Sfinții șapte tineri din Efes, ce au dormit aproape 200 de ani. Mijlocitori pentru cei cu insomnii

Numele celor șapte tineri sunt: Maximilian, Exacustodian, Iamvlih, Martinian, Dionisie, Ioan si Constantin.

Imparatul Deciu, incepand prigoana impotriva crestinilor, a hotarat ca cine nu slujeste idolilor, sa fie omorat fara de mila. Astfel, Maximilian, fiul prefectului orasului, si alti sase tineri din familii bune (sau frati), care slujeau in armata, mult se intristau pentru cele se petreceau. Cand era anuntat un sacrificiu crestin public, cei sapte tineri se retrageau in biserica, pentru a se ruga. Paganii au denuntat acest obicei al lor.

 

Deciu, plin de manie pentru marturisirea lor crestina, le smulse centurile (semn al demnitatii soldatilor). Crezand ca isi vor schimba mintea si inima, imparatul le-a dat drumul vreo cateva zile, spre a se gandi bine la soarta lor. Sfatuindu-se bine intre ei, cei sapte tineri din Efes au mers intr-o pestera din partea de rasarit a orasului, spre a se inchina si a face rugaciune de luminarea mintii in incercarea ce urma. In aceste zile, doar Iamvlih, cel mai tanar dintre ei, iesea din cand in cand spre a cumpara hrana.

Deciu, furios pe lipsa totala a celor sapte tineri, a hotarat aducerea de urgenta a lor in oras. Tanarul Iamvlih a alergat repede la pestera si i-a anuntat pe ceilalti. Inmultind rugaciunea, in acea noapte ei au adormit lin in Domnul, purtati fiind de rugaciune. Afland de la parintii lor locul in care erau ascunsi, Deciu a ordonat soldatilor sa zideasca intrarea in pestera, ca acestia sa moara. Pentru ca faptele lor sa fie tinute minte de cei ce vor urma, doi crestini, Teodor si Rufin, au scris pe doua table de plumb viata lor si le-au pus langa pietrele ce astupau pestera.

Dupa mai bine de doua secole, in jurul anului 446, sub domnia lui Teodosie cel Tanar, o erezie ce nega invierea mortilor, separa Biserica lui Hristos. Credinciosul imparat I-a cerut insistent lui Dumnezeu in rugaciune, sa aiba grija de crestinii lui. Astfel, ascultand rugaciunile lui, Domnul a randuit minunea. Proprietarul unui teren din apropierea orasului (locul in care se afla ascunsa Pestera celor Sapte Tineri din Efes), s-a apucat sa construiasca un grajd pentru animalele sale. Scotand cateva pietre, pestera a iesit la lumina, iar impreuna cu ea, sapte tineri au pasit afara ca treziti din somn.

Iesind afara, tinerii aveau credinta tare ca Deciu ii va martiriza. Cu toate acestea nu s-au spaimantat. Ei au trimis in oras pe tanarul Iamvlih, spre a cumpara paine, mai multa ca de obicei, caci le era tare foame. Ajuns la intrarea in oras, el ramase uimit vazand semnul Sfintei Cruci la toate portile si usile. Nemaicunoscand nici orasul, el era foarte dezorientat. Cand a dat sa cumpere totusi paine, vanzatorul, vazand banii, a crezut ca acela gasise o veche comoara ingropata, caci acei bani purtau chipul unui alt imparat.

Prinzandu-l si legandu-l, aceia cautau sa afle unde este comoara, spre a o lua ei. Proconsulul, trecand prin zona, a auzit zarva si s-a oprit. De asemenea, si el a fost uimit vazand banii cei vechi si valorosi. Tanarul spunea ca ii are de la parintii sai, insa nimeni nu il credea. In cele din urma, a venit si episcopul. Cu totii au mers la pestera, sa vada daca cele marturisite de tanar nu sunt minciuni. La pestera, ei au aflat placile de plumb cu istoria sfintilor. Toti au recunoscut veridicitatea miracolului si au slavit pe Dumnezeu.

