FLUX 24 a prezentat anul trecut în exclusivitate consemnările făcute de Mareșalul Ion Antonescu în noaptea de 23 spre 24 august 1944, după ce a fost arestat. Închis într-o încăpere din Palatul Regal, Mareșalul a făcut aceste consemnări într-o agendă a Regelui Carol, pe care a găsit-o în locația respectivă.
RELATAREA FLUX 24 (RELATĂRILE DIN PRESĂ NU AU CITAT SURSA DOCUMENTELOR ȘI NICI NU AU AVUT ACCES LA SURSA ORIGINALĂ A ACESTORA):
Documentul a fost descretizat recent, însă nu a fost comentat de istorici, cu toate că FLUX 24 a mai prezentat fragmente din acesta.
Astăzi, 23 august 1944. Am venit în audienţă la Rege la ora 15:30 pentru a-i face o expunere asupra situaţiei frontului şi a acţiunii întreprinse pentru a scoate Ţara din greul impas în care se găseşte. Timp de aproape două ceasuri Regele a ascultat expunerea, păstrând, ca de obicei, o atitudine foarte rezervată, aproape indiferentă. La expunerea mea a asistat la audienţă Dl Mihai Antonescu.
I-am arătat Regelui că de aproape doi ani Dl Mihai Antonescu a căutat să obţină de la anglo-americani asigurări pentru viitorul Ţării şi i-am afirmat cu această ocazie că, dacă aş fi găsit înţelegere şi aş fi putut găsi înţelegere pentru asigurarea vieţii, libertăţilor şi continuităţii istorice a acestui nenorocit popor, nu aş fi ezitat să ies din război, nu acum, ci chiar de la începutul conflictului mondial, când Germania era tare. […]
Ţara, prin câte trei milioane de voturi (referendumul naţional – n.n.), mi-a dat dezlegare şi a aprobat tot ce eu făcusem.
În consecinţă, a accepta astăzi propunerile Molotov însemnează:
– a face un act politic de renunţare şi pierdere a Basarabiei şi Bucovinei, act pe care România nu l-a făcut până acum niciodată de la 1812 şi până la ultimatumul Molotov.
I-am adăugat că după părerea mea, făcând acest act, putem pierde beneficiul Chartei Atlanticului, în care Roosevelt şi Churchill s-au angajat printre altele „să nu recunoască nicio modificare de frontieră, care nu a fost liber consimţită”.
- – să bag Ţara pentru vecie în robie, fiindcă propunerile de armistiţiu conţin şi clauza despăgubirilor de război neprecizate, care, bineînţeles, constituie marele pericol, fiindcă, drept gaj al plăţii lor, ruşii vor ţine Ţara ocupată nedefinit. Cine, am spus Dlui Mihalache, îşi poate lua răspunderea acceptării acestei porţi deschise, care poate duce la robia neamului? […]
- – a patra condiţie cerută de Molotov şi de anglo-americani este să dau ordin soldaţilor să se predea ruşilor şi să depună armele, care ne vor fi puse la dispoziţie pentru ca, împreună cu ruşii, să alungăm pe nemţi din Ţară.
Care om cu judecata întreagă şi cu simţul răspunderii ar putea să dea soldaţilor Ţării un astfel de ordin care, odată enunţat, ar produce cel mai mare haos şi ar lăsa Ţara la discreţia totală a ruşilor şi germanilor?
Numai un nebun ar putea accepta o astfel de condiţie şi ar fi pus-o în practică.
Vecinătatea Rusiei, reaua ei credinţă faţă de Finlanda, Ţările Baltice şi Polonia, experienţa tragică făcută de alţii, care au căzut sub jugul Rusiei, crezându-i pe cuvânt, mă dispensează să mai insist.
Notez că, atunci [când] ni s-au propus acestea, situaţia militară a Germaniei, deşi slăbită, era totuşi încă tare.
– în sfârşit, propunerile Molotov mai conţineau şi clauza care ne impunea să lăsăm Rusiei dreptul de a pătrunde pe teritoriul României oriunde va fi necesar, pentru a izgoni pe nemţi din Ţară. Adică, sub altă formă, prezenta ocupaţiune rusească cu toate consecinţele ei. […]
I-am răspuns Dlui Mihalache că, într-o astfel de situaţie, este de preferat ca un popor pe care-l aşteaptă, dacă are siguranţa că îl aşteaptă o asemenea soartă, să moară eroic, decât să-şi semneze singur sentinţa de moarte. […]
Cum Regele spunea ca aceste tratative să înceapă imediat, Dl Mihai Antonescu i-a spus că aşteaptă răspunsul de la Ankara şi Berna pentru a obţine consimţământul Angliei şi Americii de a trata cu ruşii. Aceasta, fiindcă Churchill, în ultimul său discurs, a spus, vorbind despre România, că „această Ţară va fi curând la discreţia totală a Rusiei”, ceea ce era un avertisment că vom fi atacaţi în forţă şi că vom fi total la discreţia lor şi că va trebui să tratăm mai întâi cu ruşii.
