CAIR a scris într-un articol din New York Daily News:

„Data viitoare când auzi Allahu Akbar, fie că ești în avion sau în mall, amintește-ți că fraza folosită de milioane de musulmani și de creștini zilnic pentru a-l ruga pe Dumnezeu nu poate fi niciodată justificată să fie folosită atunci când faci rău Creației Sale.”

Scopul real este mult mai probabil o încercare de a-i convinge pe oameni de minciuna că „Allahu Akbar” este un termen nevinovat – astfel încât data viitoare când îl vor auzi să nu își mai pună întrebări în legătură cu semnificația sa, să nu lupte sau să nu fugă de la scena unui atac terorist, fie din ignoranță, fie din teama de a nu fi etichetat ca „islamofob”.

Un alt exemplu al jihadului cultural este încercarea de a descrie „jihadul” drept cu totul altceva decât ce este în realitate – război în numele Islamului împotriva tuturor ne-musulmanilor. El este descris în schimb ca o „luptă internă” a cuiva pentru „îmbunătățire”. Scopul este de a-i determina pe oameni să creadă că planurile islamismului pentru Occident sunt benigne și de a-i distrage de la realitatea că islamismul este o ideologie expansionistă și cotropitoare, care urmărește să impună regulile shariei asupra Vestului pe cale pașnică sau, la nevoie, pe cale violentă (Sayyid Qutub, Justiția socială în Islam).

Cea mai perfidă dintre toate acțiunile jihadului cultural, până acum, a fost afirmația că Islamul este o „religie a păcii”. În Islam, această expresie înseamnă că pacea va domni peste lume după ce toată lumea se va converti la islam. Cu toate acestea, multe persoane din politica, cultura și presa occidentală au acceptat această explicație incorectă până acolo încât anii în care s-au adunat dovezi și mii de cadavre ca urmare a atacurilor teroriste islamice nu au putut schimba această percepție.

Mai mult, repetarea neîncetată a acestui neadevăr, așa cum plănuise și Frăția Musulmană, a provocat o adâncă fractură între „establishmentul” occidental și populație.

Într-adevăr, civilizația occidentală „se distruge singură din interior”, printre altele, cedând și supunându-se Islamului.

Noua Hijab Barbie a Mattel este un exemplu de regres, pe care femeile, mai ales cele care se definesc pe sine ca feministe, ar trebui să se rușineze să-l promoveze, cu atât mai puțin să îl salute.

Dacă, totuși, decid să o facă, atunci ar trebui să înțeleagă că, departe de a promova egalitatea pentru femei, acționează pur și simplu ca idioatele utile ale jihadului cultural.

Un editorial de Judith Bergman pentru Gatestone Institute.