„Evreii declară război împotriva Germaniei! – Evrei din toată lumea, uniţi-vă! Boicotaţi mărfurile germane! Demonstrații de masă!„. („Daily Express”, din 24 martie 1933).
„Declarația de războiul a evreilor împotriva Germaniei naziste. Boicotul economic din 1933″ – text integral[6].
„Poporul israelit din întreaga lume declară război economic și financiar împotriva Germaniei. Ca un singur om, să declarăm război împotriva Germaniei. Angrosistul evreu își va părăsi firma, bancherul bursa sa, negustorul comerțul său și săracii, preocupările lor, pentru a se uni într-un război sfânt împotriva poporului lui Hitler” („Daily Express, 24 martie 1933).
„Fiecare dintre voi, atât evreu, cât și alte neamuri, care încă nu s-au înscris în acest război sacru, ar trebui să facă acest lucru acum și în acest moment. Nu este suficient să nu cumpărați niciun produs făcut în Germania. Refuzaţi să cumpăraţi de la orice comerciant care vinde produse de origine germane, care care patronează navele germane sau navele […] vom submina regimul Hitler și vom aduce poporului german la simțurile lor distrugând comerțul lor de export de care depinde însăși existența lor”. (Samuel Undermeyer, la postul de radio W.A.B.C., New York, 6 august 1933)[7].
„New York Times” relatează la 7 august 1933: „Împreună cu Samuel Untermeyer în chemarea la un război împotriva Germaniei”, Bernard Baruch, face apel la promovarea pregătirilor pentru războiul împotriva Germaniei. „Am subliniat că înfrângerea Germaniei și a Japoniei și eliminarea lor din comerțul mondial ar oferi Marii Britanii este o oportunitate enormă de a-și dezvolta comerțul străin atât în volum, cât și în profit”, (Bernard M. Baruch, Ani Publici, New York, Holt, Rinehart și Winston, 1960 p. 347)[8].
„Diese Erklarung nannte den Krieg gegen Deutschland, der nun beschlossen sei, einen heiligen Krieg. Dieser Krieg mien gegen Deutschland bis zu dessen Ende, bis zu dessen Vernichtung, gefiihrt werden” (Această declarație a început războiul împotriva Germaniei, care acum este proclamat « război sfânt ». Acest război trebuie să se desfășoare împotriva Germaniei până la înfrângerea sa, până la distrugerii ei”. (Dr. Franz J. Scheidl, Geschichte der Verfemung Deutschlands).
„Războiul din Europa în 1934 a fost inevitabil” (H. Morgenthau, Secretar al Trezoreriei S.U.A., Hearst Press, septembrie 1933 (citat și B. Jenson în „Plăcerea Palestinei” tipărită de John McKinley, 11-15 King Street, Perth, Scoția, p. 1).
„De luni de zile lupta împotriva Germaniei este condusă de fiecare comunitate evreiască, la fiecare conferință, în toate sindicatele noastre și de către fiecare evreu din întreaga lume. Există motive să credem că partea noastră în această luptă are valoare generală. declanșează un război spiritual și material al întregii lumi împotriva ambițiilor germane de a deveni din nou o mare națiune, pentru a recupera teritoriile și coloniile pierdute. noi evrei”. (Vladimir Jabotinsky, fondatorul grupului terorist evreiesc, Irgun Zvai Leumi din Mascha Rjetsch, ianuarie 1934, citat și de Jacques Benoist-Mechin, în Histoire de l’Armee Allemande, vol. IV, p. 303).
„Hitler nu va avea nici un război (nu vrea război), dar îl vom forța, nu în acest an, ci în curând”. (Emil Ludwig Cohn în Les Annales, iunie 1934, citat și în cartea sa „Noua Alianță”).
„Noi, evreii, vom declanşa un război împotriva Germaniei”. (David A. Brown, Președinte național, Campania evreiască din 1934, citat în „Mărturisesc împotriva evreilor” de Robert Edward Edmondson, pagina 188 și în „Războiul evreiesc de supraviețuire” de Arnold Leese, pagina 52).
