Deplangem uciderea coptilor. Bunul Dumnezeu hotaraste ce va fi cu sufletele lor. Insa trebuie sa subliniem faptul ca:
Coptii sunt monofiziti. Din cauza aparitiei acestei erezii, a fost necesar:
Al patrulea Sinod ecumenic de la Calcedon
Actualmente exista Bisericile Ortodoxe Orientale, care recunosc doar primele trei Sinoade Ecumenice ale Bisericii Ortodoxe, fiind numite din această cauză şi “necalcedoniene” sau “anticalcedoniene”. Deşi se intitulează oficial astfel, în ciuda denumirii asemănătoare, ele se deosebesc de Bisericile Ortodoxe Răsăritene. Refuzand să accepte Sinodul al IV-lea Ecumenic şi celelalte Sinoade Ecumenice care au urmat, comuniunea euharistică cu Bisericile Ortodoxe Răsăritene nu există.
Comuniunea Vechi-Orientală este un grup de Biserici necalcedoniene care sunt în comuniune euharistică deplină între ele. Conform ortodoxwiki, comuniunea include:
La polul opus este Biserica Asiriană a Răsăritului ce nu este în comuniune cu Bisericile Vechi-Orientale şi are o hristologie nestoriană (o alta erezie), diferită de dogmele stabilite la Sinodul de la Calcedon, dar într-un mod total opus monofizitilor. Această Biserică era deja separată de Biserica Ortodoxă în vremea controversei monofizite; aceasta nu recunoaşte nici Al Treilea Sinod Ecumenic, fiind astfel nu doar necalcedoniană, ci şi “ne-efesiană”:
Pomenirea Sfinţilor Părinţilor celor ce s-au adunat în EFES la SFANTUL si a toata lumea AL TREILEA SINOD şi au caterisit pe necredinciosul NESTORIE
Din pacate, s-ar parea ca exista un acord intre unii ierarhi ai BOR si monofiziti…
Cititi va rog si:
PS SOFRONIE, Episcopul Oradiei, si-a luat DOCTORATUL ca specialist in MONOFIZITI: „în vederea apropierii dintre Biserica Ortodoxă şi Bisericile necalcedoniene” … Sa ne amintim ca tot el a sfintit AGHEASMA MARE impreuna cu un EPISCOP GRECO-CATOLIC
Pentru a intelege si mai bine ce si cum cu coptii, preluam integral articolul Intrebari si raspunsuri despre monofiziti si copti scris de Ioan Vladuca si publicat in revista Atitudini, nr. 10:
Care este cea mai importanta hotarare dogmatica a Sinodului de la Calcedon?
Sfintii Parinti, luminati de harul Preasfantului Duh, au hotarat: Urmand asadar Sfintilor Parinti, noi invatam intr-un glas si marturisim pe Unul si acelasi Fiu, Domnul nostru Iisus Hristos, Insusi desavarsit intru Dumnezeire cat si intru omenitate, Insusi Dumnezeu adevarat si om adevarat din suflet rational si din trup, de-o-fiinta cu Tatal dupa Dumnezeire si de-o-fiinta cu noi dupa omenitate, intru toate asemenea noua afara de pacat, nascut din Tatal mai inainte de veci dupa Dumnezeire si, la plinirea vremii, Acelasi nascut pentru noi si pentru a noastra mantuire din Fecioara Maria, Nascatoarea de Dumnezeu, dupa omenitate, Unul si Acelasi Hristos, Fiul, Domnul, Unul Nascut, cunoscandu-se in doua firi, fara amestecare, fara schimbare, fara impartire, fara despartire, deosebirea firilor nefiind nicidecum stricata din pricina unimii, ci mai degraba pastrandu-se insusirile fiecarei firi intr-o singura Persoana si intr-un singur Ipostas, nu impartindu-se sau despartindu-se in doua fete, ci Unul si Acelasi Fiu, Unul Nascut, Dumnezeu Cuvantul, Domnul Iisus Hristos, precum au vestit de la inceput proorocii, precum El Insusi ne-a invatat despre Sine si precum ne-a predanisit noua Crezul Parintilor[1].
Unii considera ca la Sinodul al IV-lea de la Calcedon a fost o neintelegere de termeni. De aceea, hotararile nu au fost primite de catre Dioscor si de cei impreuna cu el. Este adevarat?
