ATLANTIDA – nu stim daca a existat insa stim sigur ca trebuie sa ne ferim de dracismele lui EDGAR CAYCE si MADAME BLAVATSKY

Iata ce putem citi la https://ro.wikipedia.org/wiki/Atlantida

Atlantida (în greacă, Ἀτλαντὶς νῆσος, „insula lui Atlas„) este numele unei insule legendare menționate pentru prima oară în două dialoguri ale lui Platon, Timaios și Critias.^[1]

În relatarea lui Platon, Atlantida era o putere navală, cu baza pe o insulă sau continent aflată dincolo de coloanele lui Hercule (strâmtoarea Gibraltar), care a cucerit regiuni întinse din Africa și Europa de Vest. După o încercare eșuată de invadare a Atenei, Atlantida s-a scufundat în ocean. Acest eveniment s-ar fi petrecut cu 9.000 de ani înainte de Solon (aproximativ 9.500 î.Hr.)

[…]

Posibila existență a unei Atlantide reale a fost intens dezbătută încă din antichitate, dar a fost de obicei respinsă. Puțin cunoscută în evul mediu, legenda a fost redescoperită de umaniști în perioada modernă. În prezent, Atlantida se regăsește în cultura populară, de la opere științifico-fantastice la filme și jocuri video, iar studiul existenței sale face obiectul unei noi științe, numită atlantologie.

Primele referințe cunoscute la Atlantida se află în dialogurile lui Platon Timaios și Critias, scrise în 360 î.Hr. Un participant la dialog, Critias, discipol al lui Socrate, este cel care povestește legenda Atlantidei. Din motive necunoscute, Critias a rămas neterminat, și s-a speculat că ar fi primele două dintr-o trilogie, care ar mai conține și un al treilea, Hermocrate^[2].

În Timaios, Critias, relatează ceea ce un preot egiptean i-ar fi spus lui Solon într-o călătorie a acestuia în Egipt. După spusele sale, egiptenii au cunoștințe istorice ce se întind cu mult înapoi în timp, ei știind fapte din istoria Atenei necunoscute însăși atenienilor. Mai departe, el afirmă că Atena a reușit să învingă o armată invadatoare numeroasă, venită de pe o insulă aflată în Oceanul Atlantic, ce era „mai mare decât Asia^[3] și Libia la un loc”. La scurt timp după victorie, în urma unor catastrofe naturale, întraga armată ateniană a fost distrusă, iar insula Atlantida s-a scufundat în ocean.

În Critias, dialog rămas neterminat, sunt prezentate în detaliu istoria, geografia și cultura Atlantidei, în paralel cu istoria, organizarea socială și cultura vechilor atenieni. După Critias, în vechime zeii și-au împărțit între ei pământul, Atlantida fiind atribuită lui Poseidon. Poseidon s-a îndrăgostit de o muritoare numită Clito de pe această insulă, cu care a avut 10 copii. Cel mai mare, Atlas, a dat numele regiunii, și a devenit primul rege al ei. În continuare, Critias descrie geografia insulei în detaliu, amintind de bogățiile naturale, de climatul blând, și de construcțiile monumentale ale atlanților. Dă apoi detalii despre organizarea socială a atlanților, și despre obiceiurile lor. Amintește apoi de prezența naturii divine în atlanți, care i-a făcut să respecte normele etice și să ducă o viață dreaptă. Totuși, susține că această natură divină s-a tot redus, ca urmare a amestecului cu muritorii de rând, și atlanții au devenit mândri și au început să încalce legile. Zeus, văzând acestea, i-a adunat pe zei în jurul său pentru a le vorbi. În acest punct, dialogul Critias ia sfârșit, și nu se știe ce urmează.

În afară de cele două dialoguri ale lui Platon, nu mai există alte surse primare antice despre Atlantida, lucru care înseamnă că fiecare menționare a ei are la bază textele lui Platon.

