Exact în aceste zile, în care se comemorează un secol de la bătăliile de la Mărăşti şi Mărăşeşti, unul dintre tinerii care şi-au riscat viaţa pe cîmpul de luptă, Gheorghe Jienescu, viitorul general de aviaţie al armatei române, a devenit ţinta lui Alexandru Florian de la Institutul „Elie Wiesel”, care cere Ministerului de Interne ca numele eroului să fie şters de pe frontispiciul şcolii şi de pe strada din comuna Rast, jud. Dolj (unde acesta s-a născut la 16 septembrie 1894) pentru că a fost condamnat de „justiţia” comunistă alături de Mircea Vulcănescu în procesul guvernului Antonescu!
Cînd România a intrat în Primul Război Mondial, Gheorghe Jienescu era învăţător în satul său natal, Rast. A fost mobilizat la Regimentul 31 infanterie Calafat, în compania condusă de plutonierul Nicolae Ciupitu, şi a fost trimis să lupte în Ardeal ca sublocotenent. În vara lui 1917 îl găsim în zona bătăliilor de Mărăști și Mărășești, iar pentru meritele sale a fost decorat cu decorat cuCoroana și Steaua României cu spade.
După terminarea războiului şi încheierea armistiţiului, un lot de tineri români este trimis în Franţa pentru a urma timp de doi ani o şcoală de pilotaj. La întoarcerea în ţară, viaţa lui Gheorghe Jienescu se schimbă total. Este numit instructor la Școala de la Tecuci, unde ajunge apoi șef de pilotaj. Sub comanda lui, armata a dobîndit un mare număr de piloţi, iar Gheorghe Jienescu ajunge să coordoneze ceea ce va deveni ulterior „flotila de avioane de vânătoare”, obţinînd gradul de colonel. Pentru meritele sale, este numit şeful aviaţiei româneşti şi avansat apoi la gradul de general. Între 1940-1941 este numit subsecretar de stat la Ministerul Apărării Naționale pentru Aer, iar între 1941-1944 secretar de stat în guvernul condus de mareşalul Ion Antonescu.
Odată cu venirea comuniştilor la putere, viaţa generalului de aviaţie Gheorghe Jienescu se schimbă din nou, fiind arestat în grupul de 17 miniştri ai guvernului Antonescu şi condamnat în şedinţa din 6 februarie 1948 la 20 de ani de închisoare cu degradare civică şi confiscarea averii. Era în boxă alături de Mircea Vulcănescu, cu care a şi împărţit o celulă în închisoarea Sighet.
Astăzi, în comuna Rast, localitatea sa natală, există o stradă care poartă numele „Generalul Gheorghe Jienescu”, ca şi şcoala generală din Rast. Mîndria locuitorilor din Rast de a-l fi dat pe unul dintre pionierii aviaţiei româneşti i-a determinat să-i pună numele pe frontispiciul şcolii unde a fost învăţător şi să dea numele unei străzi din centrul localităţii.
Cu toate acestea, numele generalului Gheorghe Jienescu figurează pe „lista neagră”, întocmită de Institutul „Elie Wiesel” şi înaintată Guvernului, pe baza căreia Carmen Dan, ministrul de Interne, a cerut prefecturilor să analizeze oportunitatea schimbării denumirilor unor străzi sau şcoli, precum şi demolarea unor busturi:
După cum se ştie, unele consilii locale slugarnice au şi trecut la treabă şi, fără nici o analiză de specialitate, au hotărît schimbarea unor denumiri. Altele, însă, unde primarii au fost mai înţelepţi, au retras propunerea de pe ordinea de zi după campania din „Cotidianul”, urmată de reacţia societăţii civile, care adunase mii de semnături împotriva lsitei transmise de Carmen Dan.
