Redam mai jos traducerea integrala.
„Numele meu este Tetyana Obukhanych. Detin o diploma de doctor in imunologie. Scriu aceasta scrisoare in speranta ca se vor corecta cateva perceptii gresite despre vaccinuri, cu scopul ca sa intelegeti ca ceea ce spun este sustinut de teoria acceptata a vaccinarii si de noile studii stiintifice.
Copiii nevaccinati prezinta un risc pentru populatie mai mare decat cei vaccinati?
Se spune mereu ca cei care aleg sa nu isi vaccineze copiii pe motive de constiinta ar pune in pericol restul populatiei si acesta este rationamentul din spatele multor legi ce vor sa puna capat exceptiilor de la vaccinare, exceptii ce exista momentan in toata SUA in legi federale sau statale. Trebuie sa aveti grija ca natura protectiei promise de multe vaccinuri moderne – aici incluzand majoritatea vaccinurilor recomandate de CDC pentru copii – nu au o baza solida pentru asemenea afirmatii. Am scris mai jos vaccinurile recomandate care nu previn transmiterea bolii pentru ca nu sunt facute sa previna transmirea infectiei (in schimb, sunt gandite da previna simptomele bolii) sau pentru ca ele sunt pentru boli netransmisibile. Persoanele care nu au primit vaccinurile mentionate mai jos nu prezinta un risc mai mare pentru populatie fata de cei care le-au primit, implicand faptul ca discriminarea impotriva copiilor nevaccinati intr-o scoala publica nu poate fi justificata.
1. VPI (vaccin polio inactivat) nu poate preveni transmiterea virusului polio. Virusul polio salbatic este inexistent in SUA de cel putin 20 de ani. Chiar daca virusul polio ar fi re-importat prin calatorii, vaccinarea pentru polio cu VPI nu poate afecta siguranta spatiilor publice. Va rog sa retineti ca eradicarea virusului polio salbatic este atribuita utilizarii unui vaccin diferit, VPO sau vaccin polio oral. In ciuda capacitatii de a preveni transmiterea virusului polio salbatic, utilizarea VPO a fost eliminata acum mult timp in SUA si a fost inlocuit cu VPI din cauza problemelor de siguranta.
2. Tetanusul nu este o boala contagioasa, ci mai degraba dobandit de la rani adanci contaminat cu spori de Clostridium Tetani. Vaccinarea pentru tetanus (prin vaccinul combinat DTaP) nu poate modifica siguranta spatiilor publice; este destinat doar pentru protectie personala.
3. In timp ce vaccinul DTaP este gandit sa previna efectele cauzate de toxina difterica, acesta nu este gandit sa previna colonizarea si transmiterea bacteriei Corynebacterium diphtheriae. Vaccinarea pentru difterie nu poate siguranta spatiilor publice; in cel mai bun caz este destinat doar pentru protectie personala.
4. Vaccinul pertussis acelular (Pa) (elementul final al vaccinului combinat DTPa), utilizat în prezent în SUA, a înlocuit vaccinul pertussis cu celula intreaga la sfârșitul anilor 1990, inlocuire urmată de o creștere fără precedent a cazurilor de tuseiconvulsiva. Un experiment cu infecție deliberată cu pertussis la primate a evidențiat faptul că vaccinul Pa nu este capabil să prevină colonizarea și transmiterea B. pertussis. FDA a emis un avertisment cu privire la această constatare crucială. [1] Mai mult, întâlnirea din 2013 a consiliului științific al CDC a evidențiat date alarmante suplimentare că variantele de pertussis (tulpini negative PRN) care circulă în prezent în SUA au dobândit un avantaj selectiv pentru a infecta persoanele care sunt la zi cu rapelurile DTPa , ceea ce înseamnă că persoanele care sunt la zi sunt mai susceptibile de a fi infectate și deci contagioase decât persoanele care nu sunt vaccinate.
5. Printre numeroasele tipuri de Haemophilus influenzae, vaccinul Hib acoperă numai tipul b. În ciuda intenției sale unice de a reduce transportul Hib simptomatic și asimptomatic (fără boală), introducerea vaccinului Hib a schimbat dominanța tulpinei față de alte tipuri de H. influenzae (de la a la f). Aceste tipuri au cauzat o boală invazivă de severitatea mare și creșterea incidenței la adulți în epoca vaccinării Hib a copiilor. Populația generală este mai vulnerabilă la boala invazivă acum decât a fost înainte de începerea campaniei de vaccinare Hib. Discriminarea împotriva copiilor care nu sunt vaccinați pentru Hib nu are niciun sens științific în epoca bolii non-tip H. influenzae.
