În ultima perioadă, dezbaterea publică este confiscată de teme precum grațierea penalilor sau capacitatea PSD de a-și respecta promisiunile din campanie. Deși ambele sunt teme importante, acestea primesc mult mai multă atenție decât subiectul vaccinării obligatorii. Aruncată pe piață, această informație este dezbătută de opinia publică mai degrabă din punct de vedere moral și etic iar partidele politice nu fac eforturi prea mari pentru a dirija dezbaterea spre punctul de interes care ar trebui să fie central și anume avantajele sau dezavantajele din perspectivă medicală, științifică.
Mulți dintre cei care susțin una dintre tabere nu au studii medicale și, mai grav de atât, își obțin informațiile de pe site-uri obscure ce împart în stânga și în dreapta diverse teorii ale conspirației.
Ce par să uite toți aceștia este că, dincolo de părerile personale, documentate sau nu, subiectul vaccinării obligatorii este unul în care ar trebui să primeze responsabilitatea, iar opiniile de luat în seamă ar trebui să fie în primul rând cele ale specialiștilor în domeniu și mai puțin ale activiștilor gen Olivia Steer, pentru care ceaiul de mușețel reprezintă rezolvarea tuturor problemelor.
De aceea este atât de importantă declarația politică din Parlament a deputatului PMP Cătălina Bozianu, care face un apel la responsabilitate către toți actorii implicați în acest subiect:
„Din perspectiva cetăţenilor, cel mai important subiect al acestor zile consider că este dezbaterea publică asupra proiectului de lege privind vaccinarea obligatorie. Şi nu are cum să fie altfel, câtă vreme priveşte cel mai important lucru pentru un părinte: sănătatea copiilor săi. De aceea, consider că este datoria fiecăruia dintre noi, cei învestiţi de oameni cu încredere şi cu autoritate să ne implicăm în această dezbatere şi, prin efortul nostru comun, să generăm cea mai bună soluţie. Nu pentru stat, nu pentru companiile farmaceutice, ci pentru români şi pentru copiii lor.”
Deputatul PMP atrage atenția că, fără să existe un consens în sânul comunității medicale pe această temă, fiind mulți epidemiologi care susțin vaccinarea obligatorie dar existând de asemenea și mulți medici care contestă măsura cu argumente atât medicale cât și etice, punctul principal al dezbaterii se poartă pe probleme de principii morale și de drept.
Ori, fiind vorba despre o măsură medicală, care, după cum am văzut, poate face diferența dintre viață și moarte, tocmai caracterul științific al măsurii ar trebui să reprezinte punctul central al dezbaterii.
Cătălina Bozianu atinge și un alt punct sensibil cu privire la această temă. Chiar dacă la nivel de principiu vaccinarea obligatorie va reuși să ne protejeze copiii, în practică lucrurile nu sunt atât de simple. Chiar și în momentul de față când vaccinarea nu este obligatorie, deci nu se pune o presiune mare pe rezerva de medicamente, putem observa cazuri în care multe dintre vaccinuri lipsesc de pe piață.
Și iată că, deși pare că în teorie avem o rezolvare la problema îmbolnăvirii copiilor -vaccinarea obligatorie-, în practică sistemul nostru de Sănătate nu reușește să facă față nici măcar cererii existente în momentul actual.
În concluzie, fiind vorba despre un subiect atât de important, cred că este cazul să mutăm dezbaterea de pe puncte teoretice și morale pe rezolvări pragmatice și ancorate în realitate. Pentru că altfel riscăm să fim de acord cu o soluție excelentă în teorie, dar care în practică nu va reuși să obțină rezultatele scontate ci, mai mult, să arunce o și mai mare pată de îndoială în rândul societății, față de capabilitățile sistemului nostru medical.
Hristos a înviat!
Ce capcană! Ce capcană!