Între toţi aceştia, merită subliniată atitudinea primarului Clujului, Emil Boc, care a spus în plină şedinţă: „Am retras de pe ordinea de zi punctul 31 care îl vizează pe Radu Gyr şi denumirea străzii aferente. De ce? Acest punct este pe ordinea de zi astăzi ca urmare a solicitării MAI şi Prefecturii Cluj în conformitate cu solicitările pe care ei le-au avut în vedere. Până în acest moment, pe masa mea au fost adunate peste 6.000 de solicitări de analiză şi respingere a acestui punct. Nu pot fi nepăsător şi să mă prefac că nu există o preocupare reală a societăţii civile cu privire la acest punct. Conform prevederilor legale, voi proceda la retragerea de pe ordinea de zi, voi adresa solicitări oficiale şi altor instituţii ale statului pentru a cunoaşte un punct de vedere. În urma acestor puncte de vedere pe care le voi primi, voi decide dacă voi mai reveni în Consiliu Local sau voi renunţa la a propune Consiliului Local pe viitor schimbarea denumirii străzii. Pe baza precizărilor societăţii civile trebuie o atenţie suplimentară pe acest punct, cu echilibru, cu dezbatere, cu analiză, calm, fără patimă”!
Comuna Rast este cunoscută prin două lucruri: pentru inundaţiile acelea înfiorătoare care au acoperit-o în întregime şi pentru că este localitatea natală a generalului Gheorghe Jienescu.
Cu ajutorul surselor noastre am reuşit să intrăm în posesia unor documente CNSAS, unul fiind de-a dreptul excepţional. Este vorba despre o „Adeverinţă-caracterizare” întocmită de vestitul Alexandru Vişinescu, comandantul Penitenciarului Rm Sărat:
Iată, pînă şi Alexandru Vişinescu, condamnat acum pentru crimele comise în închisorile comuniste, scria în acest document despre generalul Gheorghe Jienescu: „Fapta pentru care execută pedeapsa în prezent nu se poate descrie pe larg, deoarece nu reiese din dosar”! În schimb, Alexandru Florian, directorul Institutului „Elie Wiesel”, fiul odiosului ideolog comunist, cominternistul Radu Florian, îl pune pe această listă neagră, acceptată fără discernămînt de ministrul de Interne Carmen Dan şi trimisă prefecturilor din ţară!
Iată şi „Tabelul” arestaţilor din Dosarul 39/87, vol. XXII-XXIII, unde, la poziţiile 11 şi 12 îi întîlnim pe Mircea Vulcănescu şi Gheorghe Jienescu:
Despre procesul în care a fost judecat generalul Gheorghe Jienescu aflăm amănunte în cartea autorilor Alesandru Duțu şi Florica Dobre – „Drama generalilor români”, 1944-1964, Editura Enciclopedică, București, 1997, unde aflăm că iniţial Gheorghe Jienescu a fost scos de sub urmărirea penală şi cercetările au fost clasate:
„La 29 ianuarie 1945, Jurnalul nr. 189 al Consiliului de Miniștri a inclus pe lista persoanelor ,,bănuite de dezastrul țării și deferirea lor acuzatorilor publici spre cercetare și instrucție” (la nr. 55) pe generalul aviator Gheorghe Jienescu, fostul subsecretar de stat al Aerului (1941-1944), una din personalitățile aviației militare române. Alături de el figurau foștii miniștri ai guvernării Ion Antonescu și alte personalități de prestigiu ale vieții politice, științifice și culturale române. Aflat de la 23 august 1944 sub pază militară la domiciliul din Strada Muzelor nr. 13, generalul Gheorghe Jienescu a fost transferat (12 februarie 1946) în arestul închisorii Malmaison din Calea Plevnei, după care, la 9 martie același an, a fost mutat în închisoarea Comandamentului Militar al Capitalei. Peste câteva luni (28 august 1946), Parchetul Militar al Curții de Apel București, Cabinetul 11 instrucție, a emis Ordonanța nr. 17 care preciza că generalul nu este cazul să fie pus sub urmărire pentru vreo infracțiune prevăzută și sancționată de Legea nr. 312/1945. Ca urmare s-a dispus clasarea cercetărilor”.