Acest „mai întâi”, legat şi de alte indicaţii pe care le-am avut pe căi serioase, a determinat pe Dl M. Antonescu să arate Regelui că este o necesitate să mai aştepte 24 de ore, să primească răspunsurile pe care le aşteaptă şi după aceea să continue cu tratativele.
Eu am confirmat că sunt de acord cu aceste condiţii, chiar cu plecarea Dlui M. Antonescu la Ankara şi Cairo pentru a duce tratative directe.
În acest moment, Regele a ieşit din cameră, scuzându-se faţă de mine, şi discuţia a continuat câtva timp cu generalul Sănătescu, revenind cu afirmaţia că va aduce el adeziunea scrisă a Dlor Maniu, Brătianu şi Titel Petrescu.
Când eram în curs de discuţiuni şi mă plictiseam aşteptând revenirea Regelui pentru a pleca, Regele intră în cameră şi în spatele lui apare un maior din garda Palatului cu şase-şapte soldaţi cu pistoale în mână.
Regele a trecut în spatele meu, urmat de soldaţi, unul din soldaţi m-a prins de braţe pe la spate şi generalul Sănătescu mi-a spus:
„Dle Mareşal, sunteţi arestat pentru că nu aţi vrut să faceţi imediat armistiţiu.” […]
Iată cum a ajuns un om care a muncit 40 de ani ca un martir pentru Ţara lui, care a salvat-o de două-trei ori de la prăpastie, care a scăpat de la o teribilă răzbunare pe membrii Dinastiei, care a luat jurământul tânărului Rege în strigătele mulţimii, care îmi cerea să dau pe toţi din Palat pentru a fi linşaţi şi care a servit timp de patru ani, cu un devotament şi cu o muncă de mucenic, Armata înfrântă, Ţara şi pe Regele ei
Istoria să judece. Mă rog lui Dumnezeu să ferească Ţara de consecinţele unui act cu atât mai necugetat, cu cât niciodată eu nu m-am cramponat de putere. […]
Mareșalul ION ANTONESCU, în faţa plutonului de execuţie (1 iun.1946):
”Spune-i Regelui că nu plec supărat pe el. Mai mult, spune-i că îi mulţumesc că mi-a dat prilejul să mă aşez cu un minut mai devreme lângă martirii Neamului, care au luptat pentru gloria şi mărirea lui.”
Reclame
Ne străduim să menținem viu acest site și să vă punem la dispoziție informații care să facă lumină în provocările pe care le trăim. Activitatea independentă a OrtodoxINFO funcționează strict cu ajutorul cititorilor, din acest motiv vă cerem acum ajutorul. Ne puteți sprijini printr-o donație bancară sau prin PayPal, completând formularul de mai jos.
Mulțumim celor care ne-au ajutat până acum!
Rog redacția să citească cu atenție viața Sfinților Valeriu Gafencu și Ioan Ianolide. Acolo veți afla că dementul și criminalul Ion Antonescu a ordonat în anul 1941 arestarea și condamnarea a mii de tineri români – legionari nevinovați. Datorită acestui dement mii de români au stat în temnițele comuniste din 1941 până în anul 1964. Cei întemnițați de Antonescu au rămas cu pedepse și sub regimul comunist. 23 de ani de chin și suferință provocate la inițiativa unui dement ridicat în slăvi de Securitatea comunistă pentru a pune în umbră contribuția legionarilor în lupta anticomunistă.
Se gasesc cateva informatii pe net. De exemplu
„Iată faptele! 20 ianuarie 1941. Maiorul Doring, şeful transporturilor Misiunii Militare germane din România este asasinat în plină strada în Bucureşti, în dreptul Hotelului Ambasador, de către spionul asasin internaţional Dimitrie Sarantopoulos. La anchetă s-a descoperit că la intrarea în România, pe la Constanţa, a fost însoţit de doi agenţi americani, dar se afla în slujba serviciului secret britanic pentru a-l asasina pe generalul Hansen, şeful Misiunii Militare germane, şi numai dintr-o eroare a fost asasinat un subordonat al acestuia.
