În perioada 11-12 septembrie 2017 s-a desfășurat la Beiuș, județul Bihor, o întâlnire de lucru a preoților care au întrerupt pomenirea ierarhilor participanți la sinodul din Creta, din 2016. Întâlnirea s-a desfășurat pe parcursul a două zile și a avut ca tematică discutarea unor probleme cu care se confruntă în activitatea lor preoții care au întrerupt pomenirea.
Deciziile cele mai importante care s-au luat au privit chestiuni generale, dar și probleme de organizare internă a luptei contra ecumenismului.
Despre har și Taine în Biserică
S-a decis să se pună capăt speculațiilor referitoare la prezența și lucrarea harului în Biserica Ortodoxă Română, pentru a nu se cădea în afirmații schismatice. Competența unei decizii pe această temă nu este a preoților care au oprit pomenirea și, cu atât mai puțin, a credincioșilor, ci a unui viitor sinod ecumenic ortodox, care va analiza și va decide în această privință.
Din acest motiv, părinții adunați în această întâlnire au decis să recomande credincioșilor să înceteze speculațiile teologice pe această temă, pentru a evita căderea într-o schismă sau încurajarea unei laxități morale cu privire la modul în care trebuie abordată comuniunea bisericească și euharistică cu cei ce s-au făcut vinovați de acceptarea deciziilor eretice ale sinodului din Creta. Mai mult decât atât, părinții au recomandat credincioșilor să profite de această perioadă de acalmie pentru a se întări duhovnicește și a se pregăti pentru vremurile grele ce vor veni.
Despre participarea la slujbelor pomenitorilor
Pentru a se păstra unitatea și armonia credincioșilor și a familiilor acestora, dar și pentru ca lupta împotriva ecumenismului să nu fie percepută de către cei încă neinstruiți în privința gravității ereziei ecumeniste ca o acțiune sectară, în afara și contrară Bisericii Ortodoxe, părinții au decis ca, în cazuri de strictă necesitate și cu mult discernământ, să se poată participa la slujba de înmormântare a unor rude, săvârșită de către preoții pomenitori, acolo unde familiile nu sunt convinse de necesitatea întreruperii comuniunii cu cei ce susțin deciziile din Creta, cu condiția ca aceste participări să fie tratate ca excepții și să nu devină regulă.
Despre actele biometrice
În privința atitudinii față de persoanele care au acceptat de bunăvoie actele biometrice, părinții recomandă să fie lăsat la latitudinea fiecărui duhovnic modul în care face canonisirea acestora, până când se va putea stabili o viziune unitară pe tema gravității acceptării actelor biometrice și a rolului pe care acestea îl îndeplinesc, în faza în care se găsesc, în acțiunea de lepădare de Hristos și de instaurare a împărăției lui antihrist.
Discuția a pornit de la afirmația Sfântului Cuvios Paisie Aghioritul că actele biometrice nu sunt lepădarea propriu-zisă, dar reprezintă începutul lepădării, și a mers în direcția necesității stabilirii cu exactitate, prin intermediul unor studii teologice ce urmează a se face, a unor conferințe cu persoane specializate în domeniu, a nivelului de lepădare pe care îl reprezintă actualele acte biometrice emise de autoritățile statului român.
S-a degajat ideea că acordarea Sfintei Împărtășanii celor ce au acte biometrice și nu doresc să accepte că ele sunt periculoase pentru mântuire trebuie lăsată la latitudinea fiecărui duhovnic, care va ține seama de starea sufletească a fiecărui credincios în parte, nereprezentând o condiționare a primirii Sfintelor Taine, ci un exercițiu lăuntric de mărturisire personală a lui Hristos, în condițiile în care statul român oferă încă variante nebiometrice, ceea ce face ca ortodocșii să nu fie încă condamnați la a îmbrățisa acești pași reali spre lepădare.
