Iată ce putem citi la FRANCE GOES FULL 1984, o opinie arhivată găzduită de Politically Incorrect:
Dacă nu opriți marxismul cultural, SJW („justiția” socială – n.t.), ANFITAS … și alți factori anti-albi … într-o zi, vă veți pierde toată libertatea de exprimare. Chiar și în viața voastră privată. Da, PRIVATĂ…
Franța tocmai a adoptat cea mai gravă lege din istoria europeană. Dacă credeți că legea nebună a Canadei în care sunteți forțat să folosiți pronumele „rezonabile” este rea, gândiți-vă încă o dată … Asta NU ÎNSEAMNĂ NIMIC.
Imaginați-vă o lege … prin care sunteți amendat de la 1500 euro și până la 3000 euro + (o etapă specială de 3 luni de „reeducare”), DACĂ:
Sunteți prinși spunând lucruri „rasiste” sau „homofobe”, nu doar în public … Dar și în PRIVAT. Oh, și fiți atenți, termenul de „rasist” este atât de vag, încât poți fi dat în judecată doar pentru a susține că „rasa este reală” (expresie considerată rasistă) sau că rasele sunt diferite (altă expresie considerată rasistă).
Cum funcţionează asta? Este această lege aplicabilă?
Imaginați-vă acest lucru:
Dacă vă surprind pe un forum, chiar dacă sunteți politicos și pur și simplu discutați despre diferența de IQ dintre diferite rase … Sunteți dat judecată!
Dacă sunteți prins oriunde (restaurant, coafor, supermarket, chiar și în propria casă), … spunând că un bărbat „travestit” sau transgender nu este și niciodată nu va fi o femeie biologică. SUNTEȚI DAȚI ÎN JUDECATĂ!
Voi știți despre ce vorbesc aici? Aceasta este o măsură de tip Stalin / URSS (adică atunci când vecinii sau membrii propriei familii pot fi folosiți pentru a vă spiona și pentru a vă pârî guvernului în caz de „gândire greșită”).
Așa este, avem și acum noțiunea de „diffamation non-publique” (defăimare non-publică). Prin care poți fi dat în judecată dacă ești prins (de prieteni, vecini, familie) spunând lucruri rele care ar putea afecta reputația transsexualilor, homosexualilor, diferitelor rase, politicieni, celebrități, șefului tău … etc.
Iată și textul decretului, disponibil la
legifrance.gouv.fr/eli/decret/2017/8/3/JUSD1714912D/jo/texte:
Decretul nr. 2017-1230 din 3 august 2017 privind provocările, defăimarea și abuzurile non-publice cu caracter rasist sau discriminatoriu
Citiți mai multe despre acest text
NOR: JUSD1714912D
ELI: https://www.legifrance.gouv.fr/eli/decret/2017/8/3/JUSD1714912D/jo/texte
Alias: https://www.legifrance.gouv.fr/eli/decret/2017/8/3/2017-1230/jo/text
Publicul vizat: persoanele urmărite penal sau condamnate; magistrați.
Subiect: Consolidarea represiunii provocărilor, a defăimărilor și a infracțiunilor non-publice de natură rasistă sau discriminatorie.
Intrarea în vigoare: textul intră în vigoare în ziua următoare publicării sale.
Observație: decretul ameliorează lupta împotriva manifestărilor de rasism, sexism și homofobie care pot apărea în locuri non-publice, cum ar fi în intreprinderi sau școli. În acest scop, aceasta consolidează represiunea provocărilor non-publice, defăimarea și insultele de natură rasistă, sexistă, homofobă sau handifobă în condiții similare celor prevăzute în Legea din 29 iulie 1881 privind libertatea presei prin Legea nr. 2017-86 din 27 ianuarie 2017 privind egalitatea și cetățenia pentru infracțiunile de provocare, defăimare și insulte rasiste sau discriminatorii comise în public.