Generalul Ion Antonescu a găsit de urgenţă un ţap ispăşitor în persoana ministrului de interne legionar Constantin Petrovicescu, pe care l-a destituit în aceeaşi zi cu asasinatul. Destituirea era ilegală şi abuzivă, deoarece numirea şi destituirea demnitarilor (miniştri, secretari de stat şi prefecţi) putea fi efectuată conform actului constituţional de la 14 septembrie 1939 numai prin decret regal, şi nu de către primul-ministru.
Anterior destituirii sale de către Ion Antonescu, generalul Petrovicescu ordonase însă o anchetă asupra „elementelor care desfăşoară activitate ostilă României”, dar nu a mai apucat să afle rezultatele anchetei, ce au rămas secrete şi nu au fost date publicităţii decât după anul 1990. „Cu această ocazie a ieşit la iveală un lucru şocant. Viza de şedere în România a agentului Dimitrie Sarantopoulos expirase înainte de comiterea asasinatului şi a fost prelungită la cererea expresă a lui Alexandru Rioşeanu, subsecretar de stat la Ministerul de Interne, în acelaşi timp mâna dreaptă a generalului Ion Antonescu” (Teodor Filip, Adevăruri explozive ). Reiese din această informaţie că serviciile secrete aliate, fidele intereselor evreieşti la nivel mondial, aveau suficientă influenţă pentru a putea determina acţiunile celor mai apropiaţi colaboratori ai generalului Antonescu.”
sau
http://ioncoja.ro/ianuarie-1941-rebeliune-legionara-sau-diversiune-cominternista/
@ ala al satului
Se vede ca nu stii nimic si intelegi pe masura stiintei.
Comentariul tau este off-topic. Pozitia Maresalului in acel moment arata o extraordinara intelegere a situatiei, luciditate si maxim patriotism. Ai ceva de comentat aici? Nu prea cred.
In 1941 este o alta poveste. Nu judecam acum individualitatile din ML ci actiunile si politica sa in ansamblu. Din pacate Horia Sima nu a fost liderul potrivit. E ca si cum l-ai pune acum pe Marian Munteanu in fruntea miscarii nationale dupa cum nefericit s-a incercat. Sunt multe de discutat insa atunci era nevoie de unitate in conducerea tarii. Cei din ML organizau actiuni care ingreunau implementarea deciziilor luate de Antonescu. Tu ce-ai fi facut in locul lui? Oricum au suferit mai putin in inchisoare decat cei de pe front. De altfel au fost intrebati daca vor sa se inroleze si au refuzat.
Comuniistiii le-au inscenat apoi procese si i-au condamnat in continuare. La ce arestari au facut crezi ca cei pe care i-a gasit deja in inchisoare ar fi scapat?
Maresalul Antonescu a facut si greseli. A fost si el om. Dar a fost si un mare comandant si patriot roman.
Bine spunea Umberto Eco despre internet ca este locul in care si prostul satului devine formator de opinie (probabil la asta te-ai gandit cand ti-ai ales nick-ul:).
stane
Si totusi “prostu satului” are dreptate, ia si citeste cartea Intoarcerea la Hristos si o sa afli acolo ce a vrut sa spuna. Asa folosind stereotipuri bagate pe git de istoaria comunista nu vei ajunge nicaieri ci doar la niste concluzii trasate de oamenii “politic corect” ai comunismului.
Spui ca …” De altfel au fost intrebati daca vor sa se inroleze si au refuzat…” dar tu stii in ce batalion trebuiau sa fie inrolati? Acela batalion numit si Tudor Vladimirescu era compus numai din detinuti, si era trimis direct in linia intii sa serveasca drept carne de tun. Scopul nu era sa cistige nu stiu ce batalie ci sa scape “curat si eroic” de acesti nefericiti. De aceea nu s-au inrolat cei din ML in struto-camila condamnata la moarte Tudor Vladimirescu.
Si da, Antonescu a facut o grava greseala fata de cei din Legiune, greseala pe care a regretat-o chiar in fata plutonului de executie.
O fi avut Horia Sima greseli, nimic de zis, dar ce au avut cu Zelea Codreanu? Si o alta intrebare pe care ar trebui sa ti-o pui este: cum de ML a dat mii de sfinti, daca era criminala?
Lasa-l pe Umberto Eco, el e din alta lume si ia si citeste-l pe Nae Ionescu, e mai aproape de noi si de credinta noastra, ca e plin iadul de filosofi.
@dante
Stiu bine de Tudor Vladimirescu dar, sa recunoastem, ca a fost o perioada de detentie formatoare din punct de vedere duhovnicesc. Vezi tabara de la Galda etc. Daca ar fi mers pe front (normal, nu in divizia trimisa la moarte) cu siguranta ar fi suferit mult mai mult.