Asa spun cei care vor sa micsoreze importanta Sfantului Sinod de la Calcedon. In realitate, tocmai pentru a se depasi dificultatile terminologice, Dumnezeu a aratat in chip minunat care este invatatura cea adevarata: si s-au adunat sase sute treizeci de Episcopi, si alcatuind si o parte si alta, adica dreptcredinciosii si ereticii, doua tomuri, si deschizand racla Sfintei Mucenite Eufimia, le-au pecetluit si le-au pus pe pieptul ei, si peste putine zile facand rugaciune si, deschizand, au vazut si s-au spaimantat; pentru ca au vazut tomul ereticilor lepadat sub picioarele Sfintei, iara al dreptcredinciosilor tinandu-l in cinstitele sale maini. Aceasta facandu-se s-au ingrozit toti, vazand o minune ca aceasta. Si intorcandu-se mai vartos spre credinta, au slavit pe Dumnezeu Cel ce face in toate zilele minunate, si peste fire lucruri, spre intoarcerea si folosul celor multi[2].
Se zice ca actualii copti nu mai sunt monofiziti si ca ei accepta acum cele doua firi ale lui Hristos. In aceste conditii este posibila unirea cu acestia?
Actualii copti nu sunt monofiziti eutihieni, ci monofiziti severieni. De aceea il cinstesc pe ereticul Sever ca sfant[3]. Ei spun ca accepta cele doua firi ale Domnului nostru Iisus Hristos, dar le considera amestecate intr-o noua fire. Ei considera ca unitatea celor doua firi poate fi numita o fire[4]. In plus, nu accepta hotararile celui de-al patrulea Sfant Sinod Ecumenic de la Calcedon[5].
Patriarhul monofizit Shenouda al III-lea al coptilor a declarat in 1979 la intalnirea de la Chambesy: In ceea ce priveste Sinoadele Ecumenice, noi nu acceptam decat pe primele trei []. Noi refuzam Sinodul de la Calcedon. []. Pot sa spun foarte deschis, nicio Biserica din Orient nu poate sa primeasca Sinodul de la Calcedon[6]. Este gresit sa vorbim despre unirea cu coptii. Se poate vorbi insa de venirea coptilor la Ortodoxie. Iar aceasta se poate realiza numai intr-un singur mod: sa anatematizeze monofizismul si pe sustinatorii lui (Eutihie, Dioscor, Sever si ceilalti de un cuget cu ei), sa accepte Hotararile Sfintelor Sinoade Ecumenice IV-VII, sa cinsteasca dupa cuviinta pe Sfintii Parinti de la cel de-al patrulea Sfant Sinod Ecumenic de la Calcedon (451) si pe Sfanta Mare Mucenita Eufimia, sa primeasca invatatura Sfantului Maxim Marturisitorul, a Sfantului Ioan Damaschin si a Sfantului Ierarh Grigorie Palama; sa accepte si Sinodiconul Ortodoxiei. Apoi sa primeasca Sfantul Botez Ortodox.
Pentru primirea in Ortodoxie, monofizitilor li se pun mai multe conditii. N-ar fi bine sa fim mai ingaduitori cu ei ca sa-i ajutam sa vina la Ortodoxie?
Aceasta este singura cale de tamaduire a celui bolnav de erezie: sa anatematizeze ereziile, sa accepte hotararile Sfintelor Sinoade Ecumenice si intreaga invatatura ortodoxa; apoi sa primeasca Sfantul Botez Ortodox (daca nu il are deja).
Iata ce gasim scris in Proloage pe data de 3 decembrie despre Sfantul Ierarh Ioan Sihastrul Episcopul Coloniei (+558): In al patrulea an al imparatiei lui Marcian (450-457), dreptcredinciosul imparat, adica in anii 454, s-a nascut acest Sfant, Parintele nostru Ioan, in Nicopolea Armeniei. Si, invatand Sfintele Scripturi, dupa ce au murit parintii sai, si-a impartit averea la saraci si, zidind o biserica cu hramul Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, traia in liniste acolo, impreuna cu alti zece monahi. Si pentru ca s-a facut vestit pentru fapta sa buna, a fost hirotonit Episcop al Coloniei. Iar dupa ce, timp de noua ani, si-a asezat lucrurile eparhiei sale, si a savarsit cele ce avea in gandul sau, a trecut marea, catre Ierusalim, si ajungand la Sfintele locuri si, inchinandu-se, s-a dus in Lavra Sfantului Sava.
