„Patriarhul Roşu“, Justinian Marina, REABILITAT de BOR

Mai mulţi lideri religioşi ortodocşi şi istorici români s-au întâlnit în weekendul trecut la Mănăstirea Dervent din Constanţa la un seminar în cadrul căruia s-a discutat despre activitatea preoţilor dobrogeni în perioada comunistă. Printre vorbitori s-a aflat şi medicul personal al lui Justinian Marina, primul patriarh al României comuniste, căruia îi este atribuit citatul „Omul nou este omul sovietic!“.

Lideri ai Bisericii Ortodoxe Române, în frunte cu Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, membri ai Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) şi ai Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) au participat la un seminar intitulat „Rezistenţa Bisericii Ortodoxe Române sub regimul comunist“. Întâlnirea, iniţiată de liderii BOR, a avut loc sâmbătă, 27 mai, la Mănăstirea Dervent, în judeţul Constanţa.

Una dintre temele discutate a fost „Providenţialul Părinte Patriarh Justinian“, în cadrul căruia s-a dezbătut mandatul primului lider al Bisericii Ortodoxe Române instalat după instaurarea regimului comunist în România. Patriarhul Justinian Marina (1901-1977) s-a aflat în fruntea BOR între 1948 şi 1977.

Istoriografia românească l-a reţinut sub numele de „Patriarhul Roşu“, datorită colaborării strânse pe care a avut-o cu autorităţile comuniste. Participanţii la seminarul de la Dervent au insistat să acrediteze ideea că activitatea lui Justinian a fost în mare măsură greşit interpretată şi că longevivul lider religios a contribuit, de fapt, la salvarea bisericii din calea tăvălugului comunist.

Pe de altă parte, Patriarhului Justinian îi este atribuită una dintre cele mai controversate declaraţii ale unui şef al BOR din toate timpurile. La scurt timp după instalarea noului regim politic, Justinian Marian a decretat public că „Hristos este Omul Nou. Omul Nou este omul sovietic. Prin urmare, Hristos este sovietic!“. În acelaşi timp, în ciuda intervenţiilor pe care patriarhul le-ar fi avut pe lângă liderii comunişti, majoritatea preoţilor ortodocşi care s-au opus noului sistem politic au sfârşit în temniţele comuniste, iar până la finalul mandatului lui Justinian zeci de lăcaşuri de cult au sfârşit sub buldozere.

Prietenia strânsă cu Dej

Ascensiunea la putere a lui Justinian Marina a fost legată strâns de prietenia cu primul lider al României comuniste, Gheorghe Gheorghiu-Dej. Potrivit relatărilor biografice, Gheorghe Gheorghiu-Dej a fost ascuns de preotul Justinian Marina într-o casa parohială din Râmnicu-Vâlcea, imediat după ce Dej a evadat din lagărul din Târgu Jiu, în 1944. Dej evadase împreună cu alt viitor important lider al României comuniste, Gheorghe Maurer, care avea să declare că „după ce am trecut cu maşina de Craiova, la vreo 30 de kilometri, ne-am oprit într-un sat unde-am fost găzduiţi de un popă care a fost, şi el, omul comuniştilor“.

Unul dintre principalii vorbitori invitaţi sâmbătă, 27 mai, la Dervent, a fost George Stan (86 de ani), cel care i-a fost medic personal lui Justinian Marina până în 1977, la moartea acestuia. Medicul a povestit un alt episod, de natură să întărească importanţa prieteniei dintre Dej şi Marina. „Patriarhul nu citea ziarul «Scânteia» şi nu asculta posturi de radio româneşti, ci doar străine. Şi aşa a aflat de la un post de radio străin că Ana Pauker, care era la Moscova, va fi primită în audienţă la Stalin, urmând să-i ceară să o numească prim-secretar al Partidului Comunist Român. Când a auzit acest lucru, preotul a sărit din pat, şi-a luat pelerina peste pijama şi s-a dus la Gheorghiu-Dej acasă. «Cum poţi să stai liniştit în pat, când uite ce-am auzit la radio?», i-a spus lui Dej. L-a sfătuit să plece de urgenţă la Stalin şi să-i ceară să-i dea lui funcţia. Şi aşa liderul rus l-a numit pe Gheorghiu-Dej, în mod oficial, prim-secretar al partidului comunist“, a relatat medicul pensionar. (Foto jos).

