A ales SACRIFICIUL suprem pentru BEBELUȘUL ei: O femeie cu cinci copii a preferat să MOARĂ decât să îl AVORTEZE pe al șaselea

Tratamentul care o putea salva pe femeie i-ar fi ucis sarcina de numai două luni. Cei doi soți, profund credincioși, s-au rugat și au ales.

Lovitura a fost puternică pentru soții Carrie și Nick DeKlyen din Grand Rapids, Michigan, atunci când investigațiile medicale au arătat că durerile de cap ale lui Carrie erau cauzate de o tumoare la creier, scrie evz.ro.

Doctorii încearcă să-i liniștească însă pe cei doi soți, dându-le asigurări că nu pare să fie vorba de o formațiune canceroasă. Femeia este internată urgent la clinica Mercy Health Saint Mary’s Campus din Grand Rapids, unde tumoarea este îndepărtată chirurgical.

Din nefericire, un nou set de investigații demonstrează că tumoarea era canceroasă. Mai mult, tipul de cancer pe care îl are Carrie, Glioblastoma, se răspândește rapid și este terminal.

Tumoarea se formează la loc.

Totuși, femeii i se oferă o șansă: este acceptată să participe la un tratament revoluționar care îi poate prelungi speranța de viață cu peste zece ani. Apare însă o complicație neașteptată: Carrie este însărcinată în opt săptămâni.Doctorii îi spun femeii că, dacă dorește să urmeze tratamentul, copilul trebuie avortat. Alternativa chimioterapiei, care i-ar fi oferit lui Carrie o speranță mai mică de viață, ar fi ucis cu siguranță fătul.

Unii medici sau apropiați încearcă să le sugereze soților DeKlyen că, având deja cinci copii, nu ar trebui să facă o tragedie din pierderea celui de-al șaselea.

„Am discutat despre asta și ne-am rugat”, povestește Nick, citat de Life Site News. „Dintre toate opțiunile, soția mea a ales copilul.” Cei doi sunt căsătoriți de 17 ani și s-au cunoscut la biserică, pe când Carrie avea 10 ani, iar Nick 12.

În luna mai a acestui an, Carrie se decide. După o a doua intervenție chirurgicală, care a încercat să îndepărteze cât mai mult din tumoarea recurentă, Carrie anunță că nu dorește să mai facă nici tratamentul revoluționar, nici chimioterapia.

Chirurgul o avertizează „Dacă faci asta, nu vei trăi mai mult de 10 luni. Vei muri cu siguranță.”

Cei doi soți cred însă că nu au dreptul să omoare copilul, dăruit de Dumnezeu, și hotărăsc, în schimb, să urmeze un tratament care să-i prelungească mamei viața cât mai mult, astfel încât să poată naște.

Treizeci și două de săptămâni este tot ce dorește, spune Carrie, pentru a-i da copilului o șansă de a trăi. Nick și toată familia îi sprijină decizia care înseamnă să se sacrifice pentru copilul ei.

În iunie, tumoarea se reface din nou, dar de data aceasta este inoperabilă. Carrie este dusă la clinica Universității din Michigan, în Ann Arbor. Singurul lucru pe care îl pot face doctorii este să dreneze acumularea de lichid din cutia craniană, care apasă pe creierul lui Carrie.

În iulie, în a 19-a săptămână de sarcină, suferă un atac cerebral grav și intră în comă. „Medicii au spus că era atât de mult lichid în cutia craniană, încât nu mai exista nici un pic de loc”, spune Nick.

El este de acord cu întubarea lui Carrie, pentru ca să fie astfel hrănită și să poată respira, încât să fie menținută artificial în viață până când fiica lor va deveni suficient de puternică pentru a se naște.

În august, creierul lui Carrie ajunge să se afle din nou sub o presiune atât de mare, încât chirurgii sunt nevoiți să-i îndepărteze calota craniană, pentru a ușura apăsarea.

Când sarcina împlinește 22 de săptămâni, copilul încetează să mai crească. După încă două săptămâni, copilul încetează să miște. Doctorii îi cer lui Nick autorizația pentru o naștere de urgență, în speranța că mai pot salva fătul.

Life (Viață) Linn DeKlyen se naște miercuri, 6 septembrie, la ora 5.30 după amiaza, și cântărește 563 de grame. Nick și Carrie aleseseră acest nume înainte ca mamei să i se descopere tumoarea.

Apoi, medicii o deconectează pe Carrie de la aparate. Tatăl și trei dintre copii (Elijah – 18 ani, Isaiah – 16, Nevaeh – 11) petrec toată ziua de joi alături de Carrie, la spital. „Am stat lângă ea tot timpul”, spune cu tandrețe bărbatul. I-a strâns mâna, a sărutat-o și i-a vorbit: „Te iubesc, ne revedem în Rai”.

Vineri, în primele ore ale dimineții, Carrie deschide ochii, apoi îi închide la loc. Își strânge câteva clipe pumnii, apoi se relaxează. Încetează să respire la orele 4.30 dimineața.

„Și-a dat viața pentru bebelușul ei”, declară Nick pentru Washington Post. „Vreau ca lumea să știe că soția mea l-a iubit pe Dumnezeu. Și-a iubit copiii. Întotdeauna i-a pus pe ceilalți înaintea ei.”

„Carrie, te vom iubi și ne vei lipsi, dar moștenirea ta continua să trăiască”, este scris pe pagina de Facebook a familiei DeKlyen. „Ai mângâiat atâtea vieți, iar iubirea ta pentru Iisus a fost fără tăgadă… Știm că ne vom revedea din nou.”

Micuța Life De Klyen se află la terapie intensivă și este bine. „Copilul este mai bine decât speram cu toții”, a declarat Nick a doua zi după naștere. „Este sănătoasă și aproape că poate respira singură.”

Nick locuiește acum la Casa Ronald McDonald din Ann Arbor, pentru a fi aproape de micuța Life, însă se repede deseori până acasă, pentru a-și vizita ceilalți copii: Elijah, Isaiah, Neaveh, Lelia – 3 ani și Jez – 1 an.

Nick și-a vândut partea sa dintr-o afacere în domeniul vânzărilor cu câteva luni în urmă, pentru a putea avea grijă de Carrie. Acum, singurul mijloc de a-și întreține familia sunt donațiile de pe pagina GoFundMe.

Dar Nick este împăcat: „Viața asta trece atât de repede. Voi muri și eu și o voi reîntâlni din nou. Sunt convins. Și asta îmi dă liniște.”