RUSIA s-a OPUS BOLȘEVICILOR: Sfântul nou mucenic Metodie, episcopul Petropavlovsk-ului și cei dimpreună cu el, preoți și țărani

Episcopul Metodie, în lume Mihail Platonovici Krasnoperov, s-a născut la 30 iulie 1868 în satul Viațkoe, județul Sarapul, provincia Viatka. A studiat la scoala de teologie din Sarapul și la seminarul teologic Viatka. În 1890 a devenit student supraveghetor la școala de teologie Sarapul iar în 1891 preot în satul Pozderîi, județul Sarapul. În 1898 a devenit văduv. La 11 feb. 1900 a fost tuns în monahism, iar în același an a devenit asistent supraveghetor la școala de teologie Ufa. Era organizatorul lecturilor moral-religioase și antialcoolism în una din școlile parohiale din Ufa. Într-un an când recoltele s-au compromis, a colectat peste 20 000 de ruble prin apelul la donații. În 1902 a absolvit Academia Teologică Kazan. În 1903 a devenit inspector al seminarului misionar Alexandrovskaia. În 1906 a devenit rector al seminarului teologic Ufa cu rangul de arhimandrit. În 1913 a fost creat un vicariat al eparhiei Omsk – eparhia Akmolinsk. Primul său episcop, a fost Arhimandritul Metodie numit la data de 10/23 februarie 1913 în St. Petersburg de mitropolitul Vladimir (Bogoiavlenski), mitropolitul Flavian (Gorodețki) și alții. Se distingea prin simplitatea și accesibilitatea sa și era foarte iubit de clerici și mireni. Pe 19 nov. 1914 eparhia sa a fost transferată la Petropavlovsk, locuită pe jumătate de musulmani kârgâzi, dar vlădica Metodie avea mulți admiratori în rândul musulmanilor. În 1921 Siberia de Vest era arena unei răscoale țărănești. Țăranii erau exasperați de raidurile constante asupra lor a bandelor de confiscatori, care aveau ca obiectiv să le ia pâinea, animalele, etc. Așadar s-a pus la cale un plan și în întreaga Siberie de Vest comuniștii au fost bătuți fără milă inclusiv femeile și copiii. Curând țăranii au reușit să cucerească orașele Petropavlovsk, Ișim și Tobolsk, unde s-a format guvernul Nord-Siberian. Cu multă cruzime, cu foc și sabie, bolșevicii au reprimat revolta țărănească. Sate întregi au fost arse la pământ și sute de oameni împușcați. În gara Golșmanovo, județul Ișim, au fost împușcați până la 500 de inși.

La preluarea Petropavlosk-ului, pentru a impune frică cetățenilor, roșiii mai întâi l-au ucis pe episcopul Metodie, pe 4/17 febr. 1921. L-au străpuns cu baioneta, iar când era deja mort (după alte surse era încă în viață) i-au înfipt crucea preoțească în una din răni. Conform altei surse, crima s-a petreut în martie. Pe platoul din fața bisericii Nikolkaia (Zenkovskaia) unde vlădica slujea liturghia în acea zi, o luptă a izbucnit între țărani și bolșevici. A curs sânge. Când episcopul în timpul slujbei a ieșit să binecuvânteze oamenii, s-a auzit strigându-se: “Preoții în furci!” Apoi a fost ucis cu baioneta de bolșevici. Și alți preoți au fost uciși atunci. Un protopop necunoscut scrie:

“Furia lor s-a simțit mai întâi asupra clericilor și aproape toți de pe teritoriul revoltei au fost uciși. În apropiere de Omsk, episcopul Metodie a fost ucis. Părintele Vasili nu s-a bucurat de libertate și unire cu familia sa mult timp. Agresorii au venit în sat, l-au dus pe printele Vasili afară în cimitir și l-au ucis. Mama sa speriată nu a rezistat acestei teribile suferințe și s-a stins la scurt timp. Copiii săi orfani au fost luați de enoriași. Protopopul a fost trimis în nord la tăiat de lemne. “Ce va fi cu oamenii va fi și cu preotul“ (Isaia 24.2). Păstorii au împărtășit aceeași soartă ca și turma lor.“

“Participanții la rebeliune sau simpatizanții lor au fost uciși pe loc de către pacificatorii roșii fără niciun fel de proces. Un enoriaș mi-a spus o întâmplare. L-au arestat pe fiul său și au spus: Îl vom trimite la închisoare în oraș, va sta acolo câteva luni și se va întoarce acasă. Țăranul nu i-a crezut: cartul ce îi transporta s-a întors prea devreme cu cei condamnați, deoarece distanța era de peste 55 de km dus-întors până la gară. Probabil l-au ucis pe loc așa cum i-au ucis pe alții, în afara satului.

Țăranii au căutat peste tot, prin toate locurile din apropierea drumului ce duce către gară dar nu au găsit nimic. Atunci a avut o viziune: fiul său ucis păstorea oi. Iar tatăl s-a gândit: fiul meu mă înștiințează despre el. A început să caute în apropierea locurilor unde pășunau oile. O porțiune de pământ era decopertată în tufăriș unde aduceau animale moarte pentru a fi îngropate. Aici, sub o grămadă de crengi, tatăl a găsit trupul putrezit al fiului său.“

“Văduva unui țăran ucis spune povestea. Bolșevicii au dat termen o lună pentru ca de bună voie, bandiții să se predea, așa cum erau numiți rebelii. Cei care se predau în decursul acelei luni erau iertați. Soțul femeii, crezând în declarațiile bolșevicilor a apărut. A fost prezentat în fața comitetului executiv. A început interogarea sub tortură. Țipetele sale sfâșietoare din cauza torturii se puteau auzi ieșind din comitetul executiv. Apoi l-au scos afară din oraș și l-au ucis. Au adus-o și pe soția sa la comitetul executiv și i-au spus batjocoritor: “I-ați soțul de aici și îngroapă-l. L-au adus în oraș iar el, prostul, a crezut că poate fugi. A trebuit să îl impușcăm.” O parte din cei ce s-au predat de bună voie au fost lăsați acasă după interogatorii.”

“Ai făcut bine că te-ai predat de bună voie.”, spuneau ei. “Puterea sovietică este milostivă și te-a iertat de toate.”

“Au trecut 3 săptămâni. Într-o noapte, toți cei “iertați“  au fost arestați și impușcați în cimitir …”

– Vladimir Moss, 2010, The Holy New Martyrs and confessors of the Urals, Siberia and Central Asia. (Sfinții noi martiri și mărturisitori din Urali, Siberia și Asia Centrală)