În noua lume antihristică omul NU mai ARE LOC nici PE PĂMÂNT, nici ÎN PĂMÂNT. Contrar canoanelor, Mitropolitul Vladimir JUSTIFICĂ CREMATORIUL: „Dacă nu ajunge pământ, se poate.”

Fragment din SUPER MEMORANDUMUL / MUDANA RELIGIO ADUNATA = NOUA RELIGIE PLANETARA, un calendar de masuri urgente pentru perioada 2016-2020:

,,8c. Începând cu data de 01.05.2016, se va proceda la legalizarea crematoriilor (incinerarea morţilor).
8d. Începând cu data de 20.05.2016 se vor interzice, în întreaga Uniune Europeană, înmormântările religioase şi se va introduce treptat obligativitatea incinerării morţilor.
8e. Începând cu data de 22.05.2016, Biserica va fi de acord cu incinerarea morţilor, referitor la persoanele care doresc slujbă de înmormântare.”

Citatul de mai sus demonstreaza ca derogarile de la Sfintele canoane bisericesti ale anumitor ierarhi in aceasta perioada nu sunt deloc intamplatoare.

Desi se cunosc planurile ocultei, cu siguranta este socant a auzi din gura unui ierarh ca ingaduie incinerarea, cand defapt canoanele o interzic.Prin spusele sale, Mitropolitul Vladimir dovedeste ca face parte din acei ierarhi care nu-i mai slujesc lui Hristos, ci din contra, prin asa-zisa iconomie si relativizarea canoanelor bisericesti acesta ajuta la urgentarea masurilor prevazute in agenda antihristica.

„Dacă nu ajunge pămînt, se poate.”

Acei naivi care au inghitit minciuna supra-popularii pamantului vor crede deasemenea si minciuna ca nu este suficient pamant pentru ingroparea mortilor. Iata la ce duce marea inselare a supra-popularii pamantului: la reducerea populatiei dupa cum arata Pietrele indrumatoare din Georgia si la incinerarea mortilor, ambele fiind in planurile elitelor sataniste. A crede asa ceva este ca si cum s-ar considera ca  Dumnezeu a dat gres atunci cand a facut lumea si nu a luat in calcul un pamant suficient de mare pentru a cuprinde pe toata lumea, fie vie deasupra, ori adormita in tarana.

Asadar, in aceste vremuri, omul nu mai are loc nici pe pamant, nici in pamant.

Insa, adevarul este ca diavolul, care este stapanul acestor elite isi duce prin ele lupta cea mare de nimicire a omului, astfel incat, la a DOUA INVIERE acesta sa nu mai poata invia in trup.

Iată ce spun și Hotărârile Sf. Sinod privind înhumarea în Biserica Ortodoxă Română

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în ședința sa de lucru din 5 iulie 2012, menținând în vigoare hotărârea din 15 iunie 1928, reconfirmată la 20 februarie 1933, a luat mai multe hotărâri față de practica necreștină a incinerării morților, după cum ne informează Cancelaria Sfântului Sinod:

Din mărturiile scripturistice, patristice, istorice și arheologice reiese că Biserica a practicat de la început până astăzi înhumarea (înmormântarea). Ea corespunde învățăturii Bisericii despre trup și datoriile față de el, trup care trebuie să fie redat pământului din care a fost luat.

Biserica Ortodoxă Română a avut și are o atitudine clară și ferm exprimată față de cei care s-au incinerat sau se vor incinera, consacrată prin hotărârea sinodală din anul 1928 și reconfirmată prin hotărârea sinodală din anul 1933, asupra cărora nu s-a mai revenit în nici un fel, întrucât acestea exprimă punctul de vedere oficial al Bisericii noastre, fiind de datoria oricărui slujitor al Bisericii Ortodoxe Române să respecte aceste hotărâri, iar din punct de vedere pastoral, să lămurească și să determine pe credincioși să respecte tradiția bimilenară a înhumării creștinilor.

Abuzând de lipsa de informare corectă a credincioșilor și de acceptarea facilă și fără discernământ de către aceștia a practicii incinerării morților, îngăduită de unele biserici creștine din Occident și din America, unii preoți caterisiți sau depuși din treaptă, doritori de câștig și în totală separare de Biserică, săvârșesc slujba de prohodire a celor decedați chiar în incinta crematoriului.

Există și situații în care incinerarea s-a făcut fără voia sau împotriva dorinței celui decedat, din motive obiective (financiare sau legale, legi specifice unor state în care incinerarea este obligatorie). În astfel de situații, chiriarhul este singurul care are autoritatea de a acorda sau nu dispensă, prin iconomie, în urma studierii amănunțite a fiecărui caz în parte, cu precizarea că, pentru astfel de cazuri, slujba ce se va săvârși la depunerea urnelor funerare în cripte ar putea fi doar slujba Trisaghionului cu pomenire individuală.