Iar Sfantul Sava l-a primit pe el fara a-l cunoaste cine este, fiindca nu i-a descoperit Dumnezeu, si vrand ca sa cerce ascultarea si rabdarea lui, l-a pus pe el mai intai la arhondaric, iar dupa aceea la bucatarie. Si, fiindca la amandoua aceste ascultari s-a aratat vrednic, pentru aceasta i-a poruncit lui ca, in celelalte cinci zile ale saptamanii, sa traiasca in liniste, intr-o chilie osebita, fara sa-l vada cineva si fara sa manance sau sa bea ceva. Iar sambata si Duminica l-a oranduit pe el sa mearga la obstestile slujbe ca sa cante impreuna si sa manance impreuna cu ceilalti frati.
Vazandu-l pe el marele Sava ca sporeste dupa Dumnezeu, s-a dus impreuna cu el la Preasfintitul Patriarh al Ierusalimului, Ilie, rugandu-l sa-l cinsteasca pe Ioan cu vrednicia preotiei. Iar Ioan a zis catre patriarh: Lasa putin, Stapane, ca trebuie mai intai sa cunosti faptele mele si, dupa aceea, de voi fi vrednic de preotie, fa ceea ce ti se va parea tie.
Si, mergand amandoi deosebi, s-a aruncat pe sine Cuviosul la picioarele patriarhului, rugandu-l pe el ca sa nu arate nimanui ceea ce ii va spune. Iar patriarhul s-a invoit cu aceasta, socotind ca are sa auda vreo fapta necuvioasa. Iar, dupa ce a auzit ca el a fost Episcop al Coloniei, s-a inspaimantat si a zis catre fericitul Sava: Nu-l supara pe el mai mult, pentru preotie, ca Ioan nu se face preot.
Acest Cuvios, umbland odata pe cale si ostenind, a lesinat. Dupa aceea, facand rugaciune, a fost rapit in vazduh si s-a aflat in chilia sa, care era la cinci mile departare de locul acela.
Candva au venit persii si au surpat chiliile celorlalti monahi; apoi mergand si la chilia Cuviosului acestuia, ca sa faca asemenea, s-a aratat acolo pe neasteptate un leu, care a gonit pe barbari si chilia Cuviosului s-a pazit nevatamata.
Un crestin dreptslavitor a mers candva la Sfantul, luand cu sine si pe un altul raucredincios, adica pe un monofizit si, cerand crestinul ca sa dea Cuviosul binecuvantare amandurora, a zis Cuviosul: Tie, ca unui dreptcredincios, iti dau blagoslovenia mea, iar celuilalt nu-i dau blagoslovenia mea pana nu se va intoarce de la eresul lui Sever. Acestea auzindu-le dreptslavitorul acela s-a inspaimantat de darul Sfantului de mai-nainte cunostinta. Iar monofizitul cel raucredincios a cazut jos si a lesinat. Apoi, tarziu, viindu-si in sine, a cazut la picioarele Cuviosului, rugandu-l sa-l invete ce sa faca. Iar Sfantul, ridicandu-l pe el si invatandu-l cele cuvenite, l-a induplecat sa dea anatemii toate felurile de eresuri si pe acesta al lui Sever monofizitul, de care era stapanit, si sa se apropie de Soborniceasca Biserica si inaintea tuturor sa faca aceasta anatematizare si, asa, sa ramana nedespartit de Biserica lui Hristos. Iar dupa ce a zis acestea, i-a binecuvantat pe amandoi, si sarutandu-i cu sarutare sfanta si facand rugaciune pentru ei, i-a trimis pe amandoi la casele lor, bucurandu-se.
Preacuviosul Ioan a fost sfintit Episcop, cand era de doua zeci si opt de ani si pe scaunul sau a stralucit zece ani. Iar in pustiul Ruva a facut nevointa sase ani, in lavra Sfantului Sava, doisprezece ani, iar in pustie ani patruzeci si opt. Deci, toti anii vietii sale au fost o suta patru. Si asa a adormit in Domnul, de trei ori fericitul.
Ce s-ar fi intamplat daca Sfantul ar fi fost ingaduitor cu ereticul si i-ar fi dat blagoslovenie ca sa nu-l supere? Este clar ca acela ar fi ramas in erezia lui Sever monofizitul. Dar acest text este important si pentru un alt motiv: arata ca Dumnezeu a descoperit in chip minunat Sfantului Ioan Sihastrul faptul ca acel om era stapanit de erezia lui Sever. De unde se vede ca Sever era eretic monofizit, nu cum spun acum ecumenistii, ca era ortodox.