[…]

În evul mediu, relatările despre Atlantida lipsesc aproape complet, o excepție fiind geograful Kosmas Indicopleustos din Alexandria, care credea că Atlantida este țara celor zece dinastii care ar fi guvernat pământul înaintea potopului lui Noe^[13]. Neabordarea problemei Atlantidei în evul mediu a fost explicată ca datorându-se influenței lui Aristotel asupra învățaților perioadei, și mai ales influenței bisericii catolice, care vedea Atlantida ca pe o erezie, pe motiv că în Biblie nu apărea nimic legat de ea.^[14]

[…]

În epoca modernă, teoriile despre Atlantida s-au înmulțit. În ultima jumătate a secolului al XIX-lea, s-a propus existența unei relații între civilizațiile aztecă și maiașă și Atlantida.

În 1882 a apărut Atlantis: the Antediluvian World (Atlantida: Lumea de dinaintea potopului) de Ignatius L. Donnelly, care a stârnit interes în problema Atlantidei. Donnelly a încercat să demonstreze că toate marile civilizații din antichitate aveau la origine civilizația neolitică a Atlantidei.

Evoluția științei, în special ideea de deriva continentelor, a redus puternic probabilitatea existenței în trecut a unui continent în Atlantic. Au apărut alte ipoteze, în care Atlantida era localizată în America, Caraibe, Europa de Nord, Africa sau chiar Asia^[18]

La mijlocul anilor ’50 Charles Hapgood susține pentru prima oară „teoria deplasamentului scoarței terestre”, prefațată și sprijinită teoretic de însăși Albert Einstein la acea vreme, care demonstrează că la fiecare cca 47000 de ani greutatea calotelor polare distribuite neuniform fața de axa de rotație a Pământului face ca întreaga litosferă (asezată pe miezul lichid) să se repoziționeze în funcție de noul centru de greutate, ultima asemenea repoziționare petrecându-se cu 12000 de ani în urmă. Aceast ultim „deplasament” ar fi scos Atlantida din zona temperată, aruncând-o în întregime în interiorul arcului polar sudic. Aceasta teorie este sprijinită de mai multe argumente, doar unul dintre acestea fiind descrierea lui Platon despre Atlantida ca fiind o insula de dimensiuni uriașe, situata în mijlocul oceanului planetar (pe vremea lui Platon numit Atlantic), condiție căreia i se supune doar continentul Antarctic, care – din perspectiva „lumea privita de la polul sud” – e intr-adevar înconjurat de un singur ocean, deși din perspectiva tradițională par a fi mai multe.

Iata si ce putem citi la http://www.descopera.org/atlantida-de-la-platon-la-edgar-cayce/

[…]

