Un grup de experţi din mai multe ţări, care beneficiază de sprijinul activ al guvernului de la Belgrad, vrea să dea în judecată NATO la Tribunalul de la Haga pentru bombardamentele din 1999, întrucât în acele atacuri a fost folosit uraniu sărăcit, ceea ce ar fi dus la îmbolnăvirea a zeci de mii de oameni, inclusiv copii.
Potrivit europalibera.org, avocaţi şi medici din ţări ale UE, Rusia, China, India, Turcia şi Serbia vor să tragă la răspundere cele 19 ţări care au format alianţa ce a participat în urmă cu aproape 19 ani la bombardarea Iugoslaviei, compusă atunci din Serbia şi Muntenegru.
Sprijinindu-se inclusiv pe documente ale NATO, experţii afirmă că forţele Alianţei au folosit atunci între 10 şi 15 tone de uraniu sărăcit, un deşeu recuperat din instalaţiile de îmbogǎţire a uraniului natural şi care e folosit pentru proiectile perforante, adaugă sursa citată.
„În bombardarea Serbiei de către NATO în 1999 s-au folosit între 10 şi 15 tone de uraniu sărăcit, ceea ce a provocat un dezastru ecologic major“, a afirmat Srdjan Aleksici, avocatul sârb care conduce echipa de jurişti.
„Din această cauză, în Serbia se îmbolnăvesc anual 33.000 de persoane. Asta înseamnă un copil în fiecare zi“, a adăugat el, relatează newswire.net.
Mai mult, experţii susţin că există cetăţeni care „au murit sau s-au îmbolnăvit ca urmare dovedită a bombardamentelor NATO“.
În consecinţă, scopul procesului este ca ţările care făceau parte atunci din NATO să plătească pentru „pagubele financiare şi non-finaciare“.
Aleksici a afirmat că NATO ar trebui să asigure tratamentul pentru cei care suferă de cancer, dar şi echipamentul necesar pentru a înlătura urmele de uraniu sărăcit din Serbia, ceea ce ar fi mult mai costisitor decât tratamentul pentru pacienţii bolnavi de cancer, potrivit sursei anterior menţionate.
Întrebat de ce Serbia a decis să intenteze proces la aproape 19 ani de la bombardamente, Aleksici a afirmat că „nu este niciodată prea târziu să dai în judecată pe cineva care a provocat o catastrofă de mediu, (care) a bombardat Serbia cu o armă cvasi-nucleară“.
De celalată parte, biroul de presă al NATO a afirmat că a luat cunoştinţă de demersurile experţilor, însă nu a făcut comentarii pe marginea acestui subiect.
România nu era membră NATO
Pe data de 24 martie 1999, fără un mandat clar din partea Consiliului de Securitate al ONU, NATO a lansat campania de bombardare a Iugoslaviei, după ce preşedintele iugoslav Slobodan Miloşevici a refuzat să semneze un acord de pace ce ar fi pus capăt înfruntărilor dintre armata iugoslavă şi rebelii albanezi din Kosovo care doreau independenţa provinciei.
La acea vreme, România nu făcea parte din Alianţa Nord-Atlantică, însă pe 22 aprilie 1999, Parlamentul României a autorizat avioanele NATO să utilizeze spaţiul aerian românesc în timpul operaţiunilor din Iugoslavia.
Bombardamentele au durat 78 de zile, adică până când Miloşevici a cedat. Aceste atacuri aeriene, care au condus în cele din urmă la independenţa Kosovo, s-au soldat, potrivit Human Rights Watch, cu 500 de morţi, aminteşte balkaninsight.com.
Şanse mici de reuşită
Analişti independenţi citaţi de portalul anterior menţionat afirmă însă că această iniţiativă legală are şanse foarte mici de reuşită.
De pildă, avocatul Milan Antonijevici de la Comitetul Avocaţilor pentru Drepturile Omului a explicat că este foarte greu, dacă nu chiar imposibil de stabilit o legătură de cauzalitate directă între bombardamente şi îmbolnăviri.
Într-un raport din anul 2000, NATO a confirmat folosirea de uraniu în Iugoslavia – o cantitate de aproximativ 10 tone, faţă de cele circa 300 de tone folosite în Războiul din Irak din 1990-1991.
Iniţial, Tribunalul de la Haga a avut o tentativă de autosesizare în cazul Iugoslaviei, însă a abandonat din cauza lipsei dovezilor.
impielitatii de la nato care-i considera animale pe crestini. pagube colaterale. teatru de operatiuni pt pace in lume!