Comunitatea din Bârsana îl apără pe mucenicul Mircea Vulcănescu

„Având în vedere că pe birou am peste 6.000 de cereri de revizuire și de res­pingere a acestui punct de pe ordinea de zi, nu pot fi nepăsător și să mă prefac că nu există o preocupare și o dezbatere reală în societate asupra acestui lucru. În consecință, având în vedere preve­derile legale, am decis să retrag acest punct de pe ordinea de zi, și am decis că voi cere puncte de vedere oficiale și altor instituții ce aparțin de statul român. În funcție de aceste răspunsuri, voi vedea dacă voi mai reveni cu această propunere sau nu. Vreau să mul­țumesc celor care au trimis soli­ci­tări, de o manieră democratică și des­chisă și vreau să le arăt aceeași solicitudine, reflectând la acest aspect important pentru destinul nostru”,  a spus Emil Boc în deschiderea ședinței de Consiliu Local din data de 22 iunie.

Mascarada schimbărilor are la bază o sesizare transmisă de Institutul „Elie Wiesel”, Ministerului de Interne prin care se cere schimbarea numelui unor străzi, instituţii şi demontarea unor monumente ce poartă numele unor persoane „vinovate de săvârşirea infrac­ţiunii de genocid contra umanităţii şi de crime de război”.
„Lista neagră” transmisă de Institut conţine pe lângă strada Ragu Gyr din Cluj şi strada Mircea Vulcănescu din Sectorul 1 al Capitalei, strada Gheorghe Jienescu, din comuna Rast, județul Dolj, strada Horia Vintilă, din Man­galia. De asemenea, se are în vedere denumirea Liceu­lui tehnologic „Mircea Vulcănescu” din București, a Grupului Școlar Economic Administrativ „Mir­cea Vulcănescu” din București, a Școlii Gimnaziale „Mircea Vulcănescu” din comuna Bârsana, Maramureș, a Gru­pului Școlar „Vintilă Horia” din Segar­cea, județul Dolj, a Școlii „Wass Al­bert” din satul Vița, comuna Nușeni, județul Bistrița Năsăud, a Școlii „Gheor­­ghe Jienescu” din comuna Rast, județul Dolj și Liceul tehnologic „I. C. Petrescu” din comuna Stâlpeni, județul Argeș.
Este vizat din nou bustul lui Mircea Vulcănescu din sectorul 2, București, bustul Mitro­poli­tului Visarion Puiu de la Mănăstirea Putna, dar și busturile lui Wass Albert din Odorheiu Secuiesc, satul Lunca Mureșului, județul Mureș, și din curtea bisericii romano-catolice din Reghin, județul Mureș.
De la Minister, sesizarea a ajuns la prefecturi şi de aici a fost transmisă primăriilor. GAZETA de Maramureş a prezentat pe larg efectele sesizării în comuna maramureşeană Bârsana, unde adresa primită de primărie săptămâna trecută a generat revoltă şi indignare. În urmă cu două decenii, şcoala din co­mună a primit numele lui Mircea Vulcănescu. De asemenea, în curtea instituţiei a fost amplasat bustul marelui om de cultură, iar Vulcănescu a primit titlul de cetăţean de onoare al comunei post-mortem, la fel şi cele două fiice ale sale.
Toate acestea au la bază un argument extrem de solid: în anii ’30, Mircea Vulcănescu a vizitat Bârsana şi l-a întâlnit pe Baciul Vasile, cel care avea să devină un reper moral la care s-a rapor­tat întreaga sa viaţă şi pe care l-a elogiat inclusiv în cuvân­ta­rea sa de apărare rostită în faţa tribunalului co­mu­nist care l-a condamnat abuziv. Mir­cea Vulcănescu avea să moară în tem­niţa Aiudului, ca un mucenic, salvând viaţa unui tânăr şi lăsând în urmă un testament răvăşitor: „Să nu ne răzbunaţi!”.
Gestul simbolic al comunităţii din Bârsana a fost unul de recunoştinţă pentru elogierea adusă de marele om de cultură unui ţăran simplu, prototipul în­ţelepciunii ţăranului maramureşean, care prin setul său sănătos de valori poate schimba viaţa unei asemenea personalităţi de talie europeană.
Primarul comunei a declarat că sesi­zarea va fi dezbătură în Consiliul Local. Dar până când va ajunge pe masa aleşilor, problema e dezbătută de comunitatea locală, care s-a solidarizat, apă­rându-şi valorile.

