A murit la vârsta de 86 de ani Pierre Bergé. Mecen, om de afaceri, colecţionar, acţionar la mai multe publicaţii – ziarul Le Monde şi revista L’Obs – Pierre Bergé a fost ani de zile iubitul răposatului creator de modă Yves Saint-Laurent. Un artist pe care dealtfel l-a ajutat să-şi creeze celebra casă de modă cu acelaşi nume.
Pierre Bergé a avut o viaţă ieşită din comun. Născut în provincie, tânărul viitor om de afaceri soseşte la Paris la 18 ani şi începe să vândă ediţii originale de cărţi – o pasiune ce-l va urmări toată viaţa. La 20 de ani intră déjà în cercul artiştilor precum Louis Aragon, Jean-Paul Sartre, Albert Camus sau André Breton. La aceaşi vârstă îşi va găsi şi prima mare dragoste, pictorul Bernard Buffet. Redutabil om de afaceri şi om al reţelelor, diverse şi variate, Pierre Bergé va contribui timp de opt ani la emanciparea pictorului şi la lansarea carierei acestuia.
La sfârşitul anilor ‘50 Pierre Bergé face însă cunoştinţa lui Yves Saint-Laurent, cel care va deveni repede amorul vieţii sale, urmând să formeze un cuplu mitic. Pierre are atunci 28 de ani, Yves doar 22 dar este déjà stilist la casa Dior. Omul de afaceri va face rost de bani, va convinge un miliardar american să-l finanţeze pe Saint-Laurent care în 1961 îşi va fonda propria sa casă de modă. Succesul este imediat, în mare parte graţie talentului creatorului dar şi gestiunii drastice a lui Pierre Bergé. Mulţumită acestuia, marca Saint-Laurent va deveni repede simbolul modei franceze. « Chanel le-a dat femeilor libertatea, Saint-Laurent le-a dat puterea » spunea Pierre Bergé despre amantul său.
Cuplul Bergé-Saint-Laurent va trece prin multe crize : starea cvasi-permanentă de depresiune a creatorului, autoritatea şi gelozia omului de afaceri, drogurile, înşelăciunile reciproce – nimic şi nimeni nu va reuşi să-i despartă pe iubiţi. După 50 de ani de viaţă în comun, doar moartea lui Yves Saint-Laurent în 2008 va pune capăt acestei poveşti de dragoste care şi astăzi mai face obiectul unor filme artistice.
Două muzee Yves Saint-Laurent
Incepând cu anii ’70, Pierre Bergé începe să investească şi în cultură devenind unul dintre marii meceni – de stânga – ai culturii franceze. Cumpără un teatru, sponsorizează restaurări de tablouri la muzeul Luvru, renovează două săli la National Gallery din Londra dar şi Centrul Pompidou din Paris. Si îşi creează, cu Yves Saint-Laurent, o colosală colecţie de obiecte de artă. La moartea acestuia, acum 9 ani, decide să vândă colecţia. Va fi « licitaţia secolului » scriu ziarele epocii. Pierre Bergé explicând acest gest neaşteptat : « E o colecţie pe care am făcut-o în doi. El nemaifiind printre noi, nu mă văd colecţionând mai departe lucruri. Cu ce am să câştig de pe urma vânzării acestor amintiri am să construiesc alte proiecte ». O mare parte din cele 373 de milioane de euro obţinute de pe urma licitaţiei, vor finanţa diverse proiecte de combatere a bolii SIDA, cauza vieţii sale.
In fine, Pierre Bergé s-a ilustrat şi în mass media, o altă manieră de a promova cauzele care îi erau dragi. Printre ele, aceea de a susţine oameni de stânga şi în particular pe fostul preşedinte socialist François Mitterrand la a cărei realegere în 1988 a contribuit în mod esenţial. Va deveni astfel rând pe rând acţionar la diverse publicaţii precum revista Globe, apoi Courrier International, ziarul Le Monde şi revista L’Obs.