Ce are acum ZC cu Ion Antonescu ca nu inteleg? Romania pornise pe un drum iar ML nu era de acord cu el. Aici se poate discuta mult si bine dar … aveam oare incotro?
Apoi este absolut ABERANT sa-l consideri pe IA vinovat de inchisoarea facuta pe vremea comunistilor. Stiu ca ei s-au plans ca fiind gasiti in inchisoare nu au avut sansa lor de a scapa arestarilor (cum s-a intamplat de altfel in extrem de putine cazuri) dar daca este sa privim istoria retrospectiv cred ca au fost alesi de Dumnezeu pentru “misiunea” jertfelnica care a urmat.
Negocierile de armistitiu au fost reale si sunt deja bine documentate istoric. Deci IA a fost un mare strateg si patriot. De ce sa-l omoram inca o data? Ca asa ne-au spus unii interzicandu-ne pana si dreptul la cercetarea adevarului si la dezbatere decenta?
Bine ne-ar sta sa fim verticali si sa recunoastem jertfa tuturor care au avut credinta si inima curata pentru poporul roman, fie din ML fie oricine altcineva. Altfel ajungem sa ne maimutarim singuri istoria dupa cum ne mancam de vii si astazi.
Și nici macar de o înmormântare creștinească nu a avut parte, a fost ars precum un gunoi, acel crematoriu situat in parcul tineretului din capitală trebuie ras depe fata pământului, ce tot atîta ,, monumente istorice” la toate nenorocirile aduse de către alți
Conform marturiilor unor legionari prezenti ca martori (sub stare de arest) la procesul lui Antonescu, el si-a cerut iertare, spunind ceva de genul: “NU trebuia sa-i fi arestat pe tinerii aceia…”
…iar acei martori la proces il aparasera pe Maresal de atacurile comunistilor, in ciuda trecutului tulbure.
Conducatorul Spaniei, Francisco Franco a fost invitat de Hitler sa intre in alianta miliara cu Germania. A raspuns ca nu se aliaza pana nu va fi infranta Anglia.
Germanii au propus japonezilor sa atace urss. Conducatorii au raspun ca nu cred in victoria lui Hitler, pana ce armatele germane nu trec Volga.
Din 1943 productia de tancuri si de avioane, a rusiei a depasit-o cu mult pe cea germana.
Batalia nedecisa de la Kursk din 1943 ete momentul care consfinteste infrangerea Germaniei pe frontul de est.
Indiferent de ce ar fi facut Antonescu in aug 44, infrangerea Romaniei era inevitabila.
Ramane problema armistitiului dintre Antonescu si Stalin, care se pare ca ar fi oferit conditii mai bune Romaniei, dupa mudel finlandez. Pentru finlandezi armistitiul a functionat.
Daca acest armistitu a existat, iar lovitura din 32 aug a inrautatit conditiile iesirii Romaniei din razboi, atunci Mihai este tradator. Daca nu a existat asa ceva, atunci decizia lui a fost corecta si salvatoare.
@ stan Conform logicii tale Carol al II lea a fost un rege bun pentru că trebuia să mențină ordinea în țară iar legionarii lui Codreanu creau dezordine, iar comuniștii au fost niște mielușei care au oprit forțele reacționare de la ditrugerea României. În acest caz, vrăjmașii ortodoxiei, trâmbițați pe toate drumurile, sunt niște binefăcători pe care cei mai mulți nu-i înțeleg. Stan nepățitule, după logica ta, cred că ți-ar prinde bine vreo 23 de ani de pușcărie ca să-ți intre mințile în cap.
Eu personal nu sunt un critic al Casei Regale, nici al Regelui Mihai I, care, la varsta de 23 de ani neimpliniti, probabil ca facut ce a considerat ca era cel mai bine.
Altceva vreau sa spun. Constat ca ori de cate ori un roman (prin nastere, nu prin adoptie) aflat la conducerea acestei tari a incercat sa dea dovada de independenta si sa pastreze unitatea tarii, a sfarsit tragic sau,cel putin dramatic.
Primul pe lista e Mihai Viteazul. Urmeaza Cuza, care n-a fost ucis, dar a fost inlaturat. Lista continua cu g-ral Ion Antonescu. Apoi Gh. Gh. Dej, iradiat dupa ce a solicitat retragerea trupelor sovietice. Si, in final, Ceausescu.
Poate ca invatam ceva din asta, in primul rand sa nu ne mai mancam intre noi.
