DENUNTUL ISTORIC al fostului Ministru GABRIEL SANDU / e-Guvernarea este supravegheata de SRI / Oare DNA va ancheta MICROSOFT, ambasadorii NICHOLAS TAUBMAN, MARK GITTENSTEIN si MARTIN EICHTINGER, Mihai Tănăsescu (FMI) si SRI?

Ministerul Public  

Direcția Națională Anticorupție  

Dosar nr. 766/P/2016 

Domnule Procuror, 

Subsemnatul Sandu Gabriel,(…) in calitate de inculpat în Dosarul nr. 766/P/2016, prin apărător ales av. Daniel M.V. Chitic,

formulez în temeiul art. 290 C.pr.pen. prezentul  

DENUNȚ 

prin care vă aduc la cunoștință săvârșirea mai multor infracțiuni de care am luat cunoștință în perioada în care am fost membru al Guvernului României, respectiv 23.12.2008 – 01.09.2010, în calitate de Ministru al Societății Informaționale și al Comunicațiilor, dar și în calitate de vicepreședinte PDL Central, primvicepreședinte PDL Prahova, și coordonator al PDL Brăila.  

Prin conținutul său, acest memoriu are valoarea unei declarații-denunț care să facă posibilă, dacă se va dori, cercetarea întregului context al contractelor încheiate de către Guvernul României cu Microsoft și care s-au constituit începând cu anul 2003 în “platforma de afacere Microsoft”, o escrocherie care a fost transpartinică, transguvernamentală și transfrontalieră. Uriașul prejudiciu al staului român nu poate fi calculat decât în condițiile în care va fi cercetată afacerea Microsoft din perioada 2003 – 2012.

Pentru început, iată câteva elemente din contextul în care s-a derulat în ansamblul ei operațiunea Microsoft, care a prejudiciat statul român cu zeci de milioane de euro: 

