Oamenii de știință au folosit stimularea cerebrală pentru a modifica la propriu felul în care gândesc oamenii.
Ce ar fi dacă ați putea să vă îmbunătățiți aptitudinile și performanțele mentale prin stimularea directă a anumitor părți ale creierului? Asta a vrut să afle o echipă de cercetători de la Universitatea din Boston și au dezvoltat o procedură experimentală care poate schimba modul în care gândiți.
Țintind în lobii drepți
O echipă de cercetători de la Universitatea din Boston (BU) a explorat posibilitatea de a spori capacitatea unei persoane de a învăța și de a-și controla comportamentul – pe scurt, pentru a schimba modul în care oamenii gândesc – prin stimularea creierului. Cercetătorul BU, Robert Reinhart, a folosit o nouă formă de stimulare a creierului, numită în engleză „high-definition transcranial alternating current stimulation” (HD-tACS) (stimularea transcraniană de mare finețe cu curenți alternativi), pentru a „încărca turbo” două regiuni ale creierului care influențează modul în care învățăm.
„Dacă faceți o eroare, această zonă a creierului se declanșează. Dacă îți spun că faci o eroare, se declanșează de asemenea. Dacă vă surprinde ceva, se declanșează”, a spus Reinhart într-un comunicat de presă al BU Research, referindu-se la cortexul frontal median (din zona de mijloc a lobului frontal), pe care el îl numește „soneria de alarmă a creierului”.
Reinhart și colegii săi au descoperit că stimularea acestei regiuni, precum și a cortexului prefrontal lateral, ar putea schimba felul în care învață o persoană.
„Acestea sunt, probabil, cele două zone fundamentale ale creierului implicate în funcțiile de coordonare/management și decizie și respectiv, de auto-control”, a adăugat el.
(N.t.: Lobul frontal supervizează aproape întreaga activitate cerebrală, el este lăcaşul inspiraţiei şi a puterii de concentrare pentru creearea realităţii. Lobul frontal adăposteşte cele mai sofisticate matrici de reţele neuronale din creier, care îl echipează pentru manevrare, coordonare şi integrarea activităţilor tuturor celorlalte regiuni. Lobul frontal este acea parte a creierului care decide acţiunea, reglează comportamentul, proiectează viitorul şi răspunde de intenţia fermă.)
Într-un studiu publicat în revista Proceedings of the National Academy of Sciences (PNAS), echipa lui Reinhart a descris modul în care aplicarea stimulării electrice folosind HD-tACS a dus la creșterea și descreșterea rapidă și reversibilă a funcției de decizie a unei persoane sănătoase, ceea ce a dus la o schimbare a comportamentului.
O încărcare inteligentă
Echipa lui Reinhart a testat 30 de oameni sănătoși, fiecare purtând o cască moale, cu electrozi care au transmis stimularea. Testul a fost simplu: fiecare subiect a trebuit să apese pe un buton la fiecare 1,7 secunde. În primele trei runde de teste, cercetătorii au reurs fie la reducerea sincronizării între cei doi lobi, fie au întrerupt-o (perturbat-o) sau nu au făcut nimic.
Activitatea creierului participanților, monitorizată cu ajutorul unei electroencefalograme (EEG), a arătat rezultate semnificative statistic. Atunci când undele cerebrale au fost amplificate, subiecții au învățat mai repede și au făcut mai puține greșeli, pe care le-au corectat rapid. Când au fost perturbate, subiecții au făcut mai multe erori și au învățat mai lent.
Ceea ce a fost și mai surprinzător a fost atunci când 30 de noi participanți au efectuat o versiune ajustată a testului. Acest grup a început cu activitatea creierului lor perturbată temporar, dar apoi au primit stimulare cerebrală în mijlocul activității. Participanții și-au recăpătat rapid nivelele de sincronizare originală a creierului și comportamentul de învățare.
„Am fost șocați de rezultate și de cât de repede s-ar putea inversa efectele stimulării”, spune Reinhart.
Deși prin studiul lor încă mai are mult de învățat, echipa BU a fost de fapt prima care a identificat și testat cum milioane de celule din cortexul frontal median și cortexul prefrontal lateral comunică între ele prin unde cerebrale de joasă frecvență.
„Știința este mult mai puternică, mult mai exactă, față de ceea ce s-a realizat anterior”, a spus David Somers, profesor de psihologie și științele creierului la BU și care nu face parte din studiu.
Întrebarea cea mare, remarcă Somers, este cât de departe poate merge o persoană cu o astfel de tehnologie. Cine nu vrea să-și îmbunătățească performanța creierului? Acest lucru ar putea produce aceleași efecte ca medicamentele nootropice sau inteligente, dar cu mai puține efecte secundare potențiale, deoarece creierul este stimulat direct. Accesul la o astfel de tehnologie ar putea schimba regula jocului – dar la fel ca și în cazul drogurilor inteligente, rămâne întrebarea cine ar trebui să aibă acces la o astfel de tehnologie.
