„N-are atâta importanţă cât de des se împărtăşeşte cineva, ci mai cu seamă felul în care se pregăteşte pe sine pentru aceasta, şi cât de mult Îl păstrează înăuntrul său pe Hristos după aceea. Dacă ar fi fost să se sfinţească omuI aşa, pur şi simplu, atunci toţi preoţii care se impărtăşesc în cursul săptămânii și în fiecare duminică ar fi deja sfinţi! Contează cum se împărtăşeşte cineva şi câtă osteneală face pentru aceasta. Unul care se împărtăşeşte des nu înseamnă că se va și sfinţi. Dacă ar fi astfel, s-ar sfinţi toţi preoţii care consumă întreg Sfântul Potir. Cât timp rămâne harul Sfintei Împărtăşanii cu cel care o primeşte? Oare nu-l pierdem de îndată?… Pregătirea are un mare rol în păstrarea harului Sfintei Impărtăşanii.ˮ [1]
„La spovedanie este judecat de Dumnezeu şi cel ce se spovedeşte şi duhovnicul, unul pentru cele pe care le spovedeşte, iar celălalt pentru cele pe care le hotărăşte. Mult ajută libertatea duhovnicească la povăţuirea sufletului. Adică duhovnicul să nu urmeze o linie ce o propun unii, ci să vadă ce spun Sfinţii Părinţi şi să acţioneze cu discernământ, potrivit cu omul, cu căderea şi cu pocăinţa. Văd însă de multe ori că nu există sinceritate. Unii care au responsabilitate pentru suflete nu stau să spună un cuvânt unuia care, de pildă, este încurcat cu vrăjitori, cu înşelaţi etc., ca să-i creeze probleme de conştiinţă, să ia poziţie, ca să nu aibă necazuri cu aceia. Adică pentru ca unii duhovnici să nu se strice cu unul şi cu altul şi ca să spună toţi cuvinte bune despre ei, îl lasă pe om să se distrugă, iar pe diavol să se bucure.” [2]
[1] Cuviosul Paisie Aghioritul în cartea Părintele Paisie mi-a spus… de Atanasie Rakovalis, Editura Evanghelismos, București 2006
[2] extras din Nevoință duhovnicească, Cuviosul Părinte Paisie Aghioritul
Atentie mare! Are importanta unde te impartasesti! Daca te impartasesti la ecumenisti fara discernamant …….
Unirea cu Hrisots in Sfanta Imaprtasanie e continua in Sfanta Liturghie, de aceea o savarsim mereu, o repetam mereu, duminica de duminica. Conteaza unde ne impartasim, cu ce stare a sufletului, fara ipocrizie, fara minciuna si nedreptate….
în vremurile noastre, exista extrem de putini oameni fara pacate opritoare. poate doar cativa schimonahi si asceti…
povăţuirile de la sfârşitul Liturghierului cer oprirea de la Sfânta Împărtăşanie pentru următoarele păcate: „trufia, iubirea de argint, desfrânarea (sub orice formă: malahie, adulter, sodomie, gomorie, etc.), mânia şi răzbunarea, lăcomia, zavistia şi lenevirea spre faptele cele bune.”