Când este vorba de vaccinuri, medicină, învățământ, sisteme electronice de control al sănătății, al populației, etc. problema nu este dezbaterea științifică ci încrederea și controlul. Chiar și antivacciniștii apelează în mod inconștient numai la opinii științifice și greșesc. Problema este mult mai mare și mai complexă și vizează toată viața comunității umane pentru că toate rezolvările trec prin inima fiecărui om de pe planetă. Este suficient să câștigi inima și mintea a cât mai multor oameni și atunci poți impune orice prin votul majorității. Chiar ORICE. Crede cineva că într-o lume în care pentru marea majoritate a oamenilor contează doar câștigul material personal și viața celuilalt nu înseamnă nimic sau cel mult înseamnă o posibilitate de profit, o marfă, se poate organiza o dezbatere publică corectă? Când există o super-entitate care are în proprietate mai mult de jumătate din economia planetei și controlează prin oamenii numiți de ea TOATE țările, băncile, guvernele, serviciile secrete, învățământul, cercetarea științifică, mass-media, etc. și produce de cca 200 de ani pe bandă rulantă omul cel nou care este capabil să-și vândă fără să clipească propria mamă, proprii copii pentru un grătar de mititei și niște bere, ce dezbatere poate fi posibilă? Niciuna! Dezbaterea și lupta este doar pe un singur subiect. Ce morală socială adoptăm și cum să creăm un sistem social în care alegerea să rămână liberă pentru oricine. Dacă pierdem această bătălie noi creștinii nu mai avem loc pe planeta pământ. Dacă mai avem, fiindcă lucrurile sunt cam înaintate. Și metoda cea mai sigură de a pierde această bătălie este să apelăm la democrație, știință, oameni de știință și mass-media.
Dumnezeu să ne ajute!
Mihail
În cazul că ar putea constitui sursă de idei pentru cei care doresc să întreprindă demersuri împotriva adoptării Proiectului „Legii privind organizarea și finanțarea activității de vaccinare a populației din România” emisă la 10.04.2017 și intrată în dezbatere publică în perioada 11.04-20.05.2017, public mai jos cererea pe care am adresat-o ministrului sănătății:
„Domnule Ministru,
Subsemnatul ………. în baza dreptului cetățenesc de a mă pronunța asupra Proiectului „Legii privind organizarea și finanțarea activității de vaccinare a populației din România” supus dezbaterii publice în perioada 11.04-20.05.2017, vă cer să întreprindeți demersurile necesare pe lângă Parlamentul României pentru reproiectarea acestei Legi în sensul renunțării la privarea de drepturi sociale, la încadrarea penală în categoria relelor tratamente aplicate semenilor și la toate celelalte pedepse prevăzute pentru cei care refuză propria vaccinare și vaccinarea copiilor și/sau pupililor lor și în sensul menținerii dreptului de a refuza vaccinarea al oricărei persoane pentru sine și pentru copiii săi și al oricărui tutore pentru pupilii săi, ca și până acum.
