„Trebuia să văd, ca un alt Toma necredinciosul, cu ochii mei ceea ce se întâmplă în interiorul Mormântului ca să cred”, isi incepe el marturisirea. Barbatul curata cupola in podul Mormantului Sfant cand a descoperit o ascunzatoare in care ii incapea trupul, dar intr-o pozitie chinuita.
Era singurul loc in care se putea ascunde pentru a isi satisface curiozitatea in legatura cu Lumina Sfanta. Este vorba de monahul grec Mitrofan. Barbatul s-a nascut in 1900 si in 1921 a fost omorata toata familia sa de catre turci. La 21 de ani a fost trimis in inchisoarea Ntigiampakir unde detinutii lucrau la minele de cupru, informeaza doxologia.ro.
Dupa cateva luni incarcerat, Parintele Mitrofan a evadat si a reusit sa ajunga viu la Ierusalim. Dorinta lui era sa se inchine la Mormantul Sfant pentru a ii multumi lui Dumnezeu ca a scapat cu viata. Calatoria lui a durat multe saptamani, timp in care a strabatut in mers mmai multe orase. La 1 noiembrie 1923 a ajuns la destinatie.
In 1925 a fost randuit pazitor al Sfantului Mormant de catre Patriarhul Damian I si asa a participat la ceremonia Sfintei Lumini de la Pastele din 1925. Chiar daca era un om necredincios, tot a vrut sa afle cum are loc aceasta minune in noaptea de Inviere.
In anul urmator, 1926, a reusit sa sed ascunda in Mormantul Sfant de unde a vazut tot ce se intampla in el. Dupa 55 de ani de la intamplare, Parintele Mitrofan a povestit tot ce a vazut in acea seara. Deja avea 80 de ani si era pazitor al Mormantului Sfant de 56 de ani: „Am văzut Sfânta Lumină!”
In Vinerea Mare din 1926, barbatul s-a ascuns toata noaptea si a fost constant stapanit de un sentiment de frica. A fost cuprins si de vina si mustrari de constiinta. Incalca o lege sfanta pentru a isi satisface curiozitatea umana. „Am început să mă prihănesc pe mine însumi pentru ceea ce am făcut şi pentru hotărârea mea lipsită de maturitate… Toată lumea crede, numai tu, Mitrofane, nu crezi”.
A stat ascuns 12 ore cu putina apa la el si o mica sursa de lumina pe care a folosit-o a doua zi, la 11 dimineata, cand mormantul a fost inchis si a ramas singur in el. Dupa o ora, usa a fost deschisa si a intrat patriarhul grec. Mitrofan a povestit la batranete ce a vazut:
„Atunci am desluşit chipul patriarhului care s-a plecat să intre în Mormântul dătător de viaţă. Exact în acea clipă, când agonia mea ajunsese la o înfricoşătoare încordare nervoasă în mijlocul tăcerii mormântale, în care îmi auzeam şi răsuflarea, am auzit deodată un şuierat uşor. Semăna cu suflare uşoară de vânt. Şi îndată am văzut o privelişte de neuitat: o Lumină albăstruie a umplut tot sfinţitul loc al dătătorului de viaţă Mormânt…Câtă frică şi cutremur nu mi-a pricinuit acea Lumină albăstruie, în care il vedeam clar pe patriarh, de pe faţa căruia curgea transpiraţia… Şi, ca şi cum ar fi fost luminat de acea Lumină, a început să citească rugăciunile… Şi îndată Lumina albăstruie a început să se preschimbe într-o Lumină albă, ca aceea a Schimbării la Faţă a lui Hristos. În continuare acea Lumină albă s-a preschimbat într-o sferă luminoasă ca soarele, care a rămas nemişcată deasupra capului patriarhului.
Apoi l-am văzut pe patriarh ţinând mănunchiurile cu 33 de lumânări. Şi ridicându-şi încet mâinile în sus, s-au aprins dintr-odată sfânta candelă şi cele patru mănunchiuri de lumânări. În acea clipă a dispărut sfera luminoasă. Ochii mi s-au umplut de lacrimi şi trupul îmi ardea în întregime.”
Aceasta este istorisirea Părintelui Mitrofan referitoare la fapta îndrăzneaţă pe care a întreprins-o în acea Sâmbătă Mare a anului 1926. Este singurul martor ocular care, fără să aibă dreptul, a trăit coborârea Sfintei Lumini în interiorul Mormântului lui Iisus Hristos.
