EPIDEMIE SEXUALĂ în rândul tinerilor. Soluția: „Vaccinarea” cu câte 12 parteneri sexuali până la… parteneriatul civil

Studiul făcut de Illicit Encounters și publicat de The Independent, preluat apoi de cei de la Adevărul în articolul STUDIU Care este numărul ideal de parteneri sexuali pe care ar trebui să-l atingi înainte „să te aşezi la casa ta“, ne-a atras atenția. Acest studiu este în sine o batjocură adusă omului, care arată cât de dominat este de patima curviei, pe care, îl loc să o elimine, o motivează prin tot felul de artificii.

Adevărul a scos acest articol din Sodoma și Gomora și l-a publicat pentru ca toți copiii să se „minuneze” de nonconformismul lumii evoluate. Încercând să ascundă promiscuitatea și degradarea, folosește manipularea lingvistică, numind persoana căzută în patima curviei drept „persoană tranzitorie din punct de vedere sexual”. La fel ni se impune termenul de „experimentat” sau „expert” în curvie.

Întreg articolul, cât și cei ce l-au întocmit, împreună cu cei ce l-au promovat, sunt de o morală slabă, fix de ce are nevoie oculta mondială pentru a-și răspândi falsa filosofie. Unii o fac pentru că au o agendă, alții din ignoranță.

În continuare, îi lăsăm să se prezinte singuri prin articolul publicat de Adevărul:

Pentru mulţi oameni este un subiect sensibil, dar la care ar vrea cu disperare să afle răspunsul: câţi parteneri sexuali ai avut înaintea lor. Unele persoane se simt jenate să dezvăluie propriul „număr magic”, de teamă că noul iubit ar putea crede că este prea mic sau prea mare. Se pare că bărbaţii şi femeile sunt de acord în ceea ce priveşte numărul, dar nu şi importanţa cunoaşterii lui.

Un nou studiu a dezvăluit care cred bărbaţii şi femeile că este numărul ideal de parteneri sexuali, înainte să începi o relaţie serioasă şi, probabil, în mod surprinzător, numărul este acelaşi pentru ambele sexe: 12, arată The Independent.

Cercetarea realizată de Illicit Encounters (un site de dating pentru oameni căsătoriţi) a ajuns la concluzia că 12 este, într-adevăr, un număr magic, deoarece arată că o persoană este „aventurieră, libertină şi tranzitorie din punct de vedere sexual”. Potrivit constatărilor, dacă ai mai puţin de 10 parteneri sexuali eşti considerat o persoană „prea conservatoare” şi „neexperimentată”. De cealaltă parte, persoanele care au avut mai mult de 19 parteneri sexuali sunt probabil „prea egoiste”, „greu de satisfăcut“ sau „prea dornici să sară de la un partener la altul”.

Chiar dacă şi bărbaţii şi femeile au căzut de acord că 12 este numărul ideal, s-au aflat în contradicţie atunci când au ajuns la importanţa cunoaşterii numărului. Astfel, bărbaţii sunt ceva mai interesaţi să afle istoria sexuală a partenerei lor decât femeile. 53% dintre bărbaţi au spus că vor să ştie cu câte persoane s-a culcat partenera lor, comparativ cu 45% dintre femeile care sunt interesate de fostele partenere sexuale ale iubiţilor.

Potrivit lui Christian Grant, purtătorul de cuvânt al site-ului IllicitEncounters.com, acest lucru se explică prin faptul că bărbaţii sunt mai „conştienţi de sine” când vine vorba de concurenţă.

„Ei doresc să fie văzuţi ca fiind cei mai mari şi mai buni, chiar dacă asta rezultă din dorinţa sinceră de a-şi satisface partenera sau pentru a le gâdila egoul. Femeilor, pe de altă parte, le place să se bucure de moment, punând experienţele trecute deoparte”, a spus Grant.

Studiul este o mizerie, nu are nici o relevanță, fiind făcut pe un site pentru preacurvari. E ca și cum ai întreba la o petrecere de drogați „câte pastile de ecstasy e bine să iei într-o noapte?”. Probabil numărul ar fi același, dar pentru cineva care nu e din tagma lor înseamnă moarte. Așa și 12 parteneri sexuali și nu știu câte acte sexuale pe zi ar putea însemna moarte duhovnicească pentru majoritatea oamenilor, mai ales într-o cultură degradată și lipsită de pocăința creștină.

Această nouă mizerie nu ar fi trebuit să părăsească site-ul preacurvarilor, dar ziarele din mână ocultiștilor, ce doresc hipersexualizarea lumii pentru un control mai ușor, fac accesibil acest studiu găunos chiar și copiilor lipsiți de învățătura creștină, care la prima suflare de vânt se smulg din rădăcini.