Aceasta prevede că defăimarea, provocările și injuriile non publice vor constitui, contravenții de clasa a cincea, pedepsite cu o amendă maximă de 1.500 € sau 3.000 € în cazul unei recidive, și nu contravenții de clasa a patra pedepsită cu amenzi mai mici de jumătate.
Extinde aceste infracțiuni și la cazurile care sunt comise din cauza identității de gen a victimei, pentru a combate mai eficient transfobia și înlocuiește noțiunea de rasă, (care nu se aplică oamenilor), cu notiunea de „presupusă rasă”, așa cum a fost făcută în prevederile legislative ale Codului penal prin legea din 27 ianuarie 2017.
Pentru aceste infracțiuni se adaugă pedeapsa suplimentară a unei perioade de stagiu de cetățenie, care există deja pentru infracțiunile prevăzute de Legea din 29 iulie 1881.
Referințe: Dispozițiile Codului penal și ale Codului de procedură penală modificate prin prezentul decret pot fi consultate, în formularea lor rezultată din aceste modificări, pe site-ul
Legifrance (http://www.legifrance.gouv.fr).
Primul-ministru,
Cu privire la raportul ministrului justiției,
Având în vedere Codul penal, în special articolele 121-2, 131-16, 131-41, 132-11, 132-15, R. 610-1, R. 625-7 și R. 711-1;
Având în vedere Codul de procedură penală, în special articolele R. 41-11, R. 57-8-21 și R. 251;
Având în vedere Actul din 29 iulie 1881 privind libertatea presei, în special articolele 24, 32, 33 și 43-1;
Consiliul de Stat (Secțiunea Interne),
Decretează:
Articolul 1 (Citiți mai multe cu privire la acest articol)
I.-Secțiunea a III-a din capitolul VI din Codul penal (Partea a doua: Decretele Consiliului de Stat) se abrogă.
II.-Secțiunea III a Capitolului V al Titlului II din Cartea VI a Codului Penal (Partea a doua: Decretele în Conseil d’Etat) se modifică după cum urmează:
1.° Titlul este următorul:
„Secțiunea III-Provocări, defăimări și insulte non-publice, care prezintă un caracter rasist sau discriminatoriu”;
2.° Articolul R. 625-7 se modifică după cum urmează:
(a) la primul paragraf, cuvintele „o rasă” se înlocuiesc cu cuvintele „o presupusă rasă”;
(b) la al doilea paragraf, cuvintele „sau identitatea lor de gen” se inserează după cuvintele: „orientarea lor sexuală”;
(c) de la paragraful al treilea la al nouălea, se elimină;
3.° Un articol R. 625-8 este reinstituit în această secțiune III, care are următorul conținut:
« Art. R. 625-8. Defăimarea non-publică a unei persoane sau a unui grup de persoane din cauza originii lor sau de apartenență, reală sau presupusă, sau non-apartenență la un grup etnic, națiune, sau o pretinsă rasă sau o anumită religie se pedepsește cu amendă pentru contravențiile clasei a 5-a.
« Aceeași pedeapsă va fi aplicată si defăimarii non-publice a unei persoane sau a unui grup de persoane, din cauza sexului, orientării sexuale sau a identității de gen sau a handicapului. » :
4.°După articolul R. 625-8 se introduc două articole după cum urmează:
« Art. R. 625-8-1. – infracțiunea non-publică săvârșită împotriva unei persoane sau a unui grup de persoane din cauza originii sau a apartenenței sau a non-apartenenței, adevărată sau presupusă, la un grup etnic, nație, o presupusă rasă sau o anumită religie, se pedepsește cu amendă pentru contravențiile clasei a 5-a.
« O infracțiune non-publică comisă împotriva unei persoane sau a unui grup de persoane pe motiv de sex, orientare sexuală sau identitate de gen sau handicap se pedepsește cu aceeași pedeapsă.
