,,INVESTITIILE STRAINE: IN CEA MAI PURA MATRICE COLONIALA” – Ilie Serbanescu

Author:

Vă invităm să ne urmăriți pe o altă pagină de Facebook, căci cea veche este inutilă fiind obturată de algoritmii lui Zuckerberg. Noua pagină poate fi accesată AICI.

Există trei instituţii în România care evaluează ceea ce atât de des, dar, din păcate, atât de imprecis poartă denumirea de „investiţii străine“ şi care, urmărind aspecte diferite, obţin estimări complet disjuncte.

Institutul Naţional de Statistică (INS) urmăreşte contribuţia capitalului fix la formarea PIB. Din anul 2000, de când capitalul străin a început practic să conteze cât de cât în domeniu, reiese din anuarele statistice că s-au efectuat în România aproximativ 400 miliarde de euro (în echivalent) investiţii, revenind unei rate medii de circa 16,5% în PIB. Participarea cumulată a capitalului străin este de puţin peste 1% (unu la sută!), în anii în care acesta s-a dovedit cel mai „generos“, participarea depăşind 3% din totalul capitalului fix investit. Asta apropo de elucubraţia dezvoltării prin investiţii străine!

A doua instituţie este Oficiul Naţional al Registrului Comerţului (ONRC), care nu face altceva decât să consemneze participarea oficială (parafată de decizii judecătoreşti) la capitalul companiilor. Din date reiese o participare oficială în valoare de aproape 43 miliarde de euro a capitalului străin la capitalul companiilor din România în 2015, cu care capitalul străin a obţinut jumătate din cifra de afaceri realizată pe ansamblul companiilor din România şi peste jumătate din valoarea adăugată. Și cifrele de ansamblu nu ne spun nimic despre importanța sectoarelor și segmentelor de piață, care se agregă sub egida capitalului străin.

Banca Naţională a României (BNR) estimează şi ea investiţiile străine şi, adăugând capitalurilor proprii şi împrumuturile luate de subsidiarele din România de la corporaţiile-mamă occidentale, evaluează stocul de investiţii străine la peste 60 miliarde euro în 2015. Relevanţa acestui cuantum substanţial mai mare păcătuieşte prin faptul obiectiv că, luând în considerare fluxurile pe termen lung din relațiile subsidiarelor cu societățile-mamă, nu amendează stocul net al investiţiilor străine cu ieşirile în timp sub formă de profituri repatriate. Ieşiri care sunt imense şi – obligatoriu de subliniat – în mod halucinant camuflate!

Concluziile sunt nete şi dramatice. Angajamentele financiare ale capitalului străin în România sunt derizorii. La un asemenea nivel, indiferent de calitatea angajamentelor, aceste participaţii nu pot aduce decât contribuţii tot derizorii la dezvoltarea României, oricare ar fi aportul la creşterea economică sau ocuparea forţei de muncă.

De fapt, capitalul străin urmează în România cea mai pură matrice colonială, obţinând rezultate maxime cu cheltuieli minime din unghiul său de interes: 1) foloseşte capital ridicol de mic; 2) îşi realizează câștigurile amețitoare prin exploatarea salariilor mici de tip colonial din România și prin acces la resurse și active la costuri reduse; 3) își sporeşte cu asupra (de măsură) rezultatele financiare prin mascarea adevăratei rentabilităţi obţinute, îndeosebi prin externalizarea înainte de fiscalizare a grosului profiturilor (probabil, în proporție de 80-90%). Cele circa 45 miliarde de euro participaţii la capital în România – singura cifră cu un anumit suport obiectiv în aprecierea plasamentelor străine reale în economia din România (pentru că, pe lângă investiţii propriu-zise include şi fondurile pentru achiziţii de active) – reprezintă doar 12-14% din efortul investiţional făcut în ţară în perioada 2000-2014. Cu această participaţie investiţională rizibil de mică pentru dimensiunea capitalurilor străine implicate s-a ajuns să se deţină jumătatea de control a economiei din România şi să se obţină peste jumătate din cifra de afaceri pe ansamblu. Nici în termenii PIB-ului situaţia nu este mai onorabilă: cu un capital de circa un sfert în echivalent PIB se realizează peste jumătate din PIB. Sunt rate nu din zona afacerilor, ci din zona furtului!

Prin afaceri legale şi concurenţial-capitaliste nu se pot obţine asemenea rate. De aceea, răspunsul oferit de aceste date oficiale la tulburatoarea întrebare „cum se face că România furată de români se află de fapt la străini?“ este, fără ezitări: România furată de români este un episod depăşit, de acum România este furată de străini! Şi încă la rate de jaf!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

X