Despre părtășia la erezie
În privința controversei iscate în jurul unor afirmații făcute de părintele Claudiu Buză în timpul verii, care au produs îngrijorare în rândul unor credincioși, părinții adunați la Beiuș au ascultat punctul de vedere al părintelui și punctul de vedere al reprezentantului celor care și-au manifestat îngrijorarea. Părintele Claudiu Buză a fost întrebat dacă îi consideră nevinovați pe cei care s-au făcut părtași la erezie, iar sfinția sa a acceptat că sunt “nevinovați” doar în sensul că nu au fost încă condamnați de un sinod ecumenic și nu li se pot aplica încă acele canoane care interzic ortodocșilor orice contact cu ereticii afurisiți de sinoadele ecumenice (can. 45, 46 ap.), nicidecum în sensul răspunderii pe care o au în fața lui Dumnezeu pentru acceptarea, indiferent de motiv, a unei gândiri eretice, pentru care sunt la fel de vinovați înaintea lui Dumnezeu ca și ereticii care au creat și propovăduit erezia și vor avea parte de aceeași pedeapsă veșnică ca și ereticii, dacă nu se vor lepăda de cugetarea eretică.
Evidența demonstrează că părintele, care a întrerupt pomenirea ierarhului, și-a asumat o caterisire nedreaptă, numirea de către episcopul locului în mod public ca “al doilea Iuda”, nu poate să îi considere nevinovați pe cei ce s-au făcut părtași la erezie, deoarece, dacă ar fi făcut aceasta, tot sacrificiul sfinției sale nu ar mai avea rost. Părintele Claudiu a fost de acord că părtășia este începutul căderii în erezie, este modul în care cineva, care nu a inventat propriu-zis erezia, intră în contact cu aceasta, nu ceva străin stării de infestare cu erezia.
În privința frazei “acrivie cu dragoste”, din discuțiile avute cu sfinția sa, s-a tras concluzia că expresia nu poate fi interpretată per a contrario, în sensul că acrivia nu ar avea dragoste, deoarece nu se referă la natura acriviei în sine, ci la modul ei de aplicare. Acrivia este expresia voii lui Dumnezeu, sintetizată în Sfânta Scriptură, în scrierile Sfinților Părinți și în hotărârile Sfintelor Canoane, fiind, în consecință, manifestarea dragostei lui Dumnezeu față de oameni, rezultată din dorința Sa ca aceștia să urmeze calea cea dreaptă spre mântuire.
Modul în care se pune acrivia în practică poate să fie însă unul plin de iubire, păstrând neclintită fermitatea canoanelor Bisericii, sau unul brutal, distrugător, inchizitorial, care calcă în picioare toate principiile morale, sub pretextul slujirii dreptei credințe. În acest fel a dorit părintele Claudiu Buză să atragă atenția că acrivia, care este indiscutabil calea de urmat în lupta contra ereziei, trebuie aplicată cu dragoste, așa cum recomandă Sfinții Părinți1.
Luându-se în calcul că părintele Claudiu a fost de acord cu interpretările ortodoxe ale tuturor expresiilor pe care a fost acuzat că le-ar fi folosit într-o manieră “heterodoxă”, părinții au constatat că mărturia sfinției sale continuă să fie ortodoxă, recomandând celor din zona în care au apărut îndoieli în privința sa să aibă în continuare încredere în sfinția sa și să nu promoveze public această exigență terminologică, în contextul în care este încă în desfășurare procesul de receptare de către pliroma a termenilor și noțiunilor care descriu situația actuală a îngrădirii antiecumeniste.
Ulterior întâlnirii, părintele a a fost acuzat că ar fi propus ideea de ascultare necondiționată față de duhovnic, însă la Beiuș nimeni nu a adus împotriva sfinției sale o astfel de acuzație. Părintele a explicat ulterior că nu a propovăduit niciodată o ascultare necondiționată de duhovnic sau o “infailibilitate” a acestuia, ci că a scos doar în evidență importanța ascultării față de duhovnic și a colaborării cu acesta în urcușul spiritual al creștinului.
Pentru coerența și buna coordonare a luptei împotriva ecumenismului, părinții prezenți la Beiuș au luat câteva decizii de ordin organizatoric.