« Art. R. 625-8-2 Persoanele vinovate de infracțiunile prevăzute în prezenta secțiune vor suporta, pe lângă sancțiunile prevăzute în aceste articole, și următoarele sancțiuni suplimentare:
« 1.° Interdicția de a deține sau de a purta, pentru o perioadă de trei ani, cel mult, o armă supusă autorizării;
« 2.° Confiscarea uneia sau mai multor arme aparținând persoanei condamnate sau care ii sunt puse la dispoziție;
« 3.° Confiscarea bunului care a servit sau a fost destinat să comită infracțiunea sau bunul care este produsul, rezultatul acestei infracțiuni;
« 4.° Serviciul comunitar pentru o perioadă de douăzeci până la o sută douăzeci de ore;
« 5.° Obligația de a efectua, dacă este necesar pe propria cheltuială, o perioadă de serviciu civic.
« Persoanele morale declarate răspunzătoare penal în condițiile prevăzute la articolul 121-2 pentru infracțiunile prevăzute în prezenta secțiune suportă, în plus față de amenda în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 131-41, pedeapsa de confiscare a lucrului care a servit sau a fost destinat să comită infracțiunea sau lucrul care este produsul ei.
« Recidiva contravențiilor prevăzute în prezenta secțiune se pedepsește în conformitate cu articolele 132-11 și 132-15. »
III.- Sfârșitul articolului R. 711-1 din Codul penal, după cuvântul „decret” se înlocuiește cu cuvintele „Nr. 2017-1230 din 3 august 2017”.
Articolul 2 (Citiți mai multe cu privire la acest articol)
Codul de procedură penală (Partea a doua: decrete în Conseil d’Etat) se modifică astfel:
1.° Al patrulea și al cincilea paragraf (3 ° și 4 °) ale articolului R. 41-11 se elimină;
2.° La articolul R. 57-8-21 al cincilea paragraf, cuvintele „în temeiul articolului 39 din Legea nr. 2009-1436 din 24 noiembrie 2009” se înlocuiesc cu cuvintele „în conformitate cu dispozițiile articolului 145-4 „;
3.° Articolul R. 251 se modifică după cum urmează:
a) La articolul R. 251 primul paragraf din I, II și III, cuvintele „între formularea care rezultă din decret” și „sub rezerva adaptărilor prevăzute în prezentul titlu” se înlocuiesc cu cuvintele: „Nr. 2017-1230 din 3 august 2017”;
b) al doilea, al treilea, al patrulea și al cincilea paragraf din I și al doilea, al treilea și al patrulea paragraf din II și III se abrogă;
4.° După articolul R. 349, se introduce un articol R. 349-1 după cum urmează:
„Art. R. 349-1. – În Noua Caledonie, articolul R. 217-1 se aplică în formularea rezultată din Decretul nr. 2008-1485 din 22 decembrie.”
Articolul 3 (Citiți mai multe cu privire la acest articol)
Dispozițiile articolului R. 41-11 din Codul de procedură penală, redactate anterior celei care rezultă din acest decret, rămân aplicabile procesului de defăimare non-publică și de insultă de natură rasistă sau discriminatorie comise înainte de intrarea sa în vigoare.
Articolul 4 (Citiți mai multe cu privire la acest articol)
Ministrul justiției și ministrul de externe sunt responsabili pentru executarea prezentului decret, care va fi publicat în Monitorul Oficial al Republicii Franceze.
Data de 3 august 2017.
Edouard Philippe
Primul ministru
Ministrul Justiției,
Nicole Belloubet
Ministrul de externe,
Annick Girardin
UE va deveni în următorii ani lagăr de concentrare pentru cetățenii săi iar principalul scop al acestei uniuni masonice,satanice… este interzicerea creștinismului ,de aceea trebuie sa ieșim cât mai repede din această uniune ocultista(si ne’ar fi mult mai bine) si sa ne îndreptăm către o uniune cu Rusia,dar ce te faci cu românii ca au o problema cu Rusia (cu turcii,cu nemții n’au,astia care au ucis zeci de milioane de români în câteva sute de ani )!
