De nicăieri, îmi miroase a busuioc.
Știu, pentru mine timpul, etapele vieții, momentele de răscruce, au un miros specific. Spre exemplu, cuvântul Crăciun îmi aduce în suflet și în olfactiv, mirosul de portocală. Nu a colind, nu a brad, ci a portocale.
Octombrie, îmi miroase a busuioc. Doar a busuioc. Un miros ce mi-a format tinerețea și mi-au bucurat serile reci de octombrie din capitala Moldovei. Și nu orice busuioc, ci busuiocul Sfintei. Al Sfintei și mult folositoare Parascheva. Al prietenei din baldachin, ce prin tăcerea ei smerită îți umple inima și mintea de harul Preasfintei și de viață făcătoarei Treimi.
Cum ne-am întâlnit? Și acum îmi aduc aminte de icoana Mântuitorului de deasupra rândului ce stă de dimineață până seară să se închine Sfintei. O icoană metalică, a unui Hristos auriu.
Aveam inima cât un purice și un dosar de facultate sub braț. Și lacrimi în ochi. Am îngenuncheat. Și am primit busuioc de la părintele slujitor. Așa a început.
Liturghie de Liturghie, examen de examen, hram de hram, seară de seară, în necazuri, câteodată și în bucurii, toate le-am împărțit acolo, la picioarele ei.
Nu am să uit niciodată serile și nopțile de slujire a Sfintei și a pelerinilor din anii studenției.
De mână cu Sfânta… Simțeai că este acolo, pelerină printre pelerini, ea care a dus o viață de pribegie și sărăcie asumată. Parcă o vedeam pe străzile Constantinopolului. căutând ușa bisericilor, șters îmbrăcată, ea care, vreme mai târziu, prin moaștele ei, a salvat Marea Biserică și Patriarhia de risipirea turcilor…Pentru că pungile cu aur ale lui Vasile, Domnul Moldaviei, au șters datoriile grecilor ortodocși pentru ani buni. Iar noi am primit Dar. Dar peste dar. Dar de busuioc…
Iașii miros a busuioc. A busuioc dus în năframele bunicelor noastre. Dus de mâini tinerești. De prunci și prunce. Iar busuiocul miroase a rugăciune. Pentru o săptămână, în Capitala Moldovei bate inima Ortodoxiei. Pipăi sfințenia însoțită de bună cuviință. Să luăm aminte, Sfintele Sfinților, se împlinește zilele acestea la Iași. Sfintele se dau celor Sfinți. Ce este sfințenia dacă nu împlinirea umanului în Dumnezeu? În căutarea lui Dumnezeu? Pentru că asta caută mulțimea pelerinilor, ponegriți peste tot în media românească în aceste zile. Îl caută pe Dumnezeu, reflectat în celălalt, în fratele lui Hristos. În simplitate. În bucurie. În modul de a fi împreună ca Biserică – trupul lui Hristos.
Știu, bunica Ioana de la Coarnele Caprei, poate nu știe teologie înaltă. Poate nici măcar nu știe ce prăznuim la Rusalii. Dar știe pentru ce strânge bănuț cu bănuț, toată vara. A renunțat, din când în când, să își cumpere o pâine, punând un leu deoparte – voi merge la Sfânta. Pentru busuiocul Sfintei, chiar dacă și ea are busuioc în grădină. Da, va cumpăra Sfintei busuioc, și o va face cu bucurie, pentru că i-a ajutat nepoatei la facultate. Sfânta Parascheva a fost acolo, când feciorul cel mare a fost la operație. Și lângă ea când și-a rupt piciorul. Da, Sfânta Parascheva a ajutat-o. Cum să nu cumpere ea busuioc Sfintei?
Miroase a busuioc. De nicăieri.
Sfântă, suntem departe de tine. Cu trupul, pentru că, sufletește, suntem acasă, în Iașii sfințeniei. Te rugăm, trimite-ne și nouă, îndepărtaților, bucuria hramului tău, binecuvântarea Sfintelor tale moaște și în rugăciunea ta primită la Dumnezeu, să te milostivești și de noi, pelerinii Europei.
Sfântă, să nu uiți, te rugăm, și un fir de busuioc să ne trimiți….să înmiresmăm și Occidentul!