A evitat „modelul Rusia“

Datorită relaţiei cu Dej, în 1946, la vârsta de doar 45 de ani, Justinian Marina a fost ales arhiereu-vicar al Mitropoliei Moldovei, iar la scurt timp mitropolit al Moldovei. În anul 1948, după moartea patriarhului Nicodim, Justinian a ajuns patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. „Ca să fie sigur că va fi ales patriarh, colegiul n-a fost format numai din reprezentanţi ai Bisericii, membri ai Sfântului Sinod şi ai Arhiepiscopiei, ci şi din membri ai guvernului condus de Petru Groza şi din reprezentanţi ai Marii Adunări Naţionale. Au fost 428 de voturi, dintre care 383 le-a primit Justinian“, a mai povestit fostul medic personal al Patriarhului Justinian.

Martorul prezent la Dervent a susţinut că Patriarhul Justinian nu s-ar fi putut opune acţiunilor concentrate îndreptate împotriva Bisericii Ortodoxe de către regimul comunist, deşi a încercat.

„Confruntarea directă cu Puterea a cunoşcut-o din Rusia, unde clerul s-a opus guvernului şi atunci misiunea bisericii a dispărut, iar şcolile teologice au fost desfiinţate, bisericile transformate în magazii sau în săli de cinematograf, iar 70.000 de preoţi şi călugări au fost asasinaţi. Părintele a spus că nu vrea aşa ceva, dar căuta un mod ca Biserica să poată să îşi continue activitatea şi a reuşit chiar să salveze de la închisoare mai mulţi preoţi şi să înfiinţeze parohii peste graniţă, dintre care una în SUA“, a explicat George Stan colaboraţionismul patriarhului.

Sfârşitul patriarhului 

Patriarhul Justinian suferea de mai multe boli: diabet, Parkinson şi avea şi probeme cu inima. Justinian a murit în anul 1977, la vârsta de 76 de ani.

„Trebuia să iasă din spitalul Elias, unde fusese internat, pentru a-l prelua eu. Când am văzut că nu mai ajunge, am telefonat la spital şi mi s-a spus că a murit. Inima i-a cedat pe drum, când a văzut imaginile de coşmar după cutemur. «Ce s-o fi ales şi din bisericile mele?», se pare că a spus patriarhul, după care a închis ochii pentru totdeauna“, povesteşte medicul său.

 Radu Preda: „Biserica a avut nu doar martiri, ci şi căderi evidente“

Radu Preda, preşedintele Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc, spune că unii îl consideră bolşevic, iar alţii sfânt pe Pariarhul Justinian.

„Nu, a fost pur şi simplu providential. L-a trimis providenţa atunci când era nevoie de el, nici mai devreme, nici mai târziu. A fost omul potrivit la vremurile de prigoană. Orice formă de exagerare, într-o parte sau alta, contrazice complexitatea istorică“, crede preşedintele IICCMER.

Consideră însă faptul că Biserica trebuie să recunoască faptul că a avut nu doar martiri, ci şi „căderi evidente“. „Am avut cariere construite pe delaţiuni. Pentru că toate regimurile dictatoriale, nu este o noutate a regimului comunist, s-au bazat pe mizeria din om. Toate dictaturile lucrează cu frica, cu dorinţa de parvenire, de îmbogăţire ilicită“, a spus el.

„Este momentul să îi cinstim pe cei care nu au căzut“, spune Radu Preda, „pentru ca într-o zi, nu foarte îndepărtată, să descoperim că numărul celor care au rezistat este infinit mai mare decât al celor care au căzut“.