Destul de curând, toate acestea vor veni peste tot. Nu facem și noi decât să ne mirăm de graba cu care aceste lucruri se implementează și de impietrirea oamenilor, care nu văd că toate lațurile sunt pe gâturile lor și nu ale altora.
Acestea s ” valorile ” care ni le baga pe gat politicienii noștri… ??
nu ma mira faptul..doara frantuzii au inventat si ghilotina moderna iar in timpurile „bune” ale „revolutiei franceze”erai trimis pe esafod si daca purtai peruca (simbol regalist al vremii)
Si reeducarea ‘a la Pitesti’ tot cu ocazia revolutiei franceze a fost inventata. Nu Hitler, nu Stalin; frantujii…
Interesant ce e cu Franta asta…
jidanii au inventat 1789 si revolutiile in general; separati poporul francez sau american sau rus de conducatorii lor jidani inchinatori la idoli
Ne facem că nu înțelegem sau repetăm ca niște papagalizati reduși la …
STALIN A AVUT PATA LUI PE
GRECO CATOLICI – că ne -a pus să-i interzicem
FREE MASONERIA INTERNAȚIONALĂ lichidați capii în 1924
HOTĂRÂREA BOR 1937 DE TRECERE ÎN ADORMIRE MOARTE A FREE MASONERIEI INTERNAȚIONALE
40000 MEMBRII OFICIALI DUPĂ 89
Daca mai ramanem in UE ne asteapta zile foarte grele, mai grele decate cele comuniste. Sper sa nu am dreptate.
Stalin lucra mult mai simplu… al IV-lea Reich este mai „cazut”, dovedeste ca dezvoltarea tehnologca duce la tampirea omului.
Sa ajungi ministru si sa semnezi ce am vazut mai sus, … asta este dovada clara de nebunie.
Acesti indiviziar trebuie sa mearga unde zicea Eminescu – la casa de nebuni (cand propun) sau la puscarie (dupa ce aproba propunerea…).
Un foarte util articol si de actualitate (luarea copiilor de langa parinti spre a fi de fapt batjocoriti, reeducarea…).
Revoluţia franceză şi fenomenul Piteşti
Părintele Gheorghe Calciu, 14 Septembrie 2004
Demult mă gândeam să pun pe internet acest articol al d-lui Mircea Platon din Convorbiri Literare (Mai 2004). Subtilitatea psihologică a articolului şi, mai ales, şansa pe care o da cititorului de a pătrunde mai adânc în semnificaţia mistică evenimentelor grosiere ale istorie, mă fac să cred ca autorul este mult mai mult decât un om informat şi mult mai mult decât un mânuitor al limbii. Destinul Delfinului se apropie, într’un fel, de destinul nostru, al celor care am trecut pe la Piteşti. Mulţumesc autorului pentru pătrundere. Parintele Calciu.
Reeducarea Delfinului
Mircea Platon
Convorbiri Literare Mai, 2004
“Libertate, Egalitate, Fraternitate!” a fluturat Revoluţia Franceză. Unii încă se declară împotriva acestui trilob. Alţii încă sunt pentru. Si unii, şi alţii greşesc. Greşesc pentru că iau în discuţie un aspect complet lipsit de relevanţă al Revoluţiei, şi anume, proclamaţiile ei. Se uită la vorbele, nu la faptele care au definit acel sfârşit de veac în Paris.