Edgar Cayce si civilizatia atlanta

Ajungand la Edgar Cayce mi-am amintit cuvintele lui Albert Einstein:”Se intampla ca anumiti vizionari sa descopere lucruri esentiale cu mult inaintea savantilor… Cum se poate explica aceasta? Se pare ca ei au uneori intuitii geniale.” Cel care a fost supranumit „omul misterului” sau „Profetul adormit” a emis despre Atlantida o teorie pasionanta considerata de unii ca fiind plina de adevar si meritand sa fie studiata si analizata cu cea mai mare atentie in timp ce altii o considera lipsita de logica, nefundamentata, slab argumentata. E. Cayce a lasat aproximativ 2500 texte care se refera la Atlantida. Acestea sunt exprimarea sedintelor de hipnoza efectuate intre anii 1924-44. Cayce credea ca un mare numar de suflete sau entitati individuale traisera deja o viata sau chiar mai multe in Atlantida, inainte de a se reincarna, fiindu-ne contemporani. era convins ca influenta atlantilor este covarsitoare, marcand puternic epoca in care traim:”Bazandu-ne pe reincarnare, tinand seama si de faptul ca anumite suflete care au vietuit odinioara in Atlantida, patrund in sfera noastra, salasluind in oamenii care ne sunt contemporani, nu mi se pare surprinzator ca ele sa actioneze in prezent, intervenind in viata oamenilor si a popoarelor”. Dupa parerea lui Cayce Atlantida nu a disparut intr-o singura zi, Procesul a fost mult mai lent, cuprinzand trei mari cataclisme situate intre anii 50000-28000 iH. cand continentul s-a scindat in mai multe insule. Distrugerea totala dateaza din anul 10000iH, ultimul cataclism inspirand lui Platon dialogurile Timaios si Critias care au creat legenda. Cele trei cataclisme au spulberat Atlantida, nimicind si dovezile palpabile ale existentei continentului. Intr-o „lectura” din 1932, Cayce situeaza geografic Atlantida „intre Golful Mexic si Mediterana. Se pot descoperi urme ale acestui continent disparut, dovezi ale existentei sale, in Pirinei, Maroc, Honduras, Yucatan. Indiile Occidentale britanice sau Bahamas se numara printre vestigiile acestui continent. Daca s-ar efectua sondaje geologice in aceste insule sau in Gulfstream, indeosebi in apropiere de Bimini, s-ar descoperi, cu siguranta, dovezi hotaratoare”. Cayce impartaseste parerea lui Platon, situand Atlantida in mijlocul Oceanului Atlantic. Popoarele atlante au trecut, dupa opinia sa, foarte repede prin stadiile inferioare de civilizatie,aceasta datorandu-se aportului „rasei rosii”mai inteligenta si mai intuitiva. Intr-o „lectura” din 1925 specifica:”Cu mult timp inainte de aparitia omului, Terra era locuita de animale”, Dupa succesiunea aparitiei si disparitiei unor regiuni geografice oamenii s-au stabilit pe locul Saharei, regiunea superioara a Nilului „care se varsa in Atlantic”, pe vaile fluviilor Tibetului si Caucazului „care se varsau in Marea Nordului” sau pe cele ale Mongoliei care „se varsau in Oc. Pacific. 130 milioane de suflete populau atunci Pamantul. Epoca respectiva poate fi datata: acum 10.5 milioane de ani.” Pe plan geografic, marele savant american Robert Dunbar in lucrarea „Istoria Geologica” sustine teza lui Cayce, adaugand precizarea ca Neu Mexico ascunde grote datand de o suta de mii de secole; se presupune ca zona nu a suferit nicio transformare geologica importanta. Viziunea din 1925 referitoare la vechimea omului ( 10.5 mil. ani) era in dezacord cu toate opiniile stiintifice din acea vreme, conform carora omul nu exista decat de cateva milioane de ani.Descoperirile recente sustin, insa, afirmatiile celebrului medium.

In cursul „lecturilor” Cayce prezinta in detaliu civilizatia atlanta. Este, pur si simplu, o cronica a unei lumi disparute. Tara avea o clima temperata. Animalele erau mai mult sau mai putin salbatice. Pe treapta inferioara se aflau monstri jumatate oameni, jumatate animale, cum sunt centaurii sau nimfele. Acestia erau denumiti „lucruri” constituind o mana de lucru supusa. Urma categoria uriasilor si a piticilor, „formele ratate” ale speciei umane. Pe treapta superioara se afla fiinta ideala, perfect adaptata mediului inconjurator. „Rasa rosie” exploateaza toate resursele solului si subsolului. Atlantii, popor inzestrat cu o tehnica superioara, cu totul neobisnuita, creaza si construiesc folosind avionul si submarinul. Erau convinsi ca originea lor este divina si aveau un sentiment religios profund, mistic; credeau in existenta sufletului si in puterile oculte. Intr-o „lectura” din 19.04.1944, Cayce spune ca Marea Preoteasa atlanta era pastratoarea si ocrotitoarea „pietrei albe” datorita careia numeroase popoare, prin vorbele si faptele lor, erau in deplina concordanta cu „Constiinta Universala”. Intuitia extrem de dezvoltata ii ajuta pe atlanti sa prevada viitorul si „sa citeasca in adancul sufletelor”. Cu timpul, spiritualitatea atlanta va stagna. Atlantii incep sa uite esenta lor divina, gandindu-se numai la viata lor trecatoare. Pierd, astfel, „darul dumnezeiesc” care ii harazise a fi un popor precursor in multe domenii. Aceeasi observatie o face si Platon. Doua tendinte se vor ciocni cu inversunare: Fiii Legii Unice si Fiii lui Belial.