Permanența Consiliului eparhial al Arhiepiscopiei Bucureștilor, în ședința din 20 martie 2012, a hotărât elaborarea unei circulare în legătură cu practica necreștină a incinerării morților, în care să se prevadă îndatorirea fiecărui cleric de a se conforma hotărârii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din anii 1928 și 1933, având obligația de a-i îndruma pe credincioși să respecte cu sfințenie practica ortodoxă a înhumării (înmormântării) celor adormiți și să nu accepte incinerarea (arderea trupului celui decedat).

Apreciind că problema incinerării morților este comună tuturor eparhiilor și că măsura adoptată de Permanența Consiliului eparhial al Arhiepiscopiei Bucureștilor trebuie extinsă printr-o hotărâre a Sfântului Sinod la nivelul tuturor centrelor eparhiale, în conformitate cu prevederile art. 14 alin. (1) lit. a) din Statutul pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române, potrivit cărora „Sfântul Sinod păstrează unitatea dogmatică liturgică și canonică, statutară și regulamentară în Biserica Ortodoxă Română, precum și comuniunea cu întreaga Biserică Ortodoxă’; ca urmare a discuțiilor care au avut loc pe marginea propunerilor Comisiei pastorale, monahale și sociale, precum și a votului unanim exprimat, Sfântul Sinod a hotărât:

1. Menține în vigoare următoarea hotărâre a Sfântului Sinod din 15 iunie 1928, reconfirmată prin hotărârea Sfântului Sinod din 20 februarie 1933:

a. „Preoții să prevină din vreme pe enoriași, atrăgându-le atenția că, în cazul când cineva dintre ei ar voi să se incinereze, Biserica le va refuza orice asistență religioasă, fie la înmormântare, fie la pomenirea pentru morți după înmormântare.

b. Înainte de oficierea slujbei de înhumare (înmormântare) a unui creștin, preotul slujitor să se informeze de la familia defunctului, la care cimitir va fi înmormântat cel decedat.

c. Celor ce totuși au fost incinerați sau se vor incinera din proprie voință, să li se refuze orice serviciu religios, atât la înmormântare, cât și la pomenirile pentru morți.’

2. În situația în care incinerarea s-a făcut fără voia sau împotriva dorinței celui decedat, din motive obiective (financiare sau legale, legi specifice unor state în care incinerarea este obligatorie), chiriarhul este singurul care are autoritatea de a acorda sau nu dispensă, prin iconomie, în urma studierii amănunțite a fiecărui caz în parte, cu precizarea că, pentru astfel de cazuri, la depunerea urnelor funerare în cripte, se poate oficia doar slujba Trisaghionului cu pomenire individuală.

3. Preoții care se abat de la hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române privind practica incinerării morților vor fi opriți de la lucrarea preoțească și trimiși în judecata Consistoriului eparhial, spre sancționare.

4. În cazul foștilor preoți, caterisiți sau depuși din treaptă, care săvârșesc slujba de prohodire chiar în incinta crematoriului, Înaltpreasfințiții și Preasfințiții Părinți Chiriarhi vor sesiza autoritățile competente pentru interzicerea accesului acestora în crematorii și cimitire și pentru sancționarea penală, întrucât folosesc calități mincinoase (de cleric al Bisericii Ortodoxe Române) pentru a obține un folos material injust, păgubind familiile îndoliate (art. 215 alin. (2) Cod penal, infracțiunea de înșelăciune).

5. Înaltpreasfințiții și Preasfințiții Părinți Chiriarhi vor adopta măsurile cuvenite pentru înștiințarea clerului din fiecare eparhie despre conținutul prezentei hotărâri și despre obligativitatea acesteia în cuprinsul Bisericii Ortodoxe Române.

6. Centrele eparhiale vor lua măsurile necesare referitoare la îndatorirea pastoral-misionară de a catehiza credincioșii cu privire la învățătura de credință ortodoxă despre înhumare (înmormântare) și respingerea practicii incinerării precum și de a acorda atenția cuvenită pastorației individuale a persoanelor îndoliate.

7. Centrele eparhiale vor lua măsuri în legătură cu îndatorirea clerului de a promova, inclusiv prin forța exemplului ajutorarea familiilor îndoliate, pentru ca lipsa banilor să nu fie un motiv de a incinera pe cei decedați, considerând că înhumarea ar fi prea costisitoare.