“Să faci ce zice popa, nu ce face popa” e un proverb mult mai puţin anticlerical decât se crede. Nu îl incriminează pe popă, care, dacă nu se poate întotdeauna ridica la înălţimea a ceea ce predică, e din cauză că predică sfinţenia. Adică transfigurarea persoanei în lumina Adevărului revelat. Dacă sacerdotul nu se poate ridica întotdeauna până la trăirea celor de Sus, minima sa datorie e să propovăduiască în continuare ceea ce lui însuşi nu i s’a dat să facă. Să meţină direcţia privirii ridicată la Cer. Uneori, el nu poate să salte, că e îngreuiat de păcatele pe care i le deşertăm în ureche la spovedanie, de cârtelile preotesei celei cu mulţi copii, de vastitatea pântecului rotunjit cu merindea praznicelor. El nu poate, săracu’, da’ alţii pot. Si, propovăduind Revelaţia, el îi ajută să poată.
Căderile persoanei nu ştirbesc cu nimic consistenţa adevărurilor revelate. Din contra, cu cât suntem mai împiedicaţi, cu atât avem mai mare nevoie de trepte spre înălţimi; cu cât suntem mai îndepărtaţi de învăţăturile lui Hristos, cu atât avem mai multă nevoie de ele. Când vom reuşi să postim, să ne rugăm şi să facem milostenie “aşa cum scrie la carte”, atunci vor dispărea postul, rugăciunea şi săracii. Deocamdată asceza e cu atăt mai de preţ cu cât are mai puţină căutare. Goliciunea noastră nu poate aboli plinul, ci din contra. Daca asupra adevărurilor revelate căderile mele nu se pot răsfrânge nefavorabil, în privinţa adevărurilor circumstanţiale lucrurile stau tocmai invers. Pentru că acestea sunt adevăruri la îndemână. Sunt adevăruri care îşi au sursa doar în noi. Dacă eu nu le trăiesc, le răpesc din consistenţă. Pentru că, dacă Dumnezeu şi dracu nu mai există, înseamnă că nu am nici un motiv să nu fac ce-am promis. Sau, din contra, că am toate motivele să nu duc la îndeplinire nimic, că lumea e aşa un haos de atomi că aş face mai bine să nu zidesc nimic. Să nu-mi fixez nici un principiu. Dumnezeu ne-a poruncit să ne iubim fiindcă El Insuşi ne iubeşte. Noi putem să nu ne iubim, dar izvorul iubirii rămâne, neîntinat de ura sau indiferenţa noastră, în El. Dar dacă ne edictăm în nume propriu egalitatea şi fraternitatea şi apoi facem ca porcii din Ferma lui Orwell, se cheamă că însuşi principiul proclamaţiei e dubios şi amar. De aceea e greşit să ne uităm la ce-a spus Revoluţia Franceză, care şi-a infirmat singură şi premisele şi scopul când a pornit, cu mijloace sălbatice, dar în numele autonomiei raţiunii secularizate, la reclamarea demnităţii omului.
Smalţul frunzelor vine din ţărână şi sănătatea cuvântului urca din temeiul lui. Al popii, e Dumnezeu. Al revoluţionarului, el însuşi. De aceea nu mă interesează vorbele, conştientul Revoluţiei, ci faptele, adică măduva sanchilotismului.