Legea Unica ii grupeaza pe cei spiritualizati care vor sa convinga poporul sa cinsteasca un singur Dumnezeu. Atlantii Legii Unice cred in reincarnare si in continuarea vietii pentru evolutia sufletului si a mantuirii sale. Ei se revolta impotriva tuturor nedreptatilor si condamna progresul ca pe elementul distructiv al omului.” Sufletul a fost dat de Creator…si trebuie sa-i fie inapoiat” Acestea erau preceptele Legii Unice respinsa de Fiii lui Belial (23.05.1938). Fii lui Belial sunt stapanii „monstrilor” rezultati din contopirea arhaica dintre om si animal. „lucrurile” sunt tratate cu brutalitate si folosite cu ajutorul hipnozei si telepatiei, fiind supusi cu desavarsire stapanilor.”Fiii lui Belial erau slujiti de adevarati roboti care erau siliti sa faca toate treburile in gospodarie”( 2.01.1940). Aveau simtul castigului si al petrecerii, se considerau elita societatii, erau orgoliosi si dispretuitori. Nu respectau legile si afisau un materialism excesiv. Nu aveau nici morala, nici constiinta, doar deplina multumire de sine. Numerosi Fii ai Legii Unice incep sa cedeze coruptiei, renunta la spiritualitate si isi adapteaza religia la noile lor tendinte, integrandu-i cultul idolilor si al sacrificiilor umane. „Fiii lui Belial le-au invatat pe fiicele Fiilor Legii Unice desfatarea, intensa bucurie a placerilor in raporturile dintre oameni”(13.09.1939). Intr-o lectura din21.07.1938, Cayce aminteste ca Fiii lui Belial foloseau pentru a se impune in lume, raza laser si bomba atomica. Pentru a distruge animalele care se inmultisera excesiv „s-a procedat intr-un mod comparabil cu trimiterea din diferite uzine sau baze centrale a razei supercosmice”. Pentru a impune acest lucru a fost convocata o conferinta mondiala pe care Cayce o dateaza:anul 50,722iH. „fiii lui Belial declanseaza un cataclism a carui amploare depasea efectul pe care-l scontau: cutremure, eruptii vulcanice, chiar o deplasare a Polilor”.Lemuria, primul continent lovit, incepe sa se scufunde in Oc. Pacific. Regiunea Marii Sargaselor dispare in adancul apelor. Continentul atlant este scindat in mai multe insule. Clima temperata devine torida. Multi atlanti se refugiaza in Europa, America Centrala si de Sud, cativa ajung in Egipt. Atlantida nu a fost, insa, distrusa in intregime. Cateva regiuni crutate de dezastru cunosc o dezvoltare uluitoare. In lecturile din perioada 1930-41 Cayce prezinta multe performante ale tehnologiei atlante. Stilul sau, insa, este destul de confuz. „Ceea ce numim in prezent avion era pe atunci o nava spatiala care putea naviga si in alte medii in afara aerului” (23.01.1941) „Au fost create forte motrice capabile sa transporte oamenii in diferite regiuni ale tarii si catre teritorii necunoscute”(2.10.1931).”In Atlantida, atunci cand popoarele intelegeau legile fortelor universale, Consultantul putea dirija in spatiu mesajele adresate altor tari, ghidand navele si aparatele”(7.02.1930).”…in acea epoca, obiectul principal, preocuparea majora a cercetatorilor, era inventarea unor noi tipuri de masini”(9.05.1941)”In orasul Peo se aflau cei ce se ocupau cu transmiterea la distanta a sunetelor, a vocii si a imaginilor…”(7.06.1930). „uimitoarea dezvoltare a fortei electrice era aplicata la deplasarea navelor spatiale sau a vaselor dintr-un loc in altul, la fotografierea la distanta, chiar prin pereti, la invingerea fortei de gravitatie, apoi la prepararea cristalului atotputernic…(20.03.1931). Dezvoltarea tehnologiei era insotita si de o inflorire fara precedent a artei. Totusi…tulburarile au reinceput. „Neintelegerile au survenit din cauza raporturilor dintre „roboti” si cei care detineau puterea”. Exploatatii erau aparati de Fiii Legii Unice. Conflictul este fundamentat pe doua conceptii de viata total opuse: cea a Fiiilor Legii Unice, in armonie cu constiinta universala, conform legii iubirii fata de aproapele tau si cea a Fiilor lui Belial, generand ura, neintelegerea si egoismul.Forta Binelui ( ar fi de discutat esenta „Binelui”) este invinsa de Forta Raului. In Atlantida domneste nedreptatea. Fiii Legii Unice, invinsi, se retrag departe de lume consacrandu-si viata exercitiilor spirituale si meditatiei mistice.”Fiii Legii Unice practicau concentrarea maxima a gandurilor cu scopul de a folosi fortele universale sub indrumarea sau sfaturile sfintilor. Puterea lor spirituala ii facea sa patrunda intr-o constiinta cvadridimensionala permitandu-le sa lipseasca din trupurile lor” (132.11.1941).