« Autentic prinţ al artelor », « Mecen generos şi angajat », « Estet fără egal »
Ultimul proiect al multimilonarului a fost creearea a două muzee Yves Saint-Laurent. Primul la Marrakech, locul de vilegiatură unde mergea cu amantul său creator de modă, celălalt pe Avenue Marceau din Paris, sediul istoric al casei de modă.
Cum era de aşteptat, dispariţia lui Pierre Bergé a provocat o avalanţă de omagii, din lumea modei dar nu numai. Actriţa Line Renaud, ministrul culturii Françoise Nyssen sau Jack Lang sunt doar câţiva dintre cei care l-au omagiat.
« Pierre Bergé era un personaj de excepţie care prin viaţa sa, luptele şi cauzele pe care le apăra, ieşea din comun. Era un iubitor de artă extraordinar, era pasionat de libertate şi a combătut boala SIDA, finanţând în particular ţări africane. Opera lui este deci imensă » spune Jack Lang, fost ministru socialist al culturii pe vremea lui Mitterrand.
In fine, omagii sau laude de genul « Autentic prinţ al artelor », « Mecen generos şi angajat », « Estet fără egal » – au exprimat şi oameni politici precum fostul preşedinte socialist François Mitterrand sau ex-premierul Manuel Valls.
Oare de ce siteul ortodoxinfo.ro a ajuns sa se ocupe de un satanizat bogat care a crapat?
Intereseaza pe vreun crestin ce a facut boul asta masonic in scurta luit trecere prin lume?
cca70
Tu ai inteles macar titlul?
am citit si titlul si articolul….si ramin la parerea ca s-a alocat timp si spatiu pe acest site, absolut degeaba…
e plina lumea de gunoaie ” celebre”….nu merita nici macar pomenite….mai bine scriai ceva despre comunitatile de romani prigonite in tarile vecine si chiar in Covasna si Harghita….
lor ar trebuii sa le dedicam o atentie sporita ca sa nu se simta dezradacinati cu totul
uite aici cateva indicatii despre un posibil articol :
http://evz.ro/romani-in-serbia-in-timoc-nu-sarbii-au-probleme-cu-romanii-ci-romanii-cu-romanii-sarbii-sunt-destepti-si-isi-apara-interesele-1088393.html
http://romanialibera.ro/actualitate/international/dispar-romanii-din-serbia-de-rasarit-430881
http://radiotimisoara.ro/2016/12/21/povestea-romanilor-din-serbia-care-vor-sa-obtina-cetatenia-romana/
si o sursa interesanta aici:
http://comunitatea-romanilor.org.rs/
Am un sentiment ciudat, de scarba si de mila.
Unde sunt sutele de milioane de euro? Nu l-au salvat de la moarte?
Daca tot ni se prezinta viata unui fecalist, intreb cu speranta ca cineva este responsabil pentru textul afisat:
– exista dragoste intre homosexuali ori patima este atat de inrobitoare incat indivizii nu mai discern, nu vor sa mai vada diferenta intre patima-perversitate si iubire?
– orice s-ar descrie/scrie/ inventa ca film, teatru…. intra in categoria „arta”?
O relatie plina de rahat se cuvine a fi numita „mitica”?
Ma refer la traducerea romaneasca, stiu ca la „ei” exista atata dereglare, dizarmonie mentala si degenerare sufeteasca incat folosirea cuvintelor este mai degraba cu semnificatie in opozitie cu sensul cunoscut.
Se stie ca perversii si pro=-GAY-sistii fac din negru, alb… din intuneric, ;umina, din miniuna, adevar…. din uratenie, frumos…
Dar de ce trebuie sa ne spuneti ce vor ei sa ne transmita (sprte murdarire) si nu „traduceti” atat litera cat si „spiritul”???
Dacă tot suntem înzestrați cu o anumită inteligență, eu zic să o folosim.
Știrea e preluată de OrtodoxINFO de pe rfi.ro (se vede clar asta, e cu link, cu titlu, cu tot), nu este o traducere de-a lor. Din titlul acestui articol (ăla mare, de sus) ne dăm seama că nu aduc un omagiu vieții acelui homosexual, spun clar că răposatul e făcut să pară ce nu e. Deci… chiar nu știu ce vă deranjează.