20 copii din trei cătune fără drumuri de acces din Pasul Tihuța nu mai merg de aproape trei săptămâni la școală după ce au fost terorizați de noua șefă a școlii din Piatra Fântânele, pentru că în cursul săptămânii locuiau la mănăstirea din localitate.
Până acum trei ani copiii veneau zilnic între 6 și 18 kilometri, pe jos, prin viscol și frig până la școală. Lipseau des iar rezultatele la învățătură nu erau pe măsura potențialului copiilor.
Rugate de părinți, măicuțele de la Piatra Fântânele au acceptat să îi găzduiască în timpul săptămânii, să îi supravegheze și să îi ajute la teme. Totul a mers timp de ani cum nu se poate mai bine…
Unii părinți au apelat la noi pentru că ne cunoaștem, pentru că avem o relație specială cu aceste comunități, prin faptul că mănăstirea a administrat de peste 700 de ani aceste comunități și bineînțeles am întins o mână de ajutor ca acești copii să-și poată continua școala la Piatra Fântânele.
Ei sunt aduși de părinți duminică seara și rămân la mănăstire până vineri seara. Copiii nu sunt abandonați, copiii au familie (vreau să specific lucrul acesta); aceste familii pe care noi acum le ajutăm, ne-au ajutat când mănăstirea avea o situație financiară mai grea. Și acum ne-a venit nouă rândul să-i ajutăm pe acești copii, pentru că sunt copii cu potențial. (Maica Stareță Pamfilia).
Pentru Cristina, una dintre elevele care a stat la mănăstire timp de trei ani și care visează să lucreze în IT, șansa oferită de măicuțe a fost una neașteptată. Înainte se trezea la 5 dimineața să ajungă la școală și drumul era foarte greu:
Când trebuia să vin de acasă de la Ciosa trebuia să mă trezesc în fiecare dimineață la ora 5, până la barieră făceam o oră, două și după aia veneam cu maicile.
De când stau aici e mult mai bine, nu mă mai trezesc dimineața așa repede… De când măicuțele se ocupă de noi nu mai sunt așa probleme cu școala, pentru că maicile se ocupă de noi, ne fac să înțelegem și fiindcă ne pregătim în fiecare zi acasă, ne ajută să ne dăm drumul, să devenim mai inteligenți. Aici avem și timp liber, eu citesc, mă odihnesc când sunt obosită. Ceilalți copii meditează sau se joacă, se plimbă pe afară…(Cristina, elevă)
Fosta coordonatoare a școlii din localitate, Maria Anca, ieșită anul acesta la pensie, povestește că micuții veneau la școală zi de zi și notele au crescut semnificativ.
Copiii care vin de la Ciosa au fost cazați la mănăstire, măicuțele au grijă de ei, frecvența este de sută la sută, acest lucru se reflectă în situația la învățătură, care s-a îmbunătățit. Înainte lipseau, veneau cam trei, patru zile pe săptămână, pentru că distanța de la Ciosa la Piatra Fântânele este foarte mare, 10-16 km și nu se puteau încadra ca să ajungă acasă era obositor pentru ei. (Maria Anca, fosta învățătoare)
Timp de trei ani, 20 de copii cu vârste între 3 și 14 ani au mers la școală cu ajutorul măicuțelor și lucrurile au funcționat cum nu se poate mai bine. Zi de zi măicuțele îi însoțeau pe copii la școală și de la școală spre casă.
În fața casei era Maica Stareță iar micuții abia așteptau să îi sară în brațe și să îi povestească ce au mai învățat nou.
Anul acesta după ce conducerea școlii a fost preluată de o altă învățătoare iar copiii care locuiau la mănăstire au început să fie persecutați, loviți și jigniți, micuții au decis că nu mai merg la școală.
Ionuț – povesteste ce se petrece la școală….