„Vrem să aducem o ură profundă pentru germani, soldați germani, marinari și aviatori. Trebuie să urâm până când vom câștiga !”. (Lord William Maxwell „Max” Aitken, Baron Beaverbrook, citat în „Niemals”! de Heinrich Goitsch).
„Există o singură putere care contează cu adevărat, puterea presiunii politice. Noi, evreii, suntem cei mai puternici oameni de pe pământ, pentru că avem această putere și știm cum să o aplicăm”. (Vladimir Jabotinsky, Buletinul Daily Jewish, 27 iulie 1935).
„Înainte de sfârșitul anului se va forma un bloc economic al Angliei, al Rusiei, al Franței și al Statelor Unite ale Americii, care va aduce în genunchi sistemele economice germane și italiene”. (Paul Dreyfus, La Vie de Tanger, 15 mai 1938).
La 3 iunie 1938, evreul american s-a lăudat că au avut evrei în primele poziții de influență în Marea Britanie, Rusia și Franța și că acești „trei fii din Israel vor trimite dictatorul nazist în iad”. (Joseph Trimble, evreu american).
„Germania este inamicul nostru public numărul 1. Obiectivul nostru este să declarăm război fără milă împotriva ei. Putem fi siguri de acest lucru: vom conduce acel război!”. (Bernard Lecache, preşedintele „Ligii Internaţionale împotriva rasismului şi antisemitismului«, in ziarul „Droit de Vivre” (Dreptul la viaţă), 9 noiembrie 1938).
„Războiul propus acum este in scopul stabilirii hegemoniei evreieşti în întreaga lume”. (Generalul de brigadă George Van Horn Mosely, New York Tribune, 29 martie 1939).
„Doresc să confirm în cea mai explicită manieră declarația pe care am făcut-o eu și colegii mei în ultimele luni și mai ales în ultima săptămână: evreii „se află pe poziţii în Marea Britanie și se vor lupta de partea democrațiilor. Dorința noastră urgentă este să punem în aplicare aceste declarații. Dorim să o facem într-un mod cu totul în acord cu schema generală a acțiunii britanice și, prin urmare, să ne punem pe noi înșine, în chestiuni mari și mici, sub îndrumarea coordonatoare a Guvernului Maiestății Sale. Agenția evreiască este pregătită să intre în aranjamente imediate pentru a folosi forța de muncă evreiască, capacitatea tehnică, resursele etc.”. (Chaim Weizmann, președintele Congresului Evreiesc Mondial, șeful Agenției Evreiești și mai târziu președintele Israelului, Londra Times, 5 septembrie 1939, și Cronicarul evreiesc din Londra, 8 septembrie 1939).
„Milioanele de evrei care trăiesc în America, Anglia și Franța, Africa de Nord și de Sud și, pentru a nu uita, cei din Palestina, sunt hotărâți să aducă războiul de anihilare împotriva Germaniei până la final”. (Vocea centrală a Israelului în Nederland, 13 septembrie 1939).
„Nu mai vorbi despre condițiile de pace!”. (The Daily Herald, nr.7426, 9 decembrie 1939).
„Evreii, luați colectiv, văd acest război ca un război sfânt”. (The Daily Herald, nr. 7450, 1939, citat în „Reichstagsbrand, Aufklarung einer historischen Legende”, de U. Backes, K.H. Jan Ben, E. Jesse, H. Kohler, H. Mommsen, E Tobias).
„Chiar dacă noi, evreii, nu suntem fizic cu tine, în tranșee, suntem moral cu tine. Acest război este războiul nostru și tu îl lupți cu noi”. (Schalom Asch, Les Nouvelles Litterairres, 10 februarie 1940).
„Prin pierderea Germaniei, evreii au pierdut un teritoriu din care puteau exercita putere, de aceea a fost hotărât să o revigoreze”. (Louis Marschalko, „Cuceritorii mondiali: Criminalii de război reali”).