6. Hepatita B este un virus transmis prin sânge. Nu se răspândește într-un cadru comunitar, în special în rândul copiilor care nu au șanse să se angajeze în comportamente cu risc sporit, cum ar fi folosirea acelor de catre mai multi copii sau sexul. Vaccinarea copiilor pentru hepatita B nu poate modifica în mod semnificativ siguranța spațiilor publice. În plus, admiterea la școală nu este interzisă pentru copiii care sunt transportatori cronici de hepatită B. Interzicerea admiterii la școală pentru cei care sunt pur și simplu nevaccinați – și nu transportă nici măcar hepatita B – ar constitui o discriminare nerezonabilă și ilogică.66
În concluzie, o persoană care nu este vaccinată cu vaccinuri IPV, DTaP, HepB și Hib din motive de conștiință nu prezintă un pericol suplimentar pentru public decât o persoană care este. Nu este justificată nicio discriminare.
Cât de des se întâmplă evenimente adverse serioase?
Adesea se afirmă că vaccinarea duce rareori la evenimente adverse grave. Din păcate, această afirmație nu este susținută de știință. Un studiu recent realizat în Ontario, Canada, a stabilit că vaccinarea conduce, de fapt, la o vizită în camera de urgență pentru 1 din 168 de copii care au urmat după 12 luni de vaccinare și pentru 1 din 730 de copii după 18 luni de vaccinare.Atunci când riscul unui eveniment advers care necesită o vizită de urgență după vaccinările pentru copii este demonstrat atât de ridicat, vaccinarea trebuie să rămână o alegere pentru părinții care, în mod evident, nu sunt dispuși să își asume acest risc imediat pentru a-și proteja copiii de bolile care sunt în general considerate blânde sau că copiii lor nu pot fi expuși niciodată.
Poate discriminarea împotriva familiilor care se opun vaccinurilor din motive de conștiință să prevină apariția viitoarelor boli ale bolilor infecțioase virale, cum ar fi rujeola?
Cercetătorii din domeniul rujeolei au fost de mult timp conștienți de „paradoxul rujeolic”. Citez din articolul lui Poland și Jacobson (1994) „Nerespectarea obiectivului de eliminare a rujeolei: paradoxul aparent al infecțiilor rujeolei la persoanele imunizate”. Intern Med. 154: 1815-1820:”Paradoxul aparent este ca, pe masura ce ratele de imunizare ale rujeolei cresc la un nivel ridicat in populatie, rujeola devine o boala a persoanelor imunizate.” [2]Studiile ulterioare au stabilit că în spatele „paradoxului rujeolic” se află o fracțiune din populația care are raspuns scazut la vaccin. Persoanele cu răspuns redus sunt cei care răspund slab la prima doză a vaccinului împotriva rujeolei. Acești indivizi au apoi un răspuns imun slabit la re-vaccinarea ulterioară și s-au întors repede la grupul de „susceptibili” în decurs de 2-5 ani, în ciuda faptului că au fost complet vaccinați [3].Re-vaccinarea nu poate corecta reacția scăzută: pare a fi o trăsătură imuno-genetică [4]. Proporția respondenților cu nivel scăzut de răspuns la copii a fost estimată la 4,7% în SUA [5].Studiile privind izbucnirea rujeolei în Quebec, Canada și China atestă faptul că încă apar epidemii de rujeolă, chiar și atunci când complianța vaccinării se situează în cel mai înalt nivel (95-97% sau chiar 99%). Acest lucru se datorează faptului că, chiar și la cei care au răspuns la vaccinuri mari, anticorpii indusi de vaccin au scăzut în timp. Imunitatea indusa de vaccin nu echivalează cu imunitatea pe toată durata vieții dobândită după expunerea naturală.S-a constatat că persoanele vaccinate care dezvoltă rujeola sunt contagioase. De fapt, două epidemii majore de rujeolă în 2011 (în Quebec, Canada și New York, New York) au fost reimportate de către persoanele vaccinate anterior. [6] [7]
Luate împreună, aceste date arată că eliminarea scutirilor de vaccin, utilizate în prezent doar de un mic procent de familii, nu va rezolva problema reapariției bolii și nici nu va împiedica reimportul și izbucnirea bolilor eliminate anterior.
Discriminarea împotriva celor care se impotrivesc vaccinurilor pe motive de constiinta este singura soluție practică?