1. Între Guvernul României și Microsoft, la Roma, data de în 17 Septembrie 2003, a fost încheiat un “Parteneriat strategic” care a avut ca efect instituirea unui monopol în favoarea gigantului IT american pe piața din România. Acest monopol a fost consfințit prin semnarea de către Dan Nica, ministrul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației pe de o parte și Steve Ballmer, CEO Microsoft, pe de altă parte, a unei “Scrisori de intenție privind Parteneriatul Strategic între Guvernul român și Microsoft”, și mai apoi prin semnarea la data de  15 apilie 2004 a Contractului 0115.RO care viza preluarea de licențe pentru operarea computerelor deținute de administrația centrală, (deși o parte din computere dețineau deja licență) dar și pentru proiectele de e-government și licențele educaționale. Arăt că numărul de licențe vizate depășea cu mult numărul computerelor existente. Acest contract încheiat între stat și o entitate privată a încălcat legile concurenței. Ca efect al încheierii “Parteneriatului strategic” și a “Contracatului 0115.RO”, Microsoft a devenit placa turnantă a pieței IT din România dar și a securității cibernetice a Statului român, fiind anihilată în același timp libera concurență pe piața IT din țara noastră prin legalizarea și instituționalizarea abuzului de poziție dominantă a companiei Microsoft în România. Menționez că Microsoft operează la nivel mondial prin subsidiare zonale ale concernului multinațional. În Europa, subsidiara mare a fost și este Microsoft Irlanda. Locația a fost aleasă anume întrucât are o legislație a impozitelor mai prietenoasă. Microsoft Irlanda a creat o reprezentanță în România numită Microsoft România.
2. La intervale de patru-cinci ani, contractul inițial a fost “novat” prin încheierea unor acte adiționale sau noi contracte de ambele părți în urma unor negocieri directe și netransparente care încălcau odată în plus legile europene ale concurenței. Contractele succesive care au “novat” “Parteneriatul strategic” și Contractul 0115.RO au fost făcute prin coruperea sistematică a oficialilor români prin instituirea unei grupări infracționale care s-a aflat de-a lungul timpului, în mod invariabil, în spatele echipelor de negociatori și cărora li s-au oferit ca recompensă procente importante din prețul contractelor încheiate cu statul român prin oferirea unor discounturi imense (ce mergeau până la 65%) din valoarea contractelor încheiate cu Guvernul României. Modul prin care comania Microsoft cumpăra influență la nivelul de vârf al statului român va fi descris în cele ce urmează în prezentul denunț.
3. Cum compania Microsoft (prin subsidiara sa Microsoft Ireland și repreznteanța sa – Microsoft România) nu putea încheia în mod direct contracte directe ca urmare a unei interdicții stabilite de instanțele internaționale în domeniul concurenței, Microsoft opera și comercializează în România în mod indirect licențe și servicii prin intermediul unor terțe companii agreate și abilitate în mod direct de către compania americană numite LAR (Large Account Reseller). Aceste terțe companii (pe care le vom numi în continuare LAR-uri) obțineau și obțin în mod netransparent discounturi stabilite în urma unor negocieri directe între acestea și compania Microsoft, această modalitate de ofertare directă către LAR-uri încălcând odată în plus legile internaționale ale concurenței. În România, au existat și au operat mai multe asemenea LAR-uri (persoane juridice române și/sau străine), care făceau oferte instituțiilor administrației publice centrale, dar de fiecare dată în spatele acestor LAR-uri se găseau aceleași persoane care alcătuiesc un grup criminal organizat.
4. Este esențial de reținut că discounturle acopereau o plăjă largă, între 17 și 65 la sută, ultimul procent fiind total nefiresc sub aspect comercial.
5. În 2009 a fost dată Hotărârea de Guvern 460 și s-a organizat o licitație, câștigată de D-CON.NET AG, un LAR reprezentat de Claudiu Florică, una și aceeași persoană care reprezenta și precedentul LAR care contractase cu Guvernul României – Fujitsu Siemens Computers GMBH (numit în continuare FSC).
6. Au fost prevăzute sume uriașe (de zeci de milioane de euro) pentru consultanță și asistență, pe care Guvernul României i-a plătit și care au fost dirijați către o rețea de offshoruri deținute de reprezentanții unui grup criminal organizat, alcătuit din peste o sută de persoane, avându-i la vârf pe Claudiu Florică, Dinu Pescariu și Dragoș Stan.
7. În cele ce urmează voi demonstra că Microsoft nu livra în realitate nici toate produsele (licențele) contractate și nici consultanța convenită. În schimb, avea acces la toate informațiile sensibile sau chiar la secrete ale statului român.
8. Prin intermediul LAR-urilor, Microsoft a făcut trafic de influență începând cu anul 2004, fiind susținut în acest sens de un grup consistent de oameni politici în frunte cu președintele de atunci al României, Traian Băsescu, cu primul-ministru Emil Boc, cu consilierul președintelui României, Theodor Stolojan, consiliera prezidențială Elena Udrea, devenită apoi ministru al Dezvoltării, soțul acesteia, Dorin Cocoș, de reprezentanți de frunte ai corpului diplomatic (ambasadorii SUA, a Austriei și Germaniei) și FMI, dar și de ofițeri superiori din Serviciul Român de Informații și STS (generalii SRI Dumitru Zamfir și Dumitru Cocoru, generalul STS Marcel Opriș, aceștia fiind reprezentanții prim adjunctului SRI, generalul Florian Coldea și directorului SRI George Maior).
9. Timp de circa 14 ani, sume uriașe de bani au fost, în baza contractelor Microsoft, preluate din bugetul diferitelor instituții centrale, prin intermediul directorilor Silviu Hotăran și Ovidiu Artopolescu (ultimul, o vreme, fiind și secretar de stat MCSI, sub patronajul lui Dan Nica, în calitate de ministru), având același partener, în persoana lui Claudiu Florică, ca director D-CON.NET AG și FSC, și cu aceiași colaboratori de bază din Microsoft, directorii Florin Pletea – toți plătiți prin prin intermediul Zonko Overseas Ltd. și alte offshore-uri înființate special în acest sens de către Sorin Eftene, director Microsoft, prin intermediul multinaționalei KPMG – un gigant în domeniul consultanței fiscale.

