Reacție PUTERNICĂ a MEDICILOR locali împotriva CAMPANIEI de VACCINARE din INDIA

Eu chiar nu înțeleg cum de poate fi atâta orbire la nivel guvernamental în toate țările, iată până și în India unde părea că oamenilor le mai rămăsese capul pe umeri? Cum de pot și îndrăznesc parlamentarii să stea împotriva mărturiei unor medici – unii dintre ei de cel mai înalt nivel academic, alții cu practică îndelungată inclusiv în domeniul vaccinării – și să creadă că pot susține vaccinarea cu bâta legii până nu se clarifică științific adevărul despre vaccinare? Cum de poate exista atâta iresponsabilitate criminală din partea unor guvernanți meniți să conducă destinul nației și neamului lor înspre bine și nu înspre distrugere? Că unii dintre ei sunt imbecili care, datorită lipsei de judecată, n-au ce căuta în suprastructura oricărui stat, unde tocmai aceasta se cere să ai: judecată și discernământ rezultate dintr-o viață exemplară din punct de vedere individual și social și care au ajuns conducători prin arivism, e de înțeles, datorită sistemului promotor de non-valoare și minciună. Dar chiar toți să fie de aceeași factură? Probabil că da, sistemul a reușit să pervertească guvernarea până la a obține o majoritate de diletanți acolo unde trebuia pricepere și rațiune la cel mai înalt nivel. Incapacitatea sistemului actual de guvernare – bazat pe bulversarea continuă a guvernării (desigur, după dorința revoluționarilor de profesie care conduc lumea din umbră) prin schimbarea periodică la intervale scurte a guvernanților cu ajutorul alegerilor în care se urmărește „calitatea” combativ-declarativă a candidaților și nu adevărata calitate confirmată de propria viețuire și de mărturiile comunității în care s-a desfășurat acea viețuire – de a mai corespunde cu nevoile și aspirațiile celor guvernați iată că a ajuns până la nivelul conflictual între guvernanți și guvernați. Nu zic eu bine că erau mai înțelepți oamenii pe vremea tribală când își alegeau un Sfat al Bătrânilor dintre acei bătrâni care-și câștigaseră prețuirea întregii comunități pentru viața lor exemplară și care bătrâni alegeau un conducător executiv numai după ce îi testau pe candidați să vadă care dintre ei întrunea în cel mai înalt grad calitățile necesare pentru a conduce obștea potrivit cu nevoile acesteia, după care acea conducere rămânea stabilă, respectată și recunoscută de obște până la decesul unuia dintre membri, alegerea înlocuitorului urmând aceleași rigori calitative. Vor zice unii că sunt adept al autocrației și că sistemul democratic face aceeași triere valorică prin campania electorală, la care eu aș răspunde că, dacă este așa și campania electorală e capabilă să descopere cei mai potriviți conducători, de ce mai e nevoie să-i schimbăm atât de des? Ce-ar fi dacă s-ar renunța la campaniile electorale, iar guvernanții actuali „interimari” s-ar preocupa inclusiv de descoperirea acelor membri ai comunității care și-au câștigat prețuirea nedisimulată și neinteresată din partea întregii comunități, pe care să-i promoveze în locul lor de guvernanți pe măsură ce-i descoperă, descoperitorii urmând să se întoarcă la activitățile lor obișnuite și să-i lase pe adevărații oameni de valoare ai obștii să se preocupe de treburile acesteia fără să mai fie amenințați cu schimbarea din funcție peste patru ani? Așa ar cam trebui să facem, dar nu știu dacă mai e timp…