Stan,
citeste din “Imn pentru crucea purtata” – Virgil maxim, marturia doctorului Topa. O gasesti si pe net, pe saccsiv…
Antonescu a dat lovitura de stat cu sprijinul lui Hitler, a numit asta “Rebeliune Legionara” si a dus tara de rapa. S-a dat cocos, era mandru, si fara de Dumnezeu. Au fost la Hitler si legionarii si Antonescu. De ce crezi ca Hitler l-a ales pe Antonescu si nu pe legionari?
A fost curajos in fata mortii, si patriot nationalist, dar fara credinta.
Nu mai fa teoria chibritului pe tema asta si pune mana si citeste ce ti s-a spus “Intoarcerea la Hristos” si “Imn pentru crucea purtata”.
Horia Sima a spus asa si asta il defineste cel mai bine:
“Nici in Antonescu nu vibra ethosul national, desi el mereu se lauda cu românismul sau imaculat. De ar fi trait pe coordonatele neamului, n’ar fi pornit razboiul cu închisorile pline de tineret si nu si-ar fi legat numele de Sarata. Lipsit de calauza ethosului national, si-a anulat propria lui opera si a târît si tara in nenorocire. Ii lipsea criteriul fundamental ca sa distinga între prieteni si dusmani si sa vada clar câmpul de batalie.”
Coordonatele neamului sant ortodoxia, si apoi limba, unitate, patrie… Lui ii lipsea cea mai importanta – ortodoxia, si de aici lipsa de discernamant.
@mircea.v
Daca ar fi fost o confruntare simpla Antonescu vs ML intelegeam acuzatiile care i se aduc. Totusi contextul politic a fost mult mai nuantat iar greseli au fost de ambele parti. Cei 64 ucisi la Jilava, Iorga, Madgearu etc au creat multa tensiune. Asa cum exista justificari si circumstante in cazul ML asa exista si in cazul lui IA. Sa nu uitam insa de marea putere a masoneriei care prin presa aservita au inveninat lucrurile si, practic, au declansat ruptura dintre IA si ML.
Poate sunt subiectiv intr-o oarecare masura si prin prisma faptului ca in copilarie – adolescenta am fost apropiat de biserica Sf Imparati Constantin si Elena ctitorita de Maresal. Intotdeauna mi-a placut intrarea care impune si formele ei frumoase cu accente bizantine, odihnitoare in ciuda masivitatii. Iar daca te interesezi un pic mai bine o sa afli ca a fost foarte implicat in realizarea ei. Din necredinta probabil … dupa cum zici.
Au fost oameni care au suferit din cauza lui IA asa cum au fost altii ucisi de ML. O perioada dificila din istoria Romaniei care, iata, si la peste 70 de ani naste controverse. Cine judeca in alb si negru demonstreaza ca este departe de a intelege ceea ce s-a petrecut cu adevarat.
Am citit cartile propuse. Voi ati citit “Amintiri din intuneric” a pr Nicolae Grebenea? A avut functii legionare importante si, fiind mai copt ca varsta, avea implicit mai mult discernamant in intelegerea situatiei in ansamblu. El este un pic mai retinut fata de persoana lui IA si cred ca acesta este duhul corect in care poate fi inteles Maresalul.
Tipic romanesc: sa ne luptam intre noi si sa ne anulam singuri valorile.
Si totusi, Ion Antonescu impreuna cu sotia sa Maria este ctitorul bisericii cu hramul Sfintilor Constantin si Elena, biserica aflata la fosta Bariera Vergului. In toate marturiile si scrierile lui foloseste expresia “Dumnezeu imi este martor”. A fost un bun crestin ortodox, si-a iubit neamul si tara mai mult ca pe el insusi, dar a avut nesansa de a se afla la rascrucea unor evenimente politice extrem de complicate si fara iesire din care n-a lipsit nici tradarea. Exista multi de “daca” in orice analiza asupra Maresalului, dar tot ceea ce ramane este dragostea lui fata de poporul roman si fata de partria pe care a slujit-o cu credinta, credinta pe care a purtat-o cu el pana in ultima clipa.
Ultima scrisoare a Mareşalului Ion Antonescu, trimisă de la Jilava soţiei sale, Maria, cu o zi înainte de execuţie şi cu doua zile înainte de a împlini 64 de ani incepe astfel: “Am stat cu capul sus şi fără teamă în faţa judecăţii, după cum stau şi-n faţa Justiţiei Supreme”. Oare un om fara cerdinta ar fi facut o asemena afirmatie cu doar cateva ore inaintea executiei sale?