Fără îndoială că audiența cea mai mare, la a XII-a Conferință Națională de Bioetică, a avut-o masa rotundă, privind etica vaccinării. Au fost prezenți în sală peste 200 de participanți (medici, juriști, sociologi, psihologi, teologi, studenți, rezidenți etc.). Interesul a fost atât de mare încât, de la început, Laurence Lwoff, șefa unității de Bioetică din cadrul Comitetului pentru Drepturile Omului a Consiliului Europei, și-a stabilit programul în așa fel încât să poată participa la această dezbatere. Am moderat această sesiune și am avut emoții, deoarece în acest domeniu pozițiile par a fi ireconciliabile și mă așteptam la diferite reacții cu violență în limbaj, care să deturneze sensul dezbaterilor. Spre marea mea surprindere, în afară de două mici incidente, pe care le-am stăpânit, dezbaterea a fost un dialog real și schimbul de idei s-a bazat pe argumente și nu pe declarații. Din acest motiv țin să le mulțumesc participanților pentru această atitudine. Indiferent de opțiunea pro sau contra vaccinării obligatorii, cei care au intervenit în discuții au avut o atitudine mai mult decât decentă.
Încă de la început am precizat că rolul dezbaterii nu este de a pune în discuție valoarea sau argumentele științifice legate de vaccinare. Ceea ce am dorit să punem în discuție a fost dacă legea, privind vaccinarea obligatorie, respectă Convenția de la Oviedo. Dezbatarea a plecat de la câteva elemente importante: obligativitate versus liberă alegere; este o problemă etică, un conflict între etica individualistă (hipocratică) și etica utilitaristă (colectivistă); cum reziliem conflictul?.
Argumente pro vaccinare obligatorie:
este o problemă de sănătate publică și statul are obligația să reglementeze acest domeniu;
asigură protecția cetățenilor;
reduce cheltuielile determinate de morbiditatea prin boli infecto-contagioase;
protejează interesele minorilor;
riscurile sunt minore.
Argumente contra vaccinării obligatorii:
se încalcă autonomia persoanei și libertatea acesteia, se introduce un mecanism de discriminare (vaccinat/ nevaccinat);
se încalcă relația medic – pacient;
o persoană sănătoasă este obligată la o manoperă medicală;
protejează interesele big pharma;
există riscul accidentelor/ incidentelor și a bolilor post-vaccinale și mecanismul de raportare în România nu este pus la punct;
se încalcă dreptul la opinie a medicilor în acest domeniu.
Sintetizând discuțiile, pot face următoarele remarci legate de relația Lege – Convenția de la Oviedo. În primul rând, faptul că statul român a încălcat Convenția, deoarece nu a organizat decât un simulacru de dezbatere, privind această lege. Articolul 28 – Părțile Convenției se vor preocupa ca problemele fundamentale pe care le ridică dezvoltarea biologiei și medicinei să facă obiectul unei dezbateri publice, în special în lumina implicațiilor relevante din punct de vedere medical, social, economic, etic și juridic, și ca posibila lor aplicare să constituie subiectul unor consultări corespunzătoare. Ori din martie 2017 și până în prezent, Ministerul Sănătății, inițiatorul legii, a organizat două așa-zis dezbateri a câte două ore fiecare, în care participanții au avut la dispoziție trei minute pentru a-și expune punctul de vedere. Rezultatul a fost inflamarea mediului public, clivarea societății si selectarea invitaților, care au participat la dezbatere. Dezbaterile s-au transformat intr-o formă fără fond. Niciun amendament propus nu a fost acceptat de inițiatori.
În al doilea rând, la nicio dezbatere nu s-a făcut vreo referire din partea inițiatorilor la Convenția de la Oviedo, deși România a ratificat-o din 2001.
În al treila rând, se observa că prevederile Convenției sunt citate partizan în funcție de grupul din care faci parte (pro sau contra). Adversarii vaccinării obligatorii citează în mod frecvent Articolul 5 O intervenție în domeniul săntății poate fi făcută numai după ce persoana respectivă și-a dat consimțământul în mod liber și în cunoștință de cauză. Acestei persoane trebuie mai întâi să i se furnizeze informația corespunzătoare referitoare la scopul și natura intervenției, cât și la consecințele și riscurile acesteia. Susținătorii legii vaccinării obligatorii se raportează doar la Articolul 26. Exercitarea drepturilor și prevederilor de protecție conținute de această Convenție nu pot face obiectul unor restricții, altele decât cele prevzute de lege și care sunt necesare într-o societate democratică, în interesul siguranței publice, al prevenirii infracțiunilor, al protejării sănătății publice sau al protecției drepturilor și libertăților celorlalți. 2. Restricțiile menționate la paragraful anterior nu vor avea ca obiect art. 11, 13, 14, 16, 19, 20 și 21. Aici sunt necesare câteva precizări: după cum se vede, dreptul principal este prevăzut în articolul 5, deci articolul 26 este o excepție în ceea ce privește exercitarea drepturilor. Raportat la legea vaccinării obligatorii, așa cum a trecut ea prin Senat, se observă că unele articole nu sunt acoperite nici de articolul 26 al Convenției, deoarece acesta spune în mod expres că restricțiile sunt limitate, iar legea introduce discriminarea și intervenția în viața private –lucru interzis. Cu alte cuvinte, legea trebuie să fie amendată, deoarece în forma actuală încalcă Convenția.