„Congresul evreiesc mondial a fost în război cu Germania timp de șapte ani”. (Rabbi M. Perlzweig (șeful secțiunii britanice a Congresului Evreiesc Mondial), Telegrama seara din Toronto, 26 februarie 1940).
„Cel de-Al Doilea Război Mondial a fost declarat pentru apărarea fundamentelor iudaismului”. (Rabbi Felix Mendlesohn, Chicago Sentinel, 8 octombrie 1942).
„Noi nu neagăm și nu ne este frică să mărturisim că acest război este războiul nostru și că este condus pentru eliberarea evreilor […] Mai puternică decât toate fronturile împreună este față de cea a evreimii, nu numai că acordăm acestui război suportul nostru financiar pe care se bazează întreaga producție de război, nu numai că oferim puterea noastră de propagandă completă, care este energia morală care menține acest război. bazându-se în principal pe slăbirea forțelor inamice, pe distrugerea lor în propria lor țară, în cadrul rezistenței, iar noi suntem caii troieni în fortăreața inamicului, mii de evrei care trăiesc în Europa constituie principalul factor de distrugere a inamicului nostru, frontul nostru este un fapt și cel mai valoros ajutor pentru victorie”. (Chaim Weizmann, președintele Congresului Evreiesc Mondial, șeful Agenției Evreiești și mai târziu președintele Israelului, într-o discurs pe 3 decembrie 1942, la New York).
„Am jucat golf cu Joe Kennedy (ambasadorul S.U.A. în Marea Britanie). El spune că Chamberlain a declarat că America și lumea evreiască au forțat Anglia să intre în cel de-Al Doilea Război Mondial”. (James Forrestal, Secretar al Marinei – mai târziu Secretarul Apărării), Jurnal, 27 decembrie 1945 intrare).
„Nu este adevărat că eu sau oricine altcineva din Germania a vrut război în 1939. El a fost dorit și provocat numai de către oamenii de stat internaționali, fie de origine evreiască, fie aflaţi în slujba interesele evreiești. Nici nu mi-am dorit vreodată ca, după Primul Război Mondial îngrozitor, să fie vreodată un al doilea, împotriva Angliei sau Americii”. (Adolf Hitler, aprilie, 1945).
Gluma care făcea în acel moment subiectul Uniunii Fasciștilor era că imnul național evreiesc era „Soldații creștini”[8].
––––––––––––––-
[1] vezi https://www.wintersonnenwende.com/scriptorium/english/archives/articles/jdecwar.html – 22 septembrie 2017
[1] Edwin Black, Acordul de transfer – Povestea neştiută a Pactului secret între Al Treilea Reich și Palestina evreiască, New York, 1984.
[3] Sursa: The Barnes Review, 645 Pennsylvania Ave SE, Suite 100, Washington D.C. 20003, USA. By M. Raphael Johnson, Ph.D. Article from The Barnes Review, Jan./Feb. 2001, pp. 41-45. https://barnesreview.org/ – 22.09.2017
[4] Sursa: The Barnes Review, 645 Pennsylvania Ave SE, Suite 100, Washington D.C. 20003, USA. By M. Raphael Johnson, Ph.D. Article from The Barnes Review, Jan./Feb. 2001, pp. 41-45. https://barnesreview.org/ – 22.09.2017
[5] Ibidem
[6] Sursa https://zionistreport.com/2016/01/the-jewish-declaration-of-war-on-germany/ – 22 septembrie 2017
[7] Samuel Untermeyer a fost un lider evreu și prieten apropiat al președinților Wilson și Roosevelt.
[8] Bernard Baruch a fost consilier prezidențial al preşedinţilor S.U.A. Wilson, Roosevelt și Truman.
[9] The Barnes Review, 645 Pennsylvania Ave SE, Suite 100, Washington D.C. 20003, USA.
By M. Raphael Johnson, Ph.D. Article from The Barnes Review, Jan./Feb. 2001, pp. 41-45. https://barnesreview.org/ – 22.09.2017
M. Raphael Johnson, Ph.D., U.S.A.