Abținerea de la polemicile publice
Una dintre cele mai importante decizii luate la Beiuș a fost aceea a interzicerii oricărei forme de polemică publică între membrii sinaxei ortodoxe naționale și recomandarea adresată credincioșilor care au întrerupt pomenirea de a nu practica, la rândul lor, astfel de polemici.
Pentru ca mărturisirea celor ce luptă împotriva ecumenismului să fie credibilă și să poată ajuta pe cât mai mulți să se implice în acțiunea de respingere a deciziilor adoptate în Creta, s-a decis ca preoții să folosească întâlnirile de lucru pentru a-și rezolva diferendele ideologice, în duh creștin, cu dragoste și respect reciproc și să evite aparițiile publice în care să îi critice pe alți membri ai sinaxei sau pe credincioșii obișnuiți. S-a decis ca dacă cineva ar încălca acest principiu, cei prejudiciați de această încălcare să nu recurgă la contraatacuri pe internet sau pe alte media, pentru a nu crea impresia de dezbinare și de ură între mărturisitorii împotriva ecumenismului.
Această interdicție a polemicii între mărturisitori este o cerință a unui cod de principii morale creștine, pe care participanții la lupta antiecumenistă trebuie să le respecte cu sfințenie, pentru ca mărturisirea lor să fie cea autentic creștină.
Dorinţa membrilor sinaxei naționale de a polemiza mediatic sau chiar a face public atacul la persoană poate fi interpretată ca o autoeliminare din firescul acestor întâlniri şi o suspendare indirectă a dreptului la replică a celui vizat, care nu poate transforma respectul faţă de principii sănătoase şi demne în arenă de luptă mediatică, pentru a produce deliciu şi ostentaţie păgubitoare de suflet.
Neamestecul în pastorația preoților
Condițiile luptei antiecumeniste nu permit și nu pot fi folosite ca pretext pentru suspendarea legilor bisericești cuprinse în Sfintele Canoane sau în regulamentele Bisericii noastre Ortodoxe Române, care continuă, în mod firesc, să fie obligatorii tuturor, fie preoți, fie credincioși.
În acest sens, s-a decis că, în conformitate cu Sfintele Canoane și cu regulamentele bisericești, niciun părinte nepomenitor nu se poate amesteca în problemele comunității adunate în jurul altui părinte nepomenitor, fără acordul părintelui respectiv, iar săvârșirea Sfintelor Taine și a ierurgiilor se va desfășura în deplin consens și după o informare prealabilă a unui duhovnic de către altul.
Programul de lecturi patristice
Probabil cea mai importantă decizie care s-a luat la Beiuș a fost aceea de a se demara un program de studii patristice, care să îi ajute pe membrii sinaxei să găsească răspunsuri patristice adecvate situațiilor cu care se confruntă în pastorația credincioșilor care au întrerupt pomenirea.
Mai precis, părinții au propus ca fiecare membru al sinaxei să își aleagă opera unui Sfânt Părinte al Bisericii, pe care să o aprofundeze, urmând ca, într-o perioadă rezonabilă de timp, să împărtășească cu ceilalți cunoștințele acumulate, fie în cadrul consfătuirilor din viitoarele întâlniri, fie prin publicarea unor articole și studii într-o revistă de specialitate, pe care să o editeze instituțiile media care susțin lupta împotriva ecumenismului.
Cu acest prilej, părintele Grigore Sanda a prezentat un volum de documente referitoare la sinodul din Creta, cuprinzând cele mai importante luări de poziție din România împotriva ecumenismului și sinodului din Creta.
Părinții prezenți la întâlnire au fost de acord cu propunerea de publicare a răspunsului teologului Mihai-Silviu Chirilă adresat unei broșuri de popularizare a sinodului eretic din Creta, editată de către Patriarhia Română. Răspunsul fusese pus în discuție publică cu o săptămână înainte, pe portalul ortodox de știri ortodoxinfo.ro.
Frecvența sinaxelor și modul de convocare a lor
S-a decis ca fiecare dintre întâlnirile dintre părinții care luptă contra ecumenismului, la care nu participă poporul credincios, să fie considerate întâlniri de lucru, iar deciziile adoptate să fie de uz intern, fără a se face publice, deoarece îi privesc în principal pe preoți și se referă la aspecte duhovnicești și pastorale.
