Deputatul PMP de Prahova, Cătălina Bozianu, a abordat o temă controversată de la tribuna parlamentului, legea vaccinării, și a făcut un apel la responsabilitate:
„Domnule preşedinte,
Stimaţi colegi,
Din perspectiva cetăţenilor, cel mai important subiect al acestor zile consider că este dezbaterea publică asupra proiectului de lege privind vaccinarea obligatorie. Şi nu are cum să fie altfel, câtă vreme priveşte cel mai important lucru pentru un părinte: sănătatea copiilor săi. De aceea, consider că este datoria fiecăruia dintre noi, cei învestiţi de oameni cu încredere şi cu autoritate să ne implicăm în această dezbatere şi, prin efortul nostru comun, să generăm cea mai bună soluţie. Nu pentru stat, nu pentru companiile farmaceutice, ci pentru români şi pentru copiii lor.
Am luat act de insistenţa cu care actualul ministru al Sănătăţii, domnul Florin Bodog, promovează necesitatea obligării părintelui la vaccinarea copilului, sub sancţiunea legii penale. Fără a avea vreo pretenţie de specialist în domeniu, nu pot să nu remarc divergenţele apărute chiar în sânul comunităţii medicale pe această temă. Ideea ministrului Bodog este susţinută de o mare parte a medicilor epidemiologi, dar puternic contestată de alţii, cu argumente atât medicale, cât şi etice. Or, câtă vreme nu există nici pe departe un consens ştiinţific privind, de exemplu, efectele pe termen lung ale tuturor vaccinurilor, punctul central al dezbaterii priveşte probleme de principii morale şi de drept. Pe scurt, este o chestiune politică.
Proiectul de lege al ministrului Bodog stabileşte, în esenţă, rolul statului de unic decident asupra sănătăţii copilului, precum şi rolul părintelui de executant al dispoziţiilor acestuia. Dacă nu execută, părintele s-ar face vinovat de rele tratamente aplicate minorului, infracţiune pedepsită cu închisoare. Aceasta, în condiţiile în care statul nu este capabil să evalueze cu exactitate efectele adverse ale unor vaccinuri. La nivel de principiu, această abordare este inacceptabilă, la fel cum inacceptabilă este şi poziţia celor care se opun vaccinării copiilor.
Stimaţi colegi, atât ca mamă a doi copii, care au depăşit, ce-i drept, vârsta vaccinării, cât şi ca parlamentar, consider că am obligaţia să afirm un adevăr dovedit: statul nu poate fi un părinte mai bun decât părinţii naturali ai copilului. Pe de altă parte, am fi cu toţii mult mai mulţumiţi dacă statul s-ar îngriji, cu prioritate, de procurarea vaccinurilor care lipsesc de pe piaţă, dacă i-ar informa pe oameni atât cu privire la riscurile refuzului vaccinării, cât şi la efectele unor vaccinuri şi, în general, dacă ar înceta să-i mai considere pe părinţi nişte subordonaţi ai săi. Fac, de aceea, un apel la responsabilitate către fiecare dintre cei implicaţi în procesul de legiferare. Să avem grijă să nu transformăm părintele în sclavul statului iar copilul în cobaiul acestuia.
Mulțumesc.”