Urmeaza un al doilea val migrational determinat de iminenta folosire, impotriva majoritatii, a „fortelor mortii”. „In timpul exodului provocat de previziunile activitatilor care urmau sa declanseze fortele distrugatoare ale mortii, unii s-au imbarcat in navele spatiale de care dispuneau indreptandu-se spre Pirinei, Yucatan, Egipt si Tara Mayra reprezentata astazi de statele Nevada si Colorado.”( 7.04.1934). Centralele atomice se inmultisera iar nebunia Fiilor lui Belial avea sa le transforme in instrumente ale mortii. Din neglijenta, dar fara rea intentie, uzinele atomice au fost suprasolicitate si au intrat intr-o reactie incontrolabila care a dus la distrugerea tarii”.( 20.12.1933)

Edgar Cayce situeaza al doilea cataclism in anul 28,000iH. „El este relatat in Biblie, cand se vorbeste despre Arca lui Noe si Potop„. Culmea este ca, pentru cei ramasi pe ruinele Atlantidei, incepe o noua civilizatie in care progresul va sluji, pana la un moment dat, omul. Rezultatele sunt extraordinare. Se reuseste controlul total asupra razelor luminoase cum este laserul (raza mortii), se descopera „aerul lichid”, aerul comprimat, se utilizeaza pe scara larga aliaje metalice ultraperformante, cupru, aluminiu si uraniu. Oamenii stiau sa foloseasca energia solara. „Piatra de foc este instalata in templul Soarelui din Poseida; ea este generatorul central al intregii tari.

Orase, sate, uzine, masini zburatoare, submarine, vehicule de agrement, toate primesc energia necesara de la aceasta sursa”. In domeniul medical beneficiile rezultate de pe urma acestei forme de energie sunt imense: vindeca toate bolile si intarzie fenomenul de imbatranire. Totul se schimba, insa, rapid si Piatra de Foc ajunge un instrument de constrangere si tortura in mainile Fiilor lui Belial. Poporul incepe s-o numeasca „Cristalui cel Cumplit”. Cultul Soarelui si al falselor divinitati inlocuiesc cultul Zeului Unic. Fiii Legii Unice nu pot decat sa convoce un Sfat al Inteleptilor care insa nu poate face decat sa hotarasca punerea la adapost a arhivelor religioase si a dosarelor cuprinzand descoperirile stiintifice de cea mai mare valoare. Acestea sunt duse in Egipt,Honduras si Yucatan. Pamantul Atlantidei este supus unor bruste transformari geologice. Totul se scufunda, valurile imense matura o civilizatie extraordinara aruncand-o in adancurile oceanului. Intr-o clipa, dintr-un continent raman doar cateva culmi care dispar incet in ape.

Conform afirmatiilor lui Cayce, Insulele Bahamas reprezinta tot ce a mai ramas din Poseida. Aproape de Bimini, la 50 mile departare de coastele Floridei, se constata un fenomen ciudat: aproape de suprefata apei se vede un strat gros de mal, nemiscat, permanent.