Dupa ce credinta in invierea trupurilor s-a intarit in popor, tinerii s-au asezat lin pe pamand, dandu-si sufletele in mana Domnului pana la obsteasca inviere. „Dupa cuvintele lui Nichifor Calist, cei sapte tineri au mai trait inca sapte zile, iar apoi au adormit intru Domnul in anul 434, fiind inmormantati cu mare cinste de catre intregul popor.” Imparatul a hotarat sa puna trupurile lor in sarcofage de aur, iar numele lor sfinte in calendare. Insa acestia i-au aparut in vis si i-au zis sa ii lase in pestera aceea pana la sfarsit.

In urma unor sapaturi arheologice efectuate in anii 1927-1928, a fost scoasa la iveala o catacomba crestina, datand din secolele V-VI, langa Muntele Ohlon (Muntele Pion) construita pe pestera celor sapte sfinti, dupa cum pot arata inscriptiile aflate aici. Mai devreme de acest moment, in perioada cruciadelor, oase considerate ca apartinand celor sapte au fost transportate la Marseille, fiind pana in ziua de astazi cinstite in Biserica Saint Victoire.

Sfintii sapte tineri din Efes sunt mijlocitori ai somnului, cei cu insomnii facand adesea rugaciuni catre acestia.

Troparul Sfinţilor 7 tineri din Efes: Maximilian, Exacustodian, Iamvlih, Martinian, Dionisie, Ioan şi Constantin, glasul al 4-lea:

Mari sunt isprăvile credinţei! În peşteră, ca într-o cămară împărătească, au petrecut cei şapte sfinţi tineri şi fără stricăciune au murit. Iar după multă vreme, ca dintr-un somn s-au sculat, pentru încredinţarea învierii tuturor oamenilor. Pentru rugăciunile lor, Hristoase Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi.

Cântarea 1, glasul al 2-lea.

Irmosul:

Veniţi, popoarelor, să cântăm cântare lui Hristos Dumnezeu, Cel Ce a despărţit marea şi a trecut pe poporul pe care l-a eliberat din robia egiptenilor, că S-a preaslăvit.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Pe cinstiţii şi străluciţii tineri, cei şapte cu numărul, veniţi să-i cinstim cu credinţă, căci luminează Biserica lui Hristos, mai bine decât sfeşnicul cu şapte lumini al Legii Vechi.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cei şapte tineri, care vieţuiseră pentru Hristos mai înainte în omorârea trupului, primind minunată moarte ca un somn, iarăşi s-au sculat, întărind dogma despre învierea morţilor.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Ierihonul a căzut prin strigarea celor şapte trâmbiţe; iar prin credinţa cea cu şapte glasuri a purtătorilor de chinuri înălţarea înşelăciunii s-a coborât până la iad şi s-a risipit.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu adevărat îndoită cunună aţi primit, Sfinţilor şapte tineri, înşelăciunea şi lepădarea credinţei despre învierea tuturor risipind-o mai înainte de moarte, aţi încredinţat-o prin scularea voastră.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Naştere cu cuviinţă nouă o înnoieşte, Ceea ce nu ştii de mire. Că din tine S-a Întrupat fără schimbare şi fără amestecare Cuvântul Cel împreună veşnic fără de început cu Tatăl şi cu Dumnezeiescul Duh.

 

Cântarea a 3-a. Irmos: Întăreşte-ne pe noi întru Tine…

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Strălucind cu credinţă, v-aţi arătat şapte stele nerătăcitoare şi pe cei ce înotau în luciul înşelăciunii i-aţi îndreptat către limanul mântuirii, purtătorilor de chinuri.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cu tărie stând înaintea divanului celui ce vă chinuia, Sfinţilor, ca şi fraţii Macabei de demult, prin ostăşire aţi părăsit mărirea cea vremelnică, făcându-vă ostaşi ai lui Hristos.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Arătatu-v-aţi după vrednicie jertfă rugăciunii primită lui Hristos, Sfinţilor tineri şi cu mireasmă binemirositoare, cu tărie aţi mustrat stricăciunea înşelăciunii.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Rugul în Sinai mai înainte a închipuit naşterea ta, Prealăudată Fecioară; căci, cu credinţă primind Focul Dumnezeirii în pântece, nu ai fost arsă.

Irmosul:

Întăreşte-ne pe noi întru Tine, Doamne, Cel Ce prin Cruce ai omorât păcatul; şi frica Ta o sădeşte în inimile noastre, ale celor ce Te lăudăm pe Tine.

 

Cântarea a 4-a.