În al patrulea rând, aprecieri generale de genul ”afirmații incomplente sau nedovedite științific” nu își au locul într-o lege, care trebuie să fie clară și previzibilă. Cine hotărăște că o afirmație este incompletă sau neștiințifică? Dacă există un articol științific cu privire la riscurile accidentele și incidentele vaccinării atunci se poate considera afirmația dovedită științific? Sau trebuie să existe criteriu cantitativ (număr de articole) care să dea consistență? Cum lumea științifică s-a dezvoltat datorită dezbaterii și a unor opinii contrare cine va face această diferențiere? Și întrebările pot continua. Și, în final, este etic ca prin lege să li se permită companiilor farmaceutice producătoare de vaccin să-și facă promovarea produselor evidențiind doar efectele pozitive și omițând să prezinte riscurile, accidentele, incidentele acestora?
Sunt doar câteva dintre problemele discutate. Bineînțeles, nu cred că după această masă rotundă participanții și-au schimbat (asemenea Apostolului Pavel pe drumul Damascului) în mod radical convingerile cu care au venit. Însă am observat că, pentru prima dată, au ascultat cu atenție opiniile și argumentele contrare. Este un mare pas înainte.
Ca o concluzie însușită unanim: legea vaccinării necesită amendamente, care să o pună în concordanță cu Convenția de la Oviedo. Ea trebuie să unească societatea și nu să o dezbine. Și ceea ce este mai important să respecte dreptul la libertatea de conștiință și autonomia persoanei.
P.S.1 În apărarea companiilor farmaceutice unul dintre participanți, susținător al vaccinării obligatorii, a spus oare nu este o ipocrizie pe de o parte, să pui la îndoială motivele companiilor farmaceutice, iar pe de altă parte, să accepți sponsorizări pentru această conferință de la ele? Deoarece nu a stat până la final, îi răspund aici: 1. Cele două companii farmaceutice care au susținut financiar conferința, pe de o parte nu sunt producătoare de vaccinuri, pe de altă parte, nu au făcut-o în mod gratuit, ci au avut un pachet de servicii pe care organizatorii le-au pus la dispoziție în baza unui contract. 2. Acum câțiva ani am participat la Congresul Mondial de Bioetică desfășurat la Singapore. Unul dintre lectorii invitați și-a făcut la început declarația de interese, arătând că prezentarea este urmarea unei cercetări științifice finanțate de trei mari companii farmaceutice multinaționale. După care în cuprinsul prezentării a avut accente foarte critice (ca să nu spun distrugătoare) la adresa acelor companii. În pauză l-am întrebat cum au acceptat companiile o astfel de prezentare. Mi-a răspuns eu am acceptat finanțarea unei cercetări oneste și când am inceput cercetarea am specificat în contract că rezultatele vor fi publice și corecte. Cu alte cuvinte, am acceptat să fac o cercetare nu am acceptat să mă vând.
P.S.2 De pe Facebook am aflat că la Senat, doamna Adriana Săftoiu, în Comisia pentru Drepturile Omului, a propus o serie de amendamente în care părinții sunt condamnați la închisoare și la decăderea din drepturile părintești dacă nu respectă vaccinarea obligatorie. Dacă pedeapsa cu moartea nu ar fi fost abolită, ar fi propus și acest lucru? Iată cum necunoașterea, neștiința, fundamentalismul ideologic poate influența și oameni inteligenți. (cum o consider eu pe Adriana Săftoiu).
sursa foto: cameroonweb.com
Ne străduim să menținem viu acest site și să vă punem la dispoziție informații care să facă lumină în provocările pe care le trăim. Activitatea independentă a OrtodoxINFO funcționează strict cu ajutorul cititorilor, din acest motiv vă cerem acum sprijinul. Ne puteți sprijini printr-o donație bancară sau prin PayPal, completând formularul de mai jos.