De analizat creștinește, după Predania Sfinților Părinți, mi se pare superfluu, toți știm viziunea și sfaturile Sfântului Ioan Gură de Aur despre căsătorie: „Pentru că nunta (căsătoria) nu a fost porun­cită ca să ne destrăbălăm, nici ca să curvim, ci ca să ne curățim și să ne înțelepțim.” (Sfântul Ioan Gură de Aur, Colecția Părinți Greci ai Biser­icii, in limba greaca, prescurtat EPE, vol. 28, pp. 107-109) și sfatul său către părinți de a-și căsătorii copiii cât mai devreme pentru ai păzi de patima curviei: „Cu toții știm că la tineri pofta trupească este puternică și stăruitoare. Așadar dacă sunteți părinți, înainte de vremea căsătoriei să-i înfrânați pe copiii voștrii cu povețe, făgăduieli, cu frică, cu orice mijloc posibil. Și atunci când vor crește să nu amânați căsătoria lor. Nu lăsăți anii să treacă. Chiar și înainte ca fiul vostru să meargă în armată, chiar și înainte de a se împlini profesional, îngrijiți-vă să se însoare.” (Sfântul Ioan Gură de Aur, Problemele vieții, pag.38, editura Egumenița)

În încercarea de a scormoni mai adânc în bostanul omului alterat al secolului XXI, îmi vin în minte câteva întrebări la care nu caut răspuns, dar au o semnificație importantă pentru studiu. Până la ce vârstă este ideal să atingi numărul magic de 12 porții? Și de la ce vârstă să începi? Și când ai ajuns la acest număr „magic”, cum reușești să te oprești? Pentru că spune Sf. Ioan Gură de Aur: „Însă dacă tânarul înainte de căsătoria lui a obișnuit să trăiască în necurăție și desfrâu, la fel va face și în căsnicie.” (Sfântul Ioan Gură de Aur, Problemele vieții, pag.38, editura Egumenița). Și, dacă aș căuta răspuns, internetul e plin de „specialiști” gata să mă lămurească.

„Înfricoșător, deci, este păcatul desfrânării și încă mai înfricoșător cel al adulterului. Amândouă duc la iadul veșnic. De aceea, rogu-vă, aveți grijă să vă feriți de asemenea boală sufletească.” (Sfântul Ioan Gură de Aur, Problemele vieții, pag.41, editura Egumenița)

Articolul începe numind această oribilă patimă drept „un subiect sensibil pentru mulți oameni”. Să înțeleg că pentru unii e motiv de laudă, pentru ei aș spune că șansele de pocăință se reduc dramatic. Eu l-aș numi cel puțin „un subiect rușinos” și înțeleg jena celor mai mulți de a dezvălui acest număr nefast și nu e pentru că ar fi prea mare sau prea mic, este doar rușinea de a nu fi etichetat drept curvă. Rușinea, sfiala este un dar al lui Dumnezeu pentru a ne ține departe de faptele nelegiuite, iar specialiști încearcă să ne convingă că rușinea, timiditatea fac parte dintr-un caracter subdezvoltat.

În fine, să ne întoarcem la oile noastre, oile lui Hristos, pentru care iubirea dintre un bărbat și o femeie, căsătoriți, îi face un trup. După cum spune Sfântul Ioan Gură de Aur: „Deoarece numai sunt două trupuri separate, ci unul singur; și bărbatul este capul iar femeia trupul” (Sfântul Ioan Gură de Aur, Problemele vieții, pag.110, editura Egumenița). „Înfrânarea nu este grea, e de-ajuns să o dorești și să te ții departe de cauzele păcatului iar dacă te tăvălești prin păcat  să nu-mi spui că de vină e vârsta tânără. Întrucât, dacă ar fi așa, ar trebui ca toți tinerii să facă la fel.” (Sfântul Ioan Gură de Aur, Problemele vieții, pag.39, editura Egumenița)

Știm că Dumnezeu a dat plăcere la conceperea copilului și durere la naștere și în creșterea copilului, dar omu’ nou a trunchiat acest act finit păstrând plăcerea și evitând durerea, astfel sfidându-l pe Legiuitor. În Înțelepciunea Sa, știa că omul lipsit de această plăcere nu ar mai fi căutat nașterea de copii, ocupându-și mintea cu alte dorințe, astfel încetând viața neamului omenesc.

În schimb, diavolul a născocit o mulțime de moduri prin care să ne ucidem copiii, iar acum lucrează la mentalul societății, încât omul simplu, lipsit de învățătura lui Hristos, nu mai e în stare să facă diferența între dragostea – prin care ne jertfim pentru aproape – și atracția sexuală. Diavolul a tras omul departe de Dumnezeu și la pus sub animale, pentru că animalul irațional nu trece peste firea sa, ci se împerechează doar atunci când i-a fost rânduit, pe când omul a făcut din asta un sport criminal.

„Cine nu se mulțumește cu soția lui cade în greul păcat al adulterului. Cel ce a săvârșit un asemenea păcat, oricât de multe fapte bune ar face, nu se va mântui, după cum ne însțiințează Apostolul: «Nu vă amăgiți: Nici desfrânații, nici închinătorii la idoli, nici adulterii… nu vor moștenii împărăția lui Dumnezeu.» (I Corinteni 6,9)” (Sfântul Ioan Gură de Aur, Problemele vieții, pag.40, editura Egumenița).