Irmosul:

Auzit-am. Doamne, glasul rânduielii Tale şi Te-am preaslăvit pe Tine, Unule, Iubitorule de oameni.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Pe ceata cea preasfinţită şi cinstită cu numărul de şapte, pe cei şapte cinstiţi tineri să-i lăudăm.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Pe împăratul cel răucredincios, care izvodea cele deşarte ale înşelăciunii, pruncii efesenilor l-au arătat nebun.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Ca nişte junghieri cu totul fără prihană şi ca jertfe cu adevărat ale Domnului, s-au arătat sfinţii tineri prin credinţă.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Murind cu trupul şi în chip de negrăit, sculându-vă mai înainte de învierea cea de obşte, cu slavă v-aţi încoronat, pruncilor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Nu ne trece cu vederea, Preabinecuvântată; ci pururea te roagă pentru noi, ca să ne mântuim de toată mâhnirea, Preacurată Fecioară.

 

Cântarea a 5-a.

Irmosul:

Dătătorule de lumină şi Făcătorule al veacurilor, Doamne, întru lumina poruncilor Tale povăţuieşte-ne pe noi, că afară de Tine pe alt Dumnezeu nu ştim.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Voi, tinerii Efesului, murind odinioară pe pământ fără de simţire cu moartea cea de obşte, aţi înviat iarăşi în chip mai presus de fire, lămurit încredinţând învierea morţilor.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Ca nişte pătimitori după Lege ai Domnului, sfinţindu-vă lui Dumnezeu prin mărturisirea cea adevărată a credinţei, v-aţi mântuit, înţelepţilor, de sarcini şi de bătăi şi aţi primit cununa.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Lăudaţilor mucenici, cei ce tare aţi biruit înşelăciunea idolească şi eresurile dogmelor celor păgâneşti, păziţi pururea pe cei ce mărturisesc învierea morţilor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Arătatu-Te-ai Om Desăvâr şit, fără de amestecare şi Dumnezeu Desăvârşit, în două firi şi într-un Ipostas, din Sfânta Maică născându-Te, Tu, Cel mai presus de fire.

 

Cântarea a 6-a. Irmos: De adâncul greşelilor fiind înconjurat…

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Stâlpii cei întocmai cu numărul Înţelepciunii Celei Dumnezeieşti, sfinţii şapte tineri să fie lăudaţi; care cu cuvintele au sfărâmat porunca cea fără de Dumnezeu a tiranilor.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

De Legea proniei celei Dumnezeieşti fiind păziţi, aţi primit ca loc de îngropare peştera, în care, peste mulţi ani, morţi şi nestricaţi v-aţi arătat, sfinţilor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Mărturisitori ai nestricăciunii v-aţi sculat, gonind credinţa cea făcătoare de stricăciune şi de moarte şi rugându-vă lui Dumnezeu pentru cei ce nădăjduiesc învierea.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Acum s-a bucurat firea cea femeiască; acum a încetat întristarea, iar bucuria a înflorit, că Maria a născut Bucuria, pe Mântuitorul şi Domnul.

Irmosul:

De adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat; din stricăciune, Dumnezeule, scoate-mă.

 

CONDAC, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat…

Cel Ce ai minunat pe pământ pe sfinţii Tăi, mai înainte de înfricoşătoarea şi a doua Ta venire, prin preaslăvită scularea celor şapte tineri, Hristoase, descoperind învierea ce va să fie, ai arătat celor ce nu credeau în ea, îmbrăcămintea şi trupurile lor nestricate. Iar pe împăratul l-ai înduplecat a grăi: cu adevărat este învierea morţilor.

 

Cântarea a 7-a.

Irmosul:

Cei trei tineri ai Tăi au călcat porunca cea potrivnică lui Dumnezeu, de a se închina chipului de aur din câmpul Deiera şi aruncaţi fiind în mijlocul focului, răcorindu-se, au cântat: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Vase curate şi alese ale lui Hristos s-au arătat tinerii, prin care dogma eresului din Biserică se izgoneşte şi dreapta credinţă străluceşte: că va fi înviere a tot sufletul şi trupul, după cum s-a făcut.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Ca unii care, cu adevărat mai înainte de moarte, aţi fost tari în pătimirea voastră, Sfinţilor tineri, după moarte v-aţi arătat iarăşi vieţuind, împuternicindu-vă cu dumnezeiască mărire ca să încredinţaţi adeverirea învierii.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Pentru sufletele şi trupurile cele simţitoare va fi înviere; căci precum nu are fire sufletul a ieşi în lume fără de trup, tot aşa nici trupurile fără suflet, ziceaţi, prealăudaţilor. Căci sufletul sau se va preamări, sau se va ruşina.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Născând pe Dumnezeu Mântuitorul tuturor, Marie, te-ai făcut Îndreptare celor necredincioşi, Sprijinire celor rătăciţi, Nădejdea celor deznădăjduiţi şi Ajutor celor ce cântă: Binecuvântat este rodul pântecelui tău.