In Patericul Lavrei Pesterilor de la Kiev gasim scris si despre Cuviosul Agapie, doctorul fara de arginti. Pentru tamaduirile sale minunate acesta ajunsese foarte vestit. De aceea, era invidiat de un medic monofizit care cauta orice mijloc prin care sa-l discrediteze in fata oamenilor. Astfel, monofizitul, dand otrava unui om, l-a trimis la Cuviosul Agapie pentru a pune pe seama lui moartea aceluia. Dar prin rugaciunile Cuviosului omul a fost salvat. Mai tarziu, a ingaduit Dumnezeu ca insusi Cuviosul sa se imbolnaveasca foarte grav. Cu aceasta ocazie veni in vizita la el medicul monofizit, prefacandu-se ca se intereseaza de sanatatea sa. Atunci ii spuse Cuviosului ca nu mai are mai mult de trei zile de trait. La care Cuviosul ii raspunse ca are instiintare de la Dumnezeu ca il va lua langa Dansul peste trei luni. Iar medicul a fagaduit ca, de va fi asa, el se va face monah. Dar cand a aflat Cuviosul ca medicul este monofizit, a strigat catre el cu manie sfanta: Si cum ai indraznit, tradatorule al Ortodoxiei, sa intri aici inauntru? Cum ai indraznit sa-mi intinezi chilia cu prezenta ta eretica si sa ma atingi? Pleaca de aici, nerusinatule si ereticule! Atunci medicul pleca rusinat.
Dupa cum vedem, Cuviosul Agapie nu l-a invitat pe monofizit la un dialog ecumenist, ci l-a mustrat pentru erezie. Dupa trei luni Cuviosul a trecut catre Domnul si i-a aparut in chip minunat monofizitului, spunandu-i: Ai promis ca te vei lepada de erezia ta si ca te vei face monah. Daca acum nu vei respecta aceasta promisiune iti vei pierde sufletul! Dumnezeu nu se lasa inselat! A doua zi medicul se infatisa cu pocainta la Cuviosul Staret de la Lavra Pesterilor povestind cele intamplate si marturisind ca vrea sa imbratiseze Sfanta Ortodoxie, singura credinta adevarata si sa devina monah. Si intr-adevar medicul a trecut la Ortodoxie si a devenit monah.
Cartile de cult ortodoxe mai contin si alte texte care arata clar ca Eutihie, Dioscor si Sever sunt eretici?
Da. Exista mai multe texte de acest fel. Asezamanturilor apostolesti osarduitori pazitori ati fost Sfinti Parinti, caci o fiinta a Sfintei Treime a fi, cu dreapta credinta invatand, hula lui Arie soborniceste ati surpat; cu carele impreuna si pre Machedonie luptatorul impotriva Duhului biruindu-l, ati defaimat pre Nestorie, pre Eutihie si pre Dioscor, pre Savelie si pre Sever cel fara de cap. De a carora amagire rugati-va sa ne izbavim noi, ca viata noastra nespurcata intru credinta sa se pazeasca, rugamu-va[7].
Cela ce nu propovaduieste in doua firi si lucrari pre Hristos Cuvantul Tatalui, sa ia anatema. Ca Sinodul al patrulea al Sfintilor Parinti intelepteste asa a asezat, deci toti sa-i fericim pre dansii[8].
Cei ce va faliti fara rusine cu cuvintele lui Sever cele pline de otrava de moarte aducatoare, rusinati-va pururea, departandu-va toti de Biserica, ca niste lupi si caini rapitori. Adunarile si credinciosii, pre Atotfacatorul si Mantuitorul in doua firi nedespartite, si in doua voi si lucrari il cinstim. Pentru aceasta inselaciunea lui Sever de tot o lepadam.
Veniti sa lepadam aratat inselaciunea lui Sever, a lui Eutihie si a lui Iacov, a lui Teodor si a lui Dioscor impreuna cu acestia. Iara Sinodul al patrulea al drept slavitorilor Parinti sa-l laudam cu cantari dumnezeiesti[9].
Spune noua, nebune Severe si zadarnicule, cum sa fie o fire impreunata lumina cea fara de inceput, Cuvantul si Fiul Tatalui? Ca de zici asa, si alta fire ai insemnat; ca trupul si Cuvantul nu este o fiinta, ci doua sunt, nesocotitule[10].
O, Severe! Firile lui Hristos nu le amesteca rau, calcatorule de lege, pentru ca cei ce s-au adunat, si toti prea fericitii invatatori, in doua firi, si intr-o fata pre Hristos tuturor vestindu-l, au asezat[11].
Chiril pre Hristos propovaduieste in doua firi, si in doua lucrari, eresul lui Sever celui fara minte biruind. Pentru aceasta toti intru invataturile lui sa ramanem[12].
In doua firi, si in doua lucrari marturisind pre Hristos neamestecat, si neschimbat, inselaciunea lui