Cu toate acestea, peste numai cîteva luni, mai exact în 9 octombrie 1945, prin Decizia 160 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia 9, Gheorghe Jienescu avea să fie condamnat la 20 de ani de temniţă grea, dintre care 5 de detenţie riguroasă, alături de generalii Grigore Georgescu, Ioan Sichitiu, Constantin Șt. Constantin, Victor Iliescu, Nicolae Șova și Ioan Arbore și ei foști demnitari în timpul guvernării lui Ion Antonescu.
Cităm în continuare din cartea „Drama generalilor români”: „Pedeapsa generalului aviator Gheorghe Jienescu avea să fie confirmată și prin Decizia criminală nr. 27 din 6 februarie 1948 a Curții de Apel București, Secția 9, care l-a acuzat că ,,a militat pentru hitlerism, dând putința trupelor germane să se aprovizioneze din România cu benzina necesară desăvârșirii scopurilor lor politico-militare”, că activitatea ce a desfășurat era în legătură cu ,,pregătirea, declararea și continuarea războiului și cuprinde: permiterea trupelor germane operative să intre pe teritoriul țării și pregătirea atacului contra U.R.S.S”, că a contribuit ,,cu fapte proprii la aservirea vieții economice a țării”. Recursul făcut împotriva acestei decizii a fost să fie respins de Curtea Supremă, Secția Penală, prin Decizia nr. 1 510 din 7 august 1948. Cei care au dat sentința au ignorat total faptul că generalul Gheorghe Jienescu avusese în timpul războiului cu totul alte atribuții, că nu participase la niciun genocid și nu săvârșise nicio crimă de război”.
Autorii acestui volum excepţional scriu şi despre detenţia generalului Gheorghe Jienescu, petrecută prin penitenciarele Aiud, Văcărești, Aiud, Râmnicu-Sărat și Gherla, unde a stat timp de 18 ani şi două luni, fiind eliberat abia în 18 aprilie 1964, de la Gherla, în baza Decretului Consiliului de Stat nr. 176:
„La 29 iunie 1948, înmatriculat la nr. 487, cerea medicului penitenciarului Aiud să intervină pentru a i se da ,,cutia de lapte condensat ce mi-a fost reținută din pachetul de alimente sosite la 28 iunie”. Preciza că laptele îi era ,,absolut necesar, impus de starea în care mă aflu: tensiunea maximă, peste 22, umflarea picioarelor”. Puțin mai târziu, la 6 august 1948, tot la Aiud, ,,total slăbit și anemiat”, suferind de amețeli și cu stări de vomă, după ce fusese bolnav de tifos exantematic, ruga directorul penitenciarului să-i aprobe eliberarea unui ,,carnet de regim” și procurarea, ,,zilnic, prin Serviciul sanitar” a unui litru de lapte pentru care soția sa depusese deja suma necesară la administrația penitenciarului. La 13 noiembrie 1956, considera că în funcția de subsecretar de stat al Aerului se aflase în ,,serviciu comandat, fiind ofițer activ”, și cerea, nu îndreptarea ,,unei judecăți care mă pedepsește atât de grav”, ci să i se recunoască ,,cel puțin, timpul de arest preventiv”, fără mandat de arestare, în care se aflase de la 24 august 1944 până în mai 1946.