 

Cântarea a 8-a. Irmos: Pe Dumnezeu, Care S-a coborât…

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Rădăcina amărăciunii, a înşelăciunii şi a eresului necredincioşilor, cumplit tăind-o acum dumnezeieştii tineri, plini sunt de roadele dreptei credinţe; căci, fiind în viaţă, au fost îngropaţi cu credinţă şi au înviat.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Sfinţii şapte tineri şi purtătorii de chinuri, începătorii efesenilor, dumnezeieşte s-au arătat întărire Bisericii lui Hristos şi a Împărăţiei Lui, pe care cu credinţă îi preaînălţăm întru toţi vecii.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Tari pătimitori ivindu-se tinerii pe pământ şi arătându-se întocmai cu numărul stelelor, făcând călătoria cea nerătăcită a dreptei credinţe, grăiau: pe Tine Te preaînălţăm, Hristoase, în veci.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Lumina şi învierea vieţii tinerilor în peşteră cu preamărire de la Dumnezeu s-au dăruit. Şi înviind cei mai înainte morţi, ca şi cei ce erau vii au grăit: mântuieşte, Dumnezeule, pe cei ce cu credinţă Te laudă.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

N-a pierit nimeni, Curată Fecioară, Maica lui Dumnezeu, din cei ce aveau spre tine nădejdea dreptei credinţe, fără numai cei ce din zavistie s-au lepădat să se închine chipului tău.

Irmosul:

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului cântându-I şi preaînlăţându-L pe Dânsul în toţi vecii.

Pe Dumnezeu, Care S-a coborât în cuptorul cel cu foc la tinerii evreieşti şi văpaia în răcoreală a prefăcut-o, ca pe Domnul lăudaţi-L, lucrurile şi îl preaînălţaţi întru toţi vecii.

 

Cântarea a 9-a. Irmos: Pe tine, Ceea ce pe Luminătorul Dumnezeu…

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Comoară tainelor şi descoperirea minunilor celor dumnezeieşti s-a arătat acum învierea sfinţilor; pentru că cei ce de demult cu moartea cea firească trupeşte au murit, fără stricăciune acum au înviat îmbrăcaţi, ca şi cum nu ar fi murit.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cămară a cunoştinţei şi zid tare al credinţei, s-a arătat peştera Sfinţilor Tineri, vestind mai înainte învierea tuturor ce va să fie, înviind nu pe Lazăr cel de patru zile mort, ci pe cei morţi din veci.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Ca un număr cinstit cu adevărat s-au arătat tinerii ochi ai Bisericii şi cu credinţa lui Hristos au strălucit mai mult decât piatra lui Zorobabel; duhovniceşte să lăudăm sufletele lor cele dumnezeieşti.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

După Lege pătimind, v-aţi încununat cu cununa muceniciei, şapte Sfinţi tineri; şi v-aţi arătat stâlpi ai înţelepciunii celei dumnezeieşti şi ridicare a dogmelor Ortodoxiei, ca nişte apărători ai Bisericii şi rugători ai celor ce vă laudă pe voi.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ca Uneia care ţi-ai păzit trupul şi sufletul neîntinat pentru Dumnezeu, a iubit Împăratul Hristos frumuseţea ta, Marie Prealăudată şi te-a arătat Maică Întrupării Sale, dându-mi pururea mântuire.

Irmosul:

Pe tine, Ceea ce pe Luminătorul Dumnezeu, Cel Ce a Răsărit mai înainte de soare şi Care trupeşte la noi a venit şi din coapsele cele fecioreşti în chip de negrăit L-ai Întrupat, Binecuvântată, Preacurată de Dumnezeu Născătoare, te mărim.