Una dintre cele mai lipsite de apărare victime ale Revoluţiei e micul Louis-Charles, duce de Normandia, Delfin al Franţei. Născut la Versailles în 1785, devine moştenitor al tronului în 1789, la moartea fratelui sau mai mare. In 13 august 1792 e închis împreună cu familia sa în Temple. Toate mărturiile epocii ni-l prezintă ca pe un băieţaş extrem de simpatic. Petion, unul din deputatii trimişi de Adunarea Naţională la Varennes să escorteze familia regală înapoi în Paris, nota în jurnalul său, după ce mersese o zi întreagă în trăsură înghesuit între Rege şi Regină: “Eram foarte înghesuiţi. Tânărul Prinţ mi-a stat pe genunchi şi s’a jucat cu mine; era plin de voioşie şi foarte neastâmpărat”. După întemniţarea în Temple, Ludovic al XVI-lea s’a folosit de biblioteca Ordinului Ioanit, care rămăsese acolo, pentru a-i face educaţia micului prinţ. L-a învăţat să recite pasaje din Racine şi Corneille, l-a învăţat să deseneze hărţi, Regele însuşi fiind un pasionat al geografiei. “Inteligenţa precoce a tânărului Prinţ”, nota J.-B. Clery, “răspundea perfect atenţiei tatălui”. Incercarea lui Clery de a-l învăţa pe Delfin tabla înmulţirii s’a lovit de vigilenţa gărzilor care au obiectat că băiatul e învăţat să comunice cifrat. In 20 Ianuarie 1793, când familiei regale i s’a îngăduit să-şi ia rămas bun de la Rege, care urma să fie executat a doua zi, micul Louis-Charles, înşelând vigilenţa temnicerilor, s’a strecurat până în curtea închisorii şi a început să fugă cât îl ţineau picioarele spre ieşire. Oprit de strajă şi întrebat unde se duce, el a răspuns: “Mă duc să vorbesc poporului şi să-l conving să nu-l ucidă pe dragul meu papa. Pentru numele lui Dumnezeu, nu mă împiedicaţi să-i vorbesc poporului”. Bineînţeles că l-au trimis la loc în celulă.
După moartea Regelui, singurul lucru care i-a mai rămas Reginei a fost micul prinţ. S’a străduit să-i continue educaţia cu ajutorul abatelui Davaux care a devenit tutorele băiatului. Deşi regularitatea lecţiilor era deseori întreruptă de intruziuni politice, inteligenţa sa nu se dadea bătută. F. Hue îşi aminteşte că, după o asemenea lungă întrerupere a lecţiilor, abatele Davaux i-a spus Delfinului: “Ultima noastră lecţie, dacă nu mă înşel, a fost despre cele trei grade de comparaţie – pozitiv, comparativ şi superlativ. Dar cred că ai uitat”. “Ba nu, i-a răspuns Delfinul. Ascultă şi vei vedea. Pozitiv e când spun abatele meu e bun; comparativ e când spun abatele meu e mai bun decât ceilalţi abaţi; iar superlativ e când spun mama e cea mai iubitoare şi bună dintre toate mamele”.
Chiar şi cruntul Hebert a simţit şarmul copilului şi îi scria unui prieten: “Am văzut micul copil din Turn; e frumos ca lumina zilei şi extrem de interesant”. Drept urmare, s’a hotărît să-i ia Reginei copilul. In data de 3 Iulie, la nouă jumătate seara, o echipa de comisari ai poporului au intrat în apartamentul “văduvei Capet”, i-au citit un decret al Comitetului de Salvare Publică şi i-au luat copilul. Lacrimilor şi disperatelor încercări ale Reginei de a-şi apăra fiul li s’a răspuns cu ameninţări cu asasinarea Delfinului şi a unicei lui surori. Luat de sub aripa mamei lui, Louis-Charles a fost pus sub supravegherea lui Antoine Simon, un pantofar beţiv, unul din cei mai exaltaţi iacobini, recomandat pentru această slujbă de Marat şi Robespierre. Misiunea sa era să-l transforme pe micul Capet într’un bun cetăţean al noii republici, să-l dezbare de prejudecăţile trecutului. Drept urmare, Simon a purces la reeducarea micului prizonier. Mai întâi, l-a privat de somn. Noaptea, dupa ce Charles-Louis adormea, Simon începea să strige: – Capet! Capet! Si prinţul trebuia să răspundă: – Aici sunt, cetăţene! – Vino aici, să te văd! răcnea Simon. După ce prinţul dădea fuga la el, Simon îl trimitea înapoi cu un şut, strigând: – Du-te la loc, pui de căţea ce eşti! Si tot aşa, de mai multe ori, noapte de noapte. Când s’a revoltat şi a întrebat în virtutea cărei legi a fost el despărţit de mama sa, Simon i-a răspuns: – Tacere, Capet! Sau am să le arăt acestor cetăţeni cum te pocnesc când o meriţi! Până şi acest nume, “Capet”, nu era decât o ficţiune iacobină, o încercare de spălare de creier şi o înjosire.