Preotul ortodox Gheorghe Urda a declarat:

„Le-am comunicat oamenilor ceea ce se întâm­plă, ce se intenţionează şi le-am explicat că trebuie să facem front comun încercând să salvăm această situaţie, întrucât conştiinţa noastră este clară şi avem credinţa că acest om nu a făcut rău nimănui. Studiindu-l cu atenţie, nu am descoperit niciun fel de virulenţă faţă de cineva. Lumea studiază şi opinia este generală: să apărăm acest simbol. Urmează să aibă loc o şedinţă a Con­siliului Local, în care să se vadă poziţia oamenilor. Ei spun că nu se poate să pierdem aceste lucruri, trebuie să apărăm demnitatea acestui om în satul nostru. Vom facem front comun împotriva oricăror acţiuni de a deprecia această emblemă care pentru noi este o mare onoare”.

Şi Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici din România a transmis un punct de vedere extrem de ferm cu privire la sesizarea Institutului „Elie Wiesel”:

„Comitetul Național de Conducere al Asociației Foștilor Deținuți Politici și Victime ale Dictaturii din România (AFDPR) nu a agreat și nu agreează nicio formă de totalitarism, fie el de dreapta sau de stânga. Niciodată nu am acceptat conflicte interetnice, sau confesionale. Se știe că după Cel de-al doilea Război Mondial, cea mai mare parte a elitelor neamului românesc, adică, ce a avut acest popor mai demn, mai moral, mai sfânt, mai bine pregătit profesional, au fost trimise la moarte, fiind judecate de așa-zisele «Tribunale ale Poporului». Știm, de asemenea, că aceste tribunale, prin completele lor de judecată formate din pleava morală a societății românești, au dat sentințe dictate din afara țării, multe dintre ele fiind de genul «criminal de război». A venit momentul ca Justiția Română să ia act de caracterul samavolnic al tuturor sentințelor date de «Tribunalele Po­porului»! În sălile acestor tribunale ale poporului erau aduse echipe de muncitori mani­pulați, deveniți fără voia lor, trădători de neam și țară, să înfiereze pe cei aflați în boxa acuzaților, cerând condamnarea acestora la moarte. Așa s-a scris între anii 1945-1950, o falsă istorie a românilor, pe care am fost nevoiți să o învățăm și unii dintre noi. Aceste tribunale au servit un regim «ilegitim și criminal».
Astăzi, după aproape 70 de ani de la acele evenimente, nu putem fi doar mâhniți, ci suntem chiar indignați de pretențiile aberante ale Institutului pentru Studierea Holocaustului «Elie Wie­sel», în încercarea sa de a ne lăsa fără mari personalități ale vieții cultur­ale din România. În concret, se cere institu­țiilor Statului Român, eliminarea denumirilor unor străzi și instituții, precum și dărâmarea unor statui și plăci comemorative. În concret, mă voi referi doar la trei cazuri și anume, acelea ale lui Vintilă Horia, Mircea Vulcănescu și Radu Gyr, toți fiind mari personalități ale vieții culturale a României.
Cunoaște cineva vreo crimă săvârșită de unul dintre ei!? Culpabilizează cineva pe toți foștii membri ai Partidului Comunist «ilegitim și criminal», cum că ar fi fost vinovați de zecile de mii de crime săvârșite asupra acestui popor?
Radu Gyr este poetul suferinței neamului românesc, poetul suferinței din de­ten­ția politică a temnițelor și lagărelor de exterminare din vremea comunismului. El trebuie să ocupe un loc de frunte în Istoria literaturii române.
Cerem cu fermitate stoparea unor astfel de acțiuni!
Unde sunt, domnilor, «punțile toleran­ței»? (vezi Simpozionul Internațional).
Societatea românească de astăzi nu are nevoie de false tensiuni!
Abordarea aspectelor extreme din istorie nu trebuie să se facă în spirit extremist.
În prag de centenar, România are ne­voie de reconcilierea deplină cu propria sa istorie.
Considerăm că o dezbatere publică, un dialog între cele două părți, ar fi condus cu certitudine, la o înțelegere a feno­menului și găsirea unor soluții constructive.
În temnițele și lagărele de exterminare din vremea comunismului, adică acolo la limita dintre viață și moarte, am învățat că iubirea și iertarea mă fac mai puternic, mai înțelept. Și m-au făcut” – Președinte AFDPR, Octav Bjoza.