Motivez cererea mea pe următoarele considerente:
Deși ideea vaccinării de imunizare a organismului uman împotriva bolilor infecțioase prin inocularea artificială a virusului bolii în cantități infime pentru generarea de către sistemul imunitar a anticorpilor specifici virusului respectiv cu ajutorul cărora organismul să poată lupta cu succes împotriva unei posibile contaminări viitoare este, în sine, generoasă, totuși există divergențe serioase la nivelul corpului medical în privința eficienței vaccinurilor. Astfel, se cunosc studii și cercetări ale unor specialiști de renume în domeniul medical care infirmă eficiența vaccinurilor în cel puțin patru privințe:
I. Introducerea în vaccinurile moderne a adjuvanților neuro-toxici pe bază de mercur, sau de aluminiu, sau de formaldehidă, sau de squalena, etc., de tipul sulfatului de aluminiu sau THIMEROSAL-ului, pentru spargerea barierei imunitare a organismului și aducerea virusului inoculat prin vaccin în contact direct cu sistemul imunitar în vederea fabricării anticorpilor, adjuvanți care au condus în deja prea multe cazuri pentru a putea fi ignorate la vătămarea neurologică a subiecților supuși vaccinării, cu consecința tragică a provocării autismului acestor subiecți. Există studii științifice ale unor autori recunoscuți enumerate în conferințele ce pot fi vizionate:
aici (conferință 1) – link conferință 1:
http://scoalabrancoveneasca.ro/ce-nu-s-a-spus-despre-vaccinuri/
și
aici (conferință 2) – link conferință 2:
https://www.youtube.com/watch?v=dUnGsLtjF9c
– unele din aceste studii datând încă din primele decenii ale secolului XX – care atestă efectul nociv asupra sistemului nervos al vaccinurilor cu posibilitatea producerii de către vaccinuri a unor forme mai ușoare sau mai grave de autism, posibilitate verificată practic până astăzi în foarte multe cazuri. De asemenea, mai există mărturiile verbale ale altor specialiști, unii dintre ei realizând, la rândul lor, studii ce fie au rămas nebăgate în seamă, fie au fost cenzurate fără consultarea și consimțământul autorilor, mărturii consemnate în conferințe sau filme documentare precum cele ce pot fi vizionate:
aici (documentar 1) – link documentar 1:
https://www.youtube.com/watch?v=-Dahdh1QOAw
aici (documentar 2) – link documentar 2:
https://www.youtube.com/watch?v=LMOBcCW0UJs
aici (documentar 3) – link documentar 3:
https://www.youtube.com/watch?v=LMOBcCW0UJs&t=2238s
sub rezerva că documentarele 2 și 3 din enumerarea anterioară promovează – ca alternativă pentru vaccinare – homeopatia, o metodă terapeutică de asemenea contestată în lumea științifică medicală.
Așa cum rezultă din aceste filme, unele din studiile realizate de specialiștii ajunși critici la adresa vaccinurilor au dispărut din analele instituțiilor cu rol în administrarea vaccinurilor care, inițial, le-au comandat, pentru ca, mai apoi, după conștientizarea concluziilor lor nefavorabile incomode, să le înlocuiască cu studiile favorabile vaccinării – și, ca atare, convenabile, obținute prin măsluirea datelor reale – ale altor specialiști ce s-au conformat cerințelor instituțiilor în cauză. Însă, mai presus de toate, există mărturiile vii ale subiecților îmbolnăviți de autism, precum și depozițiile rudelor sau medicilor sub ochii și îngrijirea cărora au evoluat acești subiecți înainte și după administrarea vaccinurilor, adică există inclusiv dovezile care confirmă studiile științifice incriminatoare existente sau dispărute ale specialiștilor care au tras și trag în continuare semnalul de alarmă asupra pericolelor vaccinării. Toate aceste mărturii privind efectul secundar deosebit de nociv al vaccinurilor moderne contravin flagrant cu viziunea idilică a promotorilor entuziaști ai vaccinurilor și toți profanii întru ale medicinii – precum sunt eu – nu pot decât să observe existența unei dispute aprinse în lumea științifică medicală pe tema vaccinurilor, să aleagă calea rațională de a rămâne în expectativă până la rezolvarea acestei dispute și ajungerea la un consens unanim al întregii comunități științifice medicale și, în consecință, să repudieze ca fiind cu totul irațională impunerea cu puterea prezentului proiect de lege a privării de drepturi sociale, a încadrării penale în categoria relelor tratamente aplicate semenilor și a altor pedepse prevăzute pentru cetățenii care refuză propria vaccinare sau vaccinarea copiilor și pupililor lor mai înainte de a se fi obținut unitatea așteptată de vederi a tuturor specialiștilor din domeniul medical.
