„… deprimarea e mai apăsătoare decât toate, dar cu cât e mai apăsătoare, cu atât mai mari răsplătiri are (…)
Şi Lazăr acela care căzuse în neputinţa firii – iar acest lucru nu era o pătimire pentru Dumnezeu – ştii de ce cununi s-a bucurat fiindcă a pătimit şi a răbdat şi a suportat cu nobleţe lipsa îngrijitorilor, deprimarea produsă de răni, de foame, de dispreţul şi cruzimea bogatului.”
-Scrisori din exil, 17 scrisori către Olimpiada, scrisoarea X, 7e,8b, în vol. Scrisori din exil. Către Olimpiada şi cei rămaşi credincioşi. Despre deprimare, suferinţă şi Providenţă…, p. 193
Citiți mai mult aici.
In zilele noastre deprimarea vine din jugul ratelor la banci, nesiguranta zilei de maine, piedicile „legislative” care te obliga la dari mai mari, umblat dupa acte si aprobari de la toti nemernicii pentru orice mizilic … Sa suporti usor si cu noblete inseamna sa nu ai nimic de pierdut, adica sa fi sarac lipit, fara familie, sau sa taci si sa inghiti, dar unde refulezi toata ura si tensiunea din spatele nobletei ? ca nu suntem toti ca Lazar.