10.Din grupul infracțional organizat care au devalizat bugetul României și au spălat banii obținuți în acest mod, au mai făcut parte și Dragoș Nicolaescu, șef FSC (Fujitsu Siemens Computers GMBH), numit în această funcție de către Claudiu Florică, Diana Comănici director economic, și toți ceilalți directori Microsoft, membri ai delegației Microsoft în MCSI, directori FSC (Fujitsu Siemens Computers GMBH), directori D-CON.NET AG sau membri ai grupului D-CON.NET AG şi Dorin Cocoș care, începând din 2009, a devenit șeful neoficial al negociatorilor grupului Microsoft în raport cu Guvernul României.

În fapt, contextul electoral al anului 2008 a făcut ca în perioada 15-23 decembrie 2008, la insistențele domnului Gheorghe Ștefan cu susținerea PLD, în cadrul PDL, să se stabilească, prin algoritmul de desemnare al membrilor de partid, cu rezultate foarte bune în campanie electorală, ca funcția de Ministru al Comunicațiilor și Societății Informaționale, aripa PLD din PDL, să fie ocupată de subsemnatul.

Imediat după desemnare am fost chemat la partid, la PDL și mi s-a adus la cunoştinţă de către conducerea acestuia, modul de repartizare a funcțiilor de conducere în cadrul MCSI pe baza de recomandare a fiecărei filiale județene PDL.

În data de 23.12.2008 am fost instalat ca ministru MCSI de către domnul vice prim-ministru Dan Nica, cu recomandarea să lucrez cu „omul care știe totul în acel minister” pentru că el l-a înființat, secretarul general al ministrului, domnul Cezar Armeanu.

Am preluat MCSI pe bază de proces verbal de la ministrul Karoly Borbély. Menționez că acesta nu mi-a indicat absolut nicio problemă deosebită din activitatea ministerului.

Primele informații pe care le-am primit în minister au fost că acel minister este controlat de SRI și este condus de dl. Dan Nica prin intermediul dlui. Cezar Armeanu, acesta din urmă fiind pe statul de plată atât al lui Microsoft – FSC (Fujitsu Siemens Computers GMBH), cărora le reprezintă interesele, cât, mai ales, ale avocatului Doru Boștină, care îi reprezintă pe toți, respectiv Microsoft, FSC, Unicredit și MCSI.

În minister era un haos total. Se zvonea că toți șefii de departamente și o parte din angajați erau plătiți de FSC, Florică, TeamNet, Ghiță Sebastian, Siemens, SIVECO, și mulți alții.

În aceste condiții, imediat după preluare am dispus, la sugestia Secretariatului General al MCSI, domnul Cezar Armeanu, o ședință de lucru în care mi s-a adus la cunoștință o singură problemă și anume situația licențelor Microsoft cumpărate de dânsul în numele Guvernului României.

Problema principală ridicată de domnul Cezar Armeanu era inexistența sumelor aferente plăților necesare achitării licențelor nelivrate de Microsoft în perioada 2006 – 2008, dar care trebuiau plătite de MCSI în anul 2009. Este motivul pentru care a fost identificată o soluție de plată, optându-se pentru achitarea contravalorii unui număr antecalculat de ore de consultanță și de mentenanță. Servicii care, în cea mai mare parte, nu au fost prestate.

Ceea ce m-a nedumerit, din primul moment, a fost de ce acest contract de închiriere licențe Microsoft era urmărit de departamentul de politică externă al ministerului, și nu de departamentele de IT, achiziții, sau tehnic.

Divergența principală era între departamentul de politică externă, care urmărea derularea contractului și departamentele  juridic și economic.

Ulterior, am înțeles că oamenii rețelei erau plasați exact în departamentul de politică externă al ministerului.

În primele săptămâni din ianuarie 2009, odată cu începerea mandatului meu de ministru MCSI, am dispus efectuarea unei inventarieri complete a licențelor Microsoft, gestionate în perioada 2006-2008, şi a licențelor necesare la nivelul anului 2009.