Ludovic al XVI-lea, la procesul său, protestase că numele său nu e Capet. Copilul era obligat să cânte cântece revoluţionare, La Marseillaise şi La Carmagnole, cu voce tare, ca să-l audă gărzile. A fost învăţat să-şi înjure familia, aristrocraţia, şi să hulească. A fost forţat să bea şi, în cele din urma, s’a deprins cu băutura. Au fost aduse prostituate şi a fost forţat să se culce cu ele. S’a molipsit de boli venerice. Suferea de diaree continuă. Hebert îl ameninţa constant cu ghilotina, provocându-i bietului copil frecvente leşinuri. In cele din urmă, l-au pus să semneze o declaraţie prin care recunoştea că mama sa îl învăţase să se masturbeze şi că s’a culcat cu ea. L-au luat şi l-au pus să repete aceste lucruri în faţa mamei şi a mătuşii sale şi mărturia lui a fost folosită la procesul în urma căruia Regina a fost condamnată la moarte.
La proces, Hebert a oferit şi interpretarea ideologică a presupuselor relatii incestuoase: “Avem motive să credem că aceste relaţii criminale au fost instigate nu de plăcere, ci din speranţa de a slabi constituţia acestui copil despre care familia sa încă mai credea că va putea ocupa tronul şi pe care voia să fie sigură că-l poate domina moral”. In 16 Octombrie, 1783, Maria-Antoaneta a fost ghilotinată. Delfinul, sau Louis XVII cum îl numeau monarhiştii, s’a stins în sordida mizerie, în anul 1795.
A adus Revoluţia franceză libertatea, egalitatea şi fraternitatea între oameni? Nu ştiu. Ceea ce ştiu e că, printre altele, a adus reeducarea. Profanări de biserici s’au mai văzut în epoca Reformei; asasinarea regelui, în lovituri de palat; masacre, în războaie civile. Dar înjosirea sistematică, pângărirea minuţioasă a chipului lui Dumnezeu din om, nu s’a mai văzut. Inchizitia şi alte instituţii asemănătoare te torturau ca să scoată de la tine o mărturisire şi apoi te ucideau sau te lăsau în plata Domnului, după ce abjurai rătăcirea. Nimeni însă, până la Revoluţia Franceză, nu a căutat să pervertească omul. E prima dată în istorie când găsim această intenţie pusă în aplicare cu metodă, vreme de luni de zile, şi încă asupra unui copil. Acolo, în inima Parisului, nu în îngheţata Rusie, s’a născut fenomenul Piteşti. Nu e vorba de libertate, egalitate, fraternitate. Nu e vorba de meritele democraţiei atee. Nu e vorba de sângeroasele gratii ale lui Nero sau de milităroasele stângăcii ale unui dictator nătâng. Sau de lăcomia unui fanariot. Nu e vorba de lucruri rele. Ci de abolirea binelui. De întunecarea diferenţei dintre victimă şi călău. Intunecare făcând imposibilă ipocrizia şi pe toţi la fel de naturali în monstruozitatea lor. Dumnezeu a lăsat răul pentru ca noi să avem libertatea şi meritul de a alege binele. Dracul nu vrea să ne lase nici o libertate. Vrea să nu putem respira decât răul. Să piară până şi amintirea frumuseţii ascunsă în suspinul victimei. Diluată în vasele comunicante ale mass-media, şcolii şi tribunalului, reeducarea a devenit principiul lumii în care trăim. Pângărirea sistematică, impersonală, pietrificată, a binelui strălucind în oameni, fapte, locuri. Nimeni nu mai e bun, nimeni nu mai e rău. Toţi suntem inverşi.