Majoritatea cazurilor de rujeolă în recentele focare din SUA (inclusiv recentul focar Disneyland) sunt adulți și copii foarte mici, în timp ce în perioada de pre-vaccinare rujeola a avut loc în principal între vârstele 1 și 15. Expunerea naturală la rujeolă a fost urmată de imunitatea pe toată durata vieții de la re-infectare, în timp ce imunitatea la vaccinuri scade în timp, lăsând adulții neprotejați din cauza vaccinurilor copiilor lor. Rujeola este mai periculoasa pentru sugari și adulți decât pentru copiii de vârstă școlară.
În ciuda șanselor mari de expunere în perioada de pre-vaccinare, rujeola practic nu a aparut niciodată la copii cu vârste mai mici de un an, datorită mecanismului robust de transfer al imunității materne. Vulnerabilitatea copiilor foarte mici la rujeola de astăzi este rezultatul direct al campaniei de vaccinare în masă prelungită din trecut, în timpul căreia mamele lor, vaccinate în copilărie, nu au fost în măsură să experimenteze rujeola în mod natural la o vârstă școlară sigură și să capete imunitate pe viata care ar fi transferată copiilor lor și îi va proteja de rujeolă pentru primul an de viață.
Din fericire, există o soluție terapeutică pentru a imita imunitatea maternă erodată acum. Sugarii, precum și alte persoane vulnerabile sau imunocompromise, sunt eligibile să primească imunoglobulină, o măsură potențială de salvare care furnizează anticorpi împotriva virusului pentru a preveni sau ameliora simptomele bolii la expunere.
În concluzie:
1. datorită proprietăților vaccinurilor moderne, indivizii nevaccinați nu prezintă un risc mai mare de transmitere a poliomielitei, a difteriei, a pertussisului și a numeroaselor tulpini non-tip H. influenzae decât indivizii vaccinați; practic nu exista nici un pericol de transmitere a hepatitei B într-un cadru școlar și tetanosul nu este deloc transmisibil;
2. există un risc semnificativ crescut de vizite la camerele de urgență după vaccinurile din copilarie, care atestă faptul că vaccinarea nu este lipsită de riscuri;
3. izbucnirea rujeolei nu poate fi prevenită în totalitate, chiar dacă am avea o vaccinare aproape perfectă; și
4. este disponibilă o metodă eficientă de prevenire a rujeolei și a altor boli virale la copiii care nu sunt eligibili sa fie vaccinati si pentru cei imunocompromisi – imunoglobulina este disponibila pentru cei care pot fi expuși acestor boli.
Luate împreună, aceste patru fapte clarifică faptul că discriminarea într-o școală publică împotriva copiilor care nu sunt vaccinați din motive de conștiință este absolut nejustificată, deoarece statusul lor vaccinal nu prezintă niciun risc pentru sănătatea publică.
A dumneavoastră,Dr. Tetyana Obukhanych”
Pentru cei interesati sa aprofundeze referintele de la 1 la 7 aduse in discutie in scrisoare, va invitam sa cititi mai jos. Textul e in engleza.
[1] http://www.fda.gov/NewsEvents/Newsroom/PressAnnouncements/ucm376937.htm
(Edited to add: Apparently, the FDA pulled the above link, but the content is archived here: https://web.archive.org/web/20131130004447/https://www.fda.gov/NewsEvents/Newsroom/PressAnnouncements/ucm376937.htm)
[2] http://archinte.jamanetwork.com/article.aspx?articleid=619215
[3] Poland (1998) Am J Hum Genet 62:215-220
http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/9463343
“ ‘poor responders,’ who were re-immunized and developed poor or low-level antibody responses only to lose detectable antibody and develop measles on exposure 2–5 years later.”
[4] ibid
“Our ongoing studies suggest that seronegativity after vaccination [for measles] clusters among related family members, that genetic polymorphisms within the HLA [genes] significantly influence antibody levels.”
[5] LeBaron et al. (2007) Arch Pediatr Adolesc Med 161:294-301
http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/17339511
“Titers fell significantly over time [after second MMR] for the study population overall and, by the final collection, 4.7% of children were potentially susceptible.”
[6] De Serres et al. (2013) J Infect Dis 207:990-998
http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/23264672
“The index case patient received measles vaccine in childhood.”
[7] Rosen et al. (2014) Clin Infect Dis 58:1205-1210
http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/24585562
“The index patient had 2 doses of measles-containing vaccine.”
Sursa: https://newspunch.com/harvard-unvaccinated-children-risk/