Cayce afirma ca aici este locul unde, in 9,500 iH s-a scufundat un templu atlant. Cercetarile arheologice de astazi ii dau dreptate in sensul ca, in ocean, sub stratul de mal, s-a descoperit zidul unei cetati. Continentul atlant a fost lovit de 3 valuri cataclismice, fiecaruia corespunzandu-i exoduri ale unei populatii purtatoare de stiinta si cultura. destinatiile predilecte sunt: Pirineii, Egiptul, America si India. In Yucatan atlantii creeaza civilizatia maya. In America de Nord se instaleaza in New Mexico, Arizona si Colorado, ajungand chiar si in Mississippi si Ohio. Influenta religiei atlante asupra triburilor indiene este vizibila in tot locul. Despre irochezi se crede ca ar fi descendentii emigrantilor atlanti. Edgar Cayce are, in ultimele sale lecturi referitoare la Atlantida, o perspectiva destul de pesimista asupra epocii noastre.:”Fiind orientata in intregime spre progresul material, civilizatia noastra tehnologica este rupta complet de bazele ei spirituale si risca, la randul ei, sa aiba soarta tragica a Atlantidei”. Parerea sa a fost insusita si dezvoltata de absolut toti vizionarii contemporani noua, afirmandu-se ca numai dezvoltarea spirituala ne poate redirectiona sensul civilizatiei, ferind-o de distrugere. Se nasc totusi intrebari: nu este prea tarziu? Suntem noi mai dotati decat inteleptii atlanti care au esuat in incercarea de a-si salva civilizatia? Urmarind lecturile lui Cayce, frapeaza impacarea inteleptilor atlanti cu implacabilitatea destinului. Indiferent ca acceptam sau nu lecturile lui Cayce, nu putem sa nu fim de acord cu el ca viitorul nostru depinde de cateva optiuni fundamentale, latitudinea liberului arbitru fiind nesemnificativa. Putem face parte dintre Fiii Legii Unice creand o societate umana solidara in care stiinta spiritualizata va sluji numai binele comun sau putem urma calea Fiilor lui Belial cu o societate inumana (?), nedreapta (?), in care stiinta domina omul. Cayce isi incheie lecturile spunand:”Amintiti-va de filiatiunea voastra divina si veti fi salvati. Altminteri, veti disparea de pe fata Pamantului, ca Atlantida. Mijloacele de a va distruge nu va lipsesc: energia nucleara si, mai presus de orice, nebunia voastra. Perturbarile geologice vor confirma optiunile voastre si natura va fi, la momentul cuvenit, impotriva voastra. Lumea este o vesnica reluare. Atlantida exista iar voi sunteti actualii ei locuitori”.

Teoriile referitoare la Atlantida s-au fundamentat pornind de la dovezi stiintifice furnizate de istorie si arheologie, care au dat noi orizonturi imaginatiei. La Edgar Cayce lucrurile se petrec in sens contrar: imaginatia, indiferent de modelul prin care s-a manifestat, a creat noi orizonturi pe care istoria si arheologia au inceput sa le materializeze. Ambelor variante le este comuna nevoia de imaginatie a omului. Fara spiritul imaginativ , dezvoltarea societatii umane este foarte mult incetinita, raportata la timp istoric…chiar oprita. Perioadele „negre” ale istoriei sunt efectul unor impuneri dogmatice in gandire care au creat locuri si timpuri in care nu se intampla nimic. Atunci cand imaginatia a fost stimulata s-au produs „revolutiile” stiintifice, tehnice, artistice. Logica a contribuit, printr-o proasta manuire, la franarea aventurii stiintei. Se pare ca ne putem astepta la o noua „revolutie” de-abia dupa ce vom fundamenta paralogica.