Nu este primul atac la adresa identităţii şi demnităţii naţionale. Nu demult s-a cerut demolarea bustului lui Mircea Vul­cănescu din capitală, sub acelaşi motiv aberant. În urma numeroaselor proteste şi a intervenţiei fiicei lui Mir­cea Vulcănescu, Măriuca, acţiunea a fost stopată. Apelul ei adresat atunci pre­şedintelui României e valabil şi în cazul Bârsana: „V-aş ruga să aveţi grijă, să cântăriţi adevărul şi să vă daţi seama de ceea ce este fără părtinire şi drept”.

Schimbarea denumirii ar fi imorală şi ilegală

Vă reamintim că de curând statul român a adoptat legea 127/2017 privind instituirea „Zilei naţionale de cinstire a martirilor din temniţele comuniste în data de 14 mai”. Legea 127/2017 acordă cinstire tuturor pătimitorilor din temnițele comuniste – fără specificații privind orientarea lor politică, acuzațiile aduse la proces sau tipul condamnării. Această lege activă a Statului Român, inițiată de către 34 de deputați aparținând PSD, PNL, UNPR, minorități sau neafiliați, folosește în expunerea de motive, numele lui Mircea Vulcănescu:

„Suntem conștienți de nume mari ca ale părintelui Nicolae Steinhardt, a poetului Radu Gyr  și a soției sale, sau Mircea Vulcănescu, Aurelian Bentoiu, între mulți alții care au pătimit în aceste temnițe? Se impune așadar, ca această zi să fie cinstită și declarată zi națională a acelor martiri, care și-au adus darul înaintea istoriei și a Cerului pentru neamul nostru, care s-au jertfit pe ei că să ne fie nouă bine. Din respect pentru cei ce au îndrăznit să reziste acelor vremuri istorice, Parlamentul României are datoria morală să declare ziua de 14 mai ca zi a martirilor temnițelor comuniste”.
Schimbarea numelui nu ar fi doar imorală, ci şi ilegală. Invocarea OUG 31/2002 completată prin neinspirata lege 217/2015 în schimbarea acestor nume este lipsită de temei legal!
Legea 217/2015 prevede în mod clar la Articolul 13, punctul 1 că: „Se interzice acordarea numelor persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni de genocid contra umanității și de crime de război unor străzi, bulevarde, scuaruri, piețe, parcuri sau altor locuri
publice”.

Dar această prevedere NU este retroactivă! Neretroactivitatea legii a devenit principiu constituțional odată cu intrarea în vigoare a Constituției României din anul 1991. De atunci, acest principiu constituțional trebuie respectat obligatoriu, în toate actele normative emise și publicate în Monitorul Oficial. Potrivit Constituției României, titlul II, articol (2): „Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile”.

„Astăzi, după aproape 70 de ani de la acele evenimente, nu putem fi doar mâhniți, ci suntem chiar indignați de pretențiile aberante ale Institutului pentru Studierea Holocaustului «Elie Wie­sel», în încercarea sa de a ne lăsa fără mari personalități ale vieții cultur­ale din România. (…) Cunoaște cineva vreo crimă săvârșită de unul dintre ei!? Culpabilizează cineva pe toți foștii membri ai Partidului Comunist «ilegitim și criminal», cum că ar fi fost vinovați de zecile de mii de crime săvârșite asupra acestui popor?”
Președinte AFDPR, Octav Bjoza