Întâlnirile între preoții mărturisitori împotriva ecumenismului vor fi trimestriale, iar sinaxa națională, la care participă și credincioșii, se poate convoca doar atunci când este necesară, iar caracterul ei de necesitate este acceptat și confirmat de către majoritatea membrilor sinaxei.
Pentru convocarea unei sinaxe naționale sau a unei întâlniri de lucru este nevoie de informarea prealabilă și de acordul exprimat al majorității membrilor sinaxei. Sinaxa sau întâlnirea convocată în mod unilateral, fără acordul majorității membrilor sinaxei naționale la acel moment, este nelegitimă și se recomandă atât preoților, cât și credincioșilor care luptă împotriva ecumenismului să nu participe nici la una, nici la alta, și să nu le accepte deciziile.
Întâlnirile de lucru au un caracter intern, deoarece tratează probleme specifice credincioșilor și preoților nepomenitori din Biserica Ortodoxă Română. Aceste probleme vor fi tratate și rezolvate de către preoții nepomenitori din Biserica Ortodoxă Română, urmând ca deciziile care se iau să poată fi aduse la cunoștință partenerilor de luptă antiecumenistă din celelalte Biserici Ortodoxe, ale căror opinii pe temele puse în discuție sunt foarte importante și vor fi luate cu grijă în considerare.
Sinaxele naționale sunt întâlniri organizate cu participarea credincioșilor ortodocși români mărturisitori împotriva ecumenismului, la ele putând fi invitați participanți din oricare dintre Bisericile Ortodoxe surori, care luptă contra ecumenismului. Cea mai importantă astfel de sinaxă s-a desfășurat în data de 18 iunie 2017 la Botoșani, fixând liniile directoare ale luptei contra ecumenismului în România și granițele canonice între care se înscrie întreruperea pomenirii. Rezoluția Sinaxei din Botoșani reprezintă documentul de referință al poziției preoților și credincioșilor mărturisitori împotriva ecumenismului.
Întrucât întâlnirile de lucru ale părinților antiecumeniști și sinaxa națională sunt simple grupuri de reflecție teologică, nicidecum o structură organizatorică paralelă Bisericii Ortodoxe Române, s-a decis ca președinția de onoare a fiecărei ședințe a întâlnirilor sau sinaxelor să o aibă preotul care le organizează în zona din care se află.
Pentru o bună coordonare între preoți și credincioși s-a decis ca în fiecare zonă istorică să existe o persoană de contact, care să ofere relații credincioșilor cu privire la preoții nepomenitori din zona respectivă, adrese, numere de telefon, să asigure legătura preoților nepomenitori între ei, să țină legătura cu preoții și credincioșii din alte părți ale țării. Persoana de contact nu are nicio însărcinare de ordin organizatoric sau vreo funcție de conducere, fiind doar un om de legătură care cunoaște cel mai bine situația din zonă și știe să dea relații cu privire la aceasta.
Răspunzând unor obiecții referitoare la oportunitatea prezenței unui laic în sinaxa preoților care au întrerupt pomenirea, părinții prezenți în ziua a doua a întâlnirii, când s-au luat deciziile importante, au reconfirmat statutul de membru cu drepturi depline al sinaxei al domnului teolog Mihai-Silviu Chirilă, considerându-se că domnia sa și-a adus contribuția la definirea direcției luptei antiecumeniste în România și urmându-se sfatul Sfinților Părinți care spun că în timp de erezie și persecuție îi este permis să mărturisească oricui are pregătirea teologică necesară să o facă.
Domnul teolog Mihai-Silviu Chirilă a cerut și a primit un mandat de reprezentare oficială a sinaxei naționale române la conferința interortodoxă desfășurată în perioada 4-5 octombrie 2017 în Federația Rusă. Domnia sa a participat la conferința organizată în orașul rus Krasnodar, prezentând un raport succint cu privire la stadiul luptei clericilor și credincioșilor români împotriva ecumenismului și a sinodului din Creta și la pericolul pe care îl implică faza actuală a luptei: riscul căderii în schismă.