Rezultatul a fost absolut dezastruos. Nu exista nicio coerență în evidența Ministerului, hotărârile de guvern emise în 2008 nu aveau niciun fundament, nu exista niciun document care să stea la baza întocmirii și redactării acestor hotărâri de guvern, nu existau comenzi ale instituțiilor, procese verbale de recepție, de comodat, vouchere, ore de consultanță, nu existau procese verbale de recepție asura serviciilor. Documentul care consemna numărul de ore de consultanță, respectiv 50.000 de ore, document deținut în arhiva Secretarul general-ului MCSI, aferent perioadei 2004 – 2009 (ore evaluate în cadrul MCSI la 5.000.000 $ la nivel de LAR, valoarea de piață fiind de peste 8.000.000 $) dispăruse din evidența MSCI.

Am solicitat o situație a voucherelor date instituțiilor din contractul de licențiere. Nici aceasta nu exista.

Am solicitat documentele de livrare ale companiei Microsoft FSC în baza comenzilor date de instituțiile beneficiare, cuprinse în actele adiționale nr. 2, 3 şi 4, precum și procesele verbale de recepție a kit-urilor și a voucerelor de ore de consultanță, însoțite de contracte de comodat cu toate ministerele și instituțiile cuprinse în H.G. 634/11.06.2008 și H.G. 1193/24.09.2008, împreună cu H.G. 1451/12.11.2008.  Aceste documente nu mi-au fost prezentate pentru, așa cum mi s-a spus, nu mai existau în minister. Dacă au existat vreodată.

Am avut o discuție foarte dură cu Secretarul general-ul MCSI, domnul Cezar Armeanu, care nu mi-a putut prezenta nicio explicație în condițiile în care nu exista niciun document în minister care să nu treacă pe la el. Foarte prietenos, mi-a spus că nu e nicio problemă pentru că are soluție pentru această situație și îmi va prezenta omul care deține toate documentele prin care va justifica situația de mai sus și care a întocmit și redactat toate hotărârile de guvern menționate mai sus.

Șefa serviciului juridic mi-a precizat că aceste documente nu există pentru că aceste hotărâri de guvern au fost pregătite de secretarul de stat Szomodi împreună cu Secretarul general-ul MCSI dl. Cezar Armeanu, și scrise de domnul avocat Doru Boștină.

Departamentele din cadrul Ministerului nu au fost implicate. Același lucru l-au susținut și directorul economic al MCSI domnul Florea și șefa Serviciului financiar, doamna Daneț, care mi-au argumentat, inclusiv pe documente scrise, de ce nu pot fi plătite sumele de 31.000.000 $ și 26.800.000 $ aferente actelor adiționale nr. 2,3 şi 4.

În urma analizării informațiilor oferite de toate aceste departamente, referitoare la actele adiționale 2, 3 și 4, subsecvente contractului 0115RO/2004, am constatat discrepanțe între prevederile textelor de lege ce vizau termenele de plată, livrarea de produse, cantitățile și modalitatea în care aceste produse puteau fi achitate doar în baza prevederilor bugetare al următorului an şi situația efectiv regăsită, astfel:

Prin Hotărârea de Guvern nr. 470/2004 și CTR 0115RO/2004 se prevedea la:

“Art. 2: plata ratelor se făcea in limita sumelor aprobate anual prin lege cu aceasta destinație din bugetul SGG-ului

Art. 3 alin. 2: instituțiile publice beneficiare vor primi câte un kit de instalare pentru fiecare dintre produsele solicitate.”

În anexa de la H.G. 470/2004 – contractul comercial de închiriere licențe, în art. 5 alin. 4 obligația de livrare se va considera îndeplinită la data prevăzută în notificarea adresată licențiatului de către Microsoft prin care se confirmă că licențiatul are acces la licențe și predă către licențiat câte un kit de instalare pentru fiecare  instituție publică beneficiară având calitatea de afiliat inclus.

Contractul a fost semnat de către SGG pe o perioadă de 5 ani (2004–2009), valoarea inițială a contractului încheiat în anul 2004 între SGG şi Microsoft prin reprezentantul său Fujitsu Siemens GMBH Austria a fost de 54.567.465 $ pentru un număr de 50.155 licențe de drept de utilizare începând cu anul 2004 până în anul 2009.

Cuantificare  Prejudiciu