Bolnav a fost și în închisoarea Râmnicu-Sărat, unde a fost înmatriculat la nr. 12 și plasat în celula nr. 36. Din referatul întocmit de medicul închisorii, la 14 august 1958 rezultă că fusese adus de la Aiud într-o ,,stare preparalitică, din cauza unui spasm prelungit pe fond de hipertensiune arterială crescută la maxim (25/15)”. Deși i se recomandase ,,regim și pat permanent”, deși pe Referatul medicului se pusese rezoluția ,,Se aprobă”, în realitate nu i s-a permis să i se îngrijească sănătatea. Mai mult, la 27 august 1958, a fost pedepsit cu trei zile izolare pentru că ,,dormea în pat”. La 4 noiembrie 1958 a mai fost pedepsit cu alte trei zile izolare pentru că a discutat în cameră cu voce tare. Câțiva ani mai târziu, în aceeași închisoare, la celula 23, a fost prins în timp ce ciocănea în peretele dinspre celula 24, fiind pedepsit cu cinci zile izolare. La 13 aprilie 1963, când a fost transferat la Gherla, adeverința de caracterizare menționa că ,,a fost pedepsit cu un total de 11 zile izolare pentru nerespectarea regimului de cameră și încercări de a lua legătura prin ciocănituri”.
Soţia generalului, Vasilica Maria Jienescu, și fiica sa, Ileana Maria Ana – Carp, l-au aşteptat pînă la eliberare, iar viaţa lor nu a fost cu nimic mai bună nici după ce s-au reîntîlnit. A încercat să obţină pensia ce i se cuvenea, însă cererea i-a fost respinsă în mod repetat. Iată ce scria generalul Gheorghe Jienescu autorităţilor comuniste în 1964: „După executarea pedepsei, la vârsta de 70 de ani, supraviețuiesc grav bolnav, cum dovedesc cu certificatul medical nr. 1 282/17 iulie 1964: semipareză dreaptă, ateroscleroză cu tulburări de origine cerebrală, tulburări nevrotice, stare care nu-mi mai permite să execut o muncă normală și nici cel mai mic efort fizic pe care cu drag l-aș executa dacă aș putea. Cu certificatul nr. 39 901 din 19 august 1964 al Sfatului Popular, Raion 30 Decembrie, Secția Financiară, dovedesc că nu am avut și nu am nici o avere de nici un fel. Soția mea, evacuată din casa dotală, după o muncă de 11 ani, bătrână și bolnavă, are o pensie de 263 de ani lunar, care nu-i ajunge nici pentru întreținerea ei. Vă rog cu toată condescendența a se reexamina cu toată obiectivitatea cazul meu și a mi se acorda posibilitatea materială cu care să-mi pot duce zilele până voi închide ochii”!
Abia la 1 ianuarie 1967, autorităţile comuniste acceptă să-i dea pensia cuvenită, în cuantum de 2.249 lei lunar. Autorii cărţii „Drama generalilor români” constatau cu tristeţe drama acestui mare general român: „Astăzi, în afară de iubitorii de istorie, își mai amintesc de el elevii Școlii gimnaziale din Rast, care îi poartă numele”.
Şi, iată, vine acest Alexandru Florian de la Institutul „Elie Wiesel” şi calcă din nou în picioare memoria generalului Gheorghe Jienescu, cerînd ca numele şcolii din Rast să fie schimbat, ca şi numele străzii din comuna natală, invocînd condamnarea nedreaptă decisă de instanţele comuniste, deşi nu există nici măcar un rînd în dosarul său care să-l facă un criminal de război!
Trecerea generalului Gheorghe Jienescu pe „lista neagră” a lui Alexandru Florian şi a Institutului „Elie Wiesel”, aflat – culmea! – în subordinea Guvernului României, pune din nou problema abrogării Legii 217/2015, prin care marii intelectuali români sînt din nou condamnaţi, de data aceasta de către fiii nomenclaturiştilor comunişti! Este de mirare că nici mcar unul dintre actualii parlamentari români nu se gîndesc să înainteze un proiect de lege pentru abrogarea acestei legi nedreapte şi criminale, iniţiată de Crin Antonescu în vremea cînd încă mai visa să fie Preşedintele României şi miza pe sprijin extern cu acest preţ mizerabil care-l va urmări toată viaţa.
Institutul wc-iessel facandusi numărul