Ne spunea că pe mine mă lasă repetent și ne spunea să nu le spunem la măicuțe ce facem noi la școală, că noi suntem răi. Ne întreba cu cine dormim la mănăstire, ce facem, ce mâncăm…
Speriate de ce se petrece la școală, și pentru a nu le face mai mult rău copiilor, măicuțele le-au spus părinților că poate e mai bine să îi ia acasă pe copii și poate astfel conflictul de la școală se va stinge. În zadar însă, micuții nu mai vor să meargă la școală iar părinții nu au posibilitatea să îi aducă zi de zi zeci de kilometri pe jos…
Le povestea urât, îi trăgea de păr, le dădea cu palma după cap și le spunea să nu mai spună la măicuțe și la părinți ce o fost în clasă, i-o terorizat de o ținut în ei copiii vreo săptămână, două…până la urmă or spus tot câte unu, câte unu și-or dat drumu…
O agresat copiii și o vorbit ceva de măicuțe foarte urât și de aia nu mai vrea măicuțele să-i ție și nu mai avem ce face cu ei dacă nu… (Sidor Șut, părinte)
Deși pentru cei 20 de copii timpul petrecut la mănăstire i-a scutit de un drum groaznic până la școală, prin vânt, noroi, viscol puternic și pândiți de animalele sălbatice, le-a oferit șansa la educație și zile pline de veselie, jocuri și povești, un cadru didactic a distrus totul…
În mod cu totul inexplicabil conducerea Inspectoratului Școlar susține, după trei ani în care copiii de la Piatra Fântânele au mers la școală zi de zi și rezultatele la învățătură au crescut simțitor că de acum micuții trebuie să meargă la școală din familii, să parcurgă zilnic, pe jos, între 12 și 36 de kilometri, indiferent că au 3, 6 sau 12 ani.
Inspector școlar Smaranda Florean:
Acolo zic eu, clar ar fi și sperăm să se rezolve acest lucru, copiii să rămână în familie și să fie aduși din familie la școală.
Reporter: și să vină în fiecare zi 12 km pe jos?
Da de ce trebuie să facem apel la internat? pentru că vă dați seama ce înseamnă pentru un copil de 6 ani statul în regim de mănăstire? V-ați pus această întrebare? (Smaranda Florean, inspector)
Acum căsuța măicuțelor, până recent veselă și plină de copii fericiți, care cântă pictează se joacă, învață să cânte la chitară sau să danseze, e goală și tristă…
Concluzia?! O auzim de la Cristina, din vremea când încă lucrurile erau bune la mănăstire:
Noi ne înțelegem ca și frații și ne iubim ca și frații…(Cristina, elevă)
Cadrele didactice sunt pregatite si indoctrinate in asa maniera incat neomarxismul cultural sa prolifereze.
Si nu s-a sezitat nimeni din oficiu privind ABUZUL FIZIC SI PSIHIC, al cadrelor didactice asupra copiilor? Invatatoarea respectiva nu intra la rele tratamente aplicate minorilor?
Stăm și ne întrebăm ce face taica andrecut, ?!, Că toată ziua buna ziua pe publicațiile lor sunt postați cum fac și dreg, căci acea zonă din Bistrița Năsăud tine de jurisdicția sa
Oare cei de la Inspectoratul Scolar se mobilizeaza si intervin si in cazuri ca acestea de mai jos ? Sau intervin numai cand e vorba de religie ?
„…73% dintre copii afirmă că au fost martorii unor situații de bullying în școala în care învață, 58% au asistat la situații de bullying în propria clasă, 46% în grupul de prieteni iar 69% în mediul online.”
„Copiii diferiți devin ținte predilecte ale comportamentelor de bullying. Fie că vorbim despre un aspect fizic diferit, comportamente/nevoi diferite de ale majorității… )” Cum ar fi si cei care au treaba cu religia.
„Agresiunea este considerată un spectacol menit să distreze; atunci când intervin, copiii susțin în cea mai mare măsură agresorul.”
„Adulții sunt descriși de către copii, în general, ca fiind toleranți față de formele psihologice și emoționale ale bullying-ului. Intervenția clasică în bullying vine de obicei foarte târziu, atunci când conflictul escaladează și violență a avut loc deja.”
„Unii copii au menționat că există situații în care profesorii încurajeză bullying-ul sau pe agresori, umilind în mod constant unii copii.”
Sursa: https://www.dcnews.ro/adevar-cutremurator-din-colile-din-romania-primul-studiu-na-ional-informa-ii-ocante-despre-elevi_505318.html
Ar trebui ca parintii copiilor sa se roage un pic pentru doamna profesoara … sa ii dea Dumnezeu minte, liniste in suflet, alte griji….ca vorba stramoseasca….calul moare de drum lung si prostul de grija altora!
,,Iar Eu zic vouă: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc”…Matei, Cap. 5:44
Cu un pic de rugaciune din partea parintilor si a maicilor, cred ca distinsele doamne se vor linisti…
„[…] vă dați seama ce înseamnă pentru un copil de 6 ani statul în regim de mănăstire? V-ați pus această întrebare?” (Smaranda Florean, inspector)
Normal ca ne dam seama, se vede si dupa situatia scolara. Numai un dobitoc n-ar pricepe…