Iar conform https://en.wikipedia.org/wiki/Atlantis#Madame_Blavatsky_and_the_Theosophists

Publicația din 1882 despre Atlantida, Lumea antediluviană de Ignatius L. Donnelly a stârnit mai mult interesul popular pentru Atlantida. El a fost foarte inspirat de lucrările timpurii despre Mayanism, și conform lor, a încercat să stabilească faptul că toate civilizațiile antice cunoscute au descins din Atlantida, pe care a văzut-o ca pe o cultură tehnologică sofisticată, mai avansată. Donnelly a trasat o paralelă între poveștile create de civilizațiile vechi și noi, făcând o conexiune cu Atlantida, unde credea că a existat grădina biblică a Edenului. Așa cum implică titlul cărții sale, el a crezut, de asemenea, că Atlantida a fost distrusă de marele potop menționat în Biblie.

Donnelly este creditat ca „tată al renașterii Atlantidei în secolului al 19-lea ” și este motivul pentru care mitul rezistă și astăzi. El a promovat în mod neintenționat o metodă alternativă de cercetare a istoriei și științei, iar ideea că miturile conțin informații ascunse, care se deschid spre interpretări „ingenioase” de către oameni care cred că au o perspectivă nouă sau specială.

Misticul rus Helena Petrovna Blavatsky și partenerul ei, Henry Steel Olcott au fondat împreună Societatea Teosofică în anii 1870, cu o filosofie care combină romantismul occidental și concepte religioase orientale. Blavatsky și adepții ei în acest grup sunt adesea citați ca fondatori ai New Age și altor mișcări spirituale.

Blavatsky a preluat interpretările lui Donnelly când a scris Doctrina secretă (1888), pentru care a pretins că a fost dictată inițial în Atlantida însuși. Ea a susținut că atlanții erau eroi culturali (contrar lui Platon, care îi descrie în principal ca o amenințare militară). A crezut într-o formă de evoluție rasială (diferită de evoluția primatelor), în care atlanții au fost de-a patra „rasă dominantă”, urmată de cea de-a cincea și cea mai superioară, „rasa ariană” (propria rasă). Teosofiștii credeau că civilizația Atlantidei a atins apogeul în urmă cu între 1.000.000 și 900.000 de ani, dar s-a distrus singură prin război intern provocat de utilizarea periculoasă a puterilor psihice și supranaturale a locuitorilor. Rudolf Steiner, fondatorul antroposofiei și al școlii Waldorf, împreună cu alți teosofiști foarte cunoscuți, cum ar fi Annie Besant, au descris evoluția culturală în aceeași ordine de idei.

Unii ocultiști ulteriori au urmat-o pe Blavatsky, cel puțin până la punctul de trasarea liniei de practici oculte înapoi în Atlantida. Printre cei mai renumiți este Dion Fortune cu Ordinele ezoterice și activitatea lor.

Nazismul și ocultismul

Blavatsky a fost, de asemenea, inspirată de opera astronomului Jean-Sylvain Bailly din secolul al 18-lea, care a „orientalizat” mitul Atlantidei în continentul său mitic Hyperborea, o referire la miturile grecești despre o regiune din nordul Europei cu același nume, teritoriu de baștină al unui gigant, de rasă zeificată. Reprofilarea ei pe acestei teorii în Doctrina secretă a furnizat naziștilor un precedent și un pretext mitologic pentru platforma lor ideologică și genocidul ulterior.

Lucrarea lui Julius Evola din 1934 a sugerat, de asemenea, că atlanții erau hiperboreeni, supraoameni nordici, care își aveau originea la Polul Nord (a se vedea Thule). În mod similar, Alfred Rosenberg (în Mitul secolului XX, 1930) a vorbit despre rasa „nord-atlant” sau „arian-nordic” ca rasă superioară.

Cenzura sistemului face să ajungem la mai puțini dintre voi! Distribuiți articolele noastre și sprijiniți OrtodoxINFO!

Ne străduim să menținem viu acest site și să vă punem la dispoziție informații care să facă lumină în provocările pe care le trăim. Activitatea independentă a OrtodoxINFO funcționează strict cu ajutorul cititorilor, din acest motiv vă cerem acum sprijinul. Ne puteți sprijini printr-o donație bancară sau prin PayPal, completând formularul de mai jos.

• Donație lunară
• Doar acum

Selectați cât doriți să donați (EUR)

€5 €10 €20 Altă sumă

Introduceți cât doriți să donați (EUR)