II. Capacitatea subiectului vaccinat de a răspândi boala împotriva căreia a fost vaccinat. Din studiile științifice aduse ca exemplu în conferințele sau filmele documentare indicate anterior rezultă, printre altele, că subiecții vaccinați pot deveni sursă de infectare pentru colectivitate cu boala împotriva căreia au fost vaccinați, ceea ce transferă caracterul de pericol pentru societate văzut de prezentul Proiect de Lege ca planând doar asupra celor nevaccinați și asupra celor vaccinați și, în consecință, anulează justețea scoaterii în afara societății doar a celor nevaccinați prin privările de drepturi sociale și încadrările penale stipulate de actualul Proiect de Lege.
III. Ineficiența vaccinurilor din punctul de vedere al protecției subiectului vaccinat împotriva îmbolnăvirii. Tot din sursele citate în rândurile de mai sus reiese că epidemiile au afectat atât pe cei nevaccinați, cât și pe cei anterior vaccinați împotriva bolii. În consecință, dacă un subiect poate, după ce a fost vaccinat, pe de o parte, să dobândească boala împotriva căreia a fost vaccinat și, pe de altă parte, să răspândească el însuși boala (așa cum s-a arătat la paragraful II), în logica acestui Proiect de Lege ar trebui ca și subiecții vaccinați care s-au îmbolnăvit de boala împotriva cărora au fost vaccinați să fie supuși acelorași rigori penale ca și subiecții nevaccinați, de vreme ce un subiect vaccinat neîmbolnăvit poate contracta boala atât de la un subiect nevaccinat, cât și de la un subiect vaccinat îmbolnăvit. Cu alte cuvinte, inclusiv din acest punct de vedere, actualul Proiect de Lege introduce o discriminare științific și practic probată ca falsă între subiecții vaccinați și cei nevaccinați, dovedindu-și irelevanța și netemeinicia.
IV. Ineficiența vaccinurilor privind eradicarea epidemiilor. Studiile statistice prezentate în conferințele și filmele documentare indicate mai sus arată că desfășurarea campaniilor de vaccinare pentru eradicarea epidemiilor nu a condus la scăderea abruptă înspre dispariția totală a tendinței de evoluție a bolii așa cum se nădăjduia, în fapt boala continuându-și neperturbată tendința de evoluție de dinaintea începerii campaniei de vaccinare, existând și regretabile excepții, precum în cazul vaccinării împotriva difteriei în Republica Dominicană, unde boala a consemnat chiar o recrudescență în loc de atenuarea sperată (vezi conferința 1 între minutele 50:55 și 51:45). Ca urmare, de vreme ce vaccinurile nu oferă eficiența mult cântată de promotorii lor entuziaști, ba chiar sunt capabile să stimuleze îmbolnăvirea, este absurdă și abuzivă adoptarea de către conducerea statului a oricăror măsuri coercitive precum privarea de drepturi sociale și celelalte încadrări penale prevăzute de actualul Proiect de Lege împotriva persoanelor care refuză vaccinarea lor și a copiilor și pupililor lor.
În concluzie, legiferatorii trebuie să se asigure că există atât consensul unanim al întregii comunități medicale și, mai ales, al specialiștilor în domeniul imunologiei, cât și confirmarea rezultată din practica medicală privind:
eficiența de prevenție a îmbolnăvirii
siguranța neprovocării de efecte secundare nocive asupra sănătății
oferite de vaccinuri mai înainte de aplicarea prin lege a coerciției vaccinării pentru întreaga populație.
În condițiile inexistenței celor două premise obligatorii de mai sus, prin privarea de drepturi sociale, prin încadrarea penală în categoria relelor tratamente aplicate semenilor și prin toate celelalte pedepse prevăzute pentru cei care refuză propria vaccinare și vaccinarea copiilor și pupililor lor, actualul Proiect de Lege este obiectual insuficient fundamentat și contradictoriu, constituindu-se într-un abuz de putere intolerabil ca neconform cu statutul conducerii unui stat democratic.
Ca atare, se impune revizuirea actualului Proiect de Lege în sensul conservării dreptului persoanei de a refuza vaccinarea lui și a copiilor și pupililor lui și vă cer să întreprindeți toate măsurile în acest sens.”