Săptămâna trecută, senatul statului american Oregon a aprobat legea 494. Menționată ca „un simplu update” la directiva actuală, această lege este construită pentru a permite înfometarea și deshidratarea până la moarte a pacienților cu demență sau boli psihice.
Senatorul Betsy Johnson a fost singurul democrat care a votat „nu”, iar senatorul Jeff Kruse a fost singurul republican care a votat „da”.
Legea 494 este un pic mai mult decât o lege ce interferează cu industria sănătății pentru a salva bani pe spinarea bolnavilor psihic sau pacienților demenți. Această lege va elimina protecția actuală a directivei statului Oregon ce legiferează accesul pacienților conștienți, la apă și hrană, când aceștia nu mai au abilitatea de a lua decizii singuri.
Așa cum Dreptul la Viață din Oregon explică, legea, împinsă de firmele mari de asigurări, care a fost amendată de mai multe ori, se vrea a fi un proces simplu de updatare a directivei statului Oregon. În orice caz, cu toate amendamentele sale, legea 494 va permite înfometarea și deshidratarea până la moarte a bolanvilor de demență sau alte boli psihice.
„Este demoralizant faptul că propozanții legii 494 au prezentat-o ca pe un „update” la legea Oregon” a spus Gayle Atteberry, Directorul executiv al Dreptului la Viață din Oregon. „Realitatea este că va înlătura protecția din statutul directivei Oregon care protejează accesul pacienților conștienți, la hrană și apă, când aceștia nu vor mai avea abilitatea de a lua decizii.”
Cum funcționează legea 494:
Sub legea actuală, dacă nu este clar ce își dorește o persoană incopetentă mental, reprezentantul sănătății pacientului nu are autoritatea de a întrerupe viața persoanei incompetente decât dacă persoana este într-o situație morbidă (NT. eng : end-of-life situation).
Legea actuală a statului Oregon, permite unei persoane să aleagă ce fel de îngrijire iși va dori și care va fi reprezentantul legal în momentul în care vor deveni incompetenți mental. Forma curentă oferă posibilități ample unei persoane de a menționa în scris instrucțiuni complete pentru sfârșitul vieții sale, inclusiv dacă pacientul dorește hrănirea prin tub sau nu.
Directiva curentă a statului Oregon este parte din statutul pacientului. Ca atare, nu este doar o formalitate – legea limitează de asemenea autoritatea reprezentantului de sănătate de a lua decizii în numele unui pacient, în granițele menționate de acesta în scris.
Legea 494 abrogă documentul ce stipulează statutul (NT pacientului) din Oregon. Rezultatul este acela că pot fi situații în care viața unei persoane incompetente poate fi sfârșită potrivit doleanțelor reprezentantului sănătății acelei persoane, chiar dacă este împotriva voinței nescrise sau menționate scriptic ambiguu a persoanei incompetente.
Dacă legea 494 se aprobă, în locul protecției oferite de legea actuală, cetățenii statului Oregon vor fi nevoiți să se asigure în avans că reprezentantul sănătății lor nu le vor pune capăt vieții. Această lege va afecta în mod special persoanele ce devin incapabile psihic de a lua decizii ce le afectează sănătatea, precum cineva care suferă de demență dar poate încă să se hrănească, să bea apă sau să opteze pentru alte lucruri zilnice. De aceea este atât de important ca reprezentantul sănătății pacientului să aibă doar autoritatea de a lua decizii de oprire a vieții numai în baza unui acord explicit al pacientului. Directiva curentă rezervă dreptul cetățenilor din Oregon de a primi hrană și hidratare chiar dacă aceștia își pierd competența mentală.
„Dreptul la Viață din Oregon va continua lupta împotriva legii 494 pe măsură ce aceasta înaintează către Casa Statului pentru analiză,” menționează Atteberry.
„Este îngrozitor ce tocmai a votat Comitetul Juridic al Senatului”, menționează Gayle Atteberry, directorul executiv al (NT organizației) Dreptul la Viață Oregon.
„Această lege, scrisă într-o manieră înșelătoare, are ca obiectiv salvarea unor bani cu prețul uciderii prin înfometare și deshidratare a pacienților cu demență și boli mentale.”
„Legea statului Oregon la acest moment are pârghii puternice de protejare a vieții pacienților ce nu mai sunt capbili de a lua decizii proprii”, a spus Atteberry.
„Azilele și alte organizații dedicate protejării pacienților vulnerabili, muncesc din greu pentru a se asigura că pacienții primesc hrana și apa de care au nevoie. Legea senatului 494, împinsă forțat de lobbyștii companiilor de asigurări, va produce un regres în îngrijirea pacienților și le va decima drepturile.”
„Dreptul la Viață din Oregon este hotărâtă să lupte împotriva acestei legi teribile cu fiecare pas pe care aceasta îl parcurge”, a spus Atteberry.
„Deja am văzut ultrajul asupra a numeroși cetățeni din Oregon pe care legea îi pune în pericol. Ne așteptăm ca acest fenomen să crească în continuare.”
La asta se ajunge datorită MODERNISMULUI, migrării de la starea naturală (de la sate), la orașe unde, schimbi doar haina de sclav, cu cravată și costum!
În rest, ești/rămâi neputincios în privința drepturilor tale și-a familiei, prin încredințarea Statului a majorității drepturilor, pentru că te bagă-n corzi, restrângându-ți aria de desfășurare!
În schimb, dacă erai/rămâneai PROPRIETAR-MOȘTENITOR de casă, teren agricol, fermă de animale, etc…nici nu te interesa SERVICIUL ”lor”! Te hrăneai cu ceea ce-ți dădea grădina, mai tăiai o găină, mai dădeai la schimb pentru haine și/sau unelte, etc….
Așa, copiii își bagă părinții bătrâni și bolnavi în azile, fiindcă trebuie să muncească zi-lumină și, majoritatea nu-și permit pe cineva care să stea cu cel bolnav și/sau lipsit de minte!
Înainte, bătrânii erau cu mintea la ei ACASĂ, erau simpli în purtări și preferințe, cucernici, buni, etc…ACUM, puțini mai au trăsăturile unor bunici adevărați!