Părintele Ciprian Staicu a primit mandatul de a contribui la buna colaborare cu delegația părinților din Sfântul Munte și cu nepomenitorii din Grecia și de a asigura o bună comunicare la nivel de traducere a documentelor din și în limba neogreacă. Părintele a refuzat ulterior, în mod public, mandatul pe care l-a primit din partea părinților nepomenitori prezenți la Beiuș.
Comunicarea deciziilor întâlnirii
Părinții adunați la Beiuș au decis ca deciziile luate în data de 12 septembrie să fie aduse la cunoștință direct de către fiecare duhovnic în parte ucenicilor săi, urmând ca la următoarea întâlnire de lucru, programată a se desfășura în decembrie 2017, părinții care nu au reușit să participe la aceasta să poată asculta deciziile luate la Beiuș, să își exprime punctul de vedere în legătură cu ele, să le accepte sau nu, sau să aducă propuneri de îmbunătățire a lor. Abia după aceea se vor da publicității acele deciziile care îi privesc pe toți cei implicați în lupta contra ecumenismului.
Acest aspect are o profundă conotaţie misionară, vizând eliminarea oricărei speculaţii la nivelul ucenicilor fiecărui duhovnic în parte și receptarea unanimă a liniei trasate de fiecare întâlnire și respectarea ei de către toţi părinţii nepomenitori români. Nevoia este cu atât mai mare cu cât neliniştea şi fragilitatea conştiinţelor mărturisitorilor de astăzi este asaltată mai mult decât oricând de diverse materiale din mass-media, care propun, la nivel declarativ, diferite nuanţe teologice îngrădirii de erezia ecumenismului, fără însă a oferi și soluţii concrete, la nivel practic.
Această relatare de presă reprezintă o excepție, generată de dorința de a nu întreține impresia creată în spațiul media că la Beiuș s-ar fi discutat lucruri pe care participanții nu ar dori să le aducă la cunoștința publicului creștin. Cei ce îi cunosc, îi respectă și îi urmează pe părinții participanți la întâlnirea de la Beiuș nu ar putea să le pună vreodată la îndoială buna-credință.
1# “De aceea vă rog, pe voi toţi, ca pe ereticii aceştia, care discută cu voi, să încercaţi să-i îngrijiţi cu blândeţe şi bunătate ca pe nişte oameni care sunt cuprinşi de nebunie. Că învăţătura aceasta greşită a lor s-a născut din mândria lor fără de margini. Şi mare le este îngâmfarea minţii! Rănile cele umflate nu suferă să pui mâna pe ele, nici să le atingi cât de cât. Din pricina aceasta, doctorii cei pricepuţi dezinflamează astfel de răni slujindu-se de un burete moale. Aşadar, pentru că şi anomeii au o rană umflată în suflet, să ne slujim de cuvintele spuse aici ca de un burete moale muiat în apă bună şi alinătoare, să încercăm să le potolim mândria şi să le doborâm toată trufia. De te ocărăsc, de aruncă din picioare, de scuipă, orice-ar face, nu înceta să-i tămăduieşti, iubite! Trebuie să îndure multe de acest fel cei care-l îngrijesc pe un om cuprins de furii. Cu toate acestea, nici de suferi atât nu trebuie să te depărtezi de ei; ci mai cu seamă pentru aceasta trebuie să-i plângi şi să-i socoteşti nefericiţi, pentru că aşa este boala lor. Aceste cuvinte le spun celor tari în credinţă, celor ce nu pot fi ispitiţi, celor ce sunt în stare să nu sufere vreo vătămare din vorbirile cu aceşti eretici. De este însă cineva mai slab, să fugă de tovărăşia cu ei; să se depărteze de adunările lor, ca nu cumva prietenia să ajungă pricină de necredinţă” (Sfântul Ioan Gură de Aur, Cuvânt împotriva anomeilor, https://ioanguradeaur.wordpress.com/category/cuvantari-impotriva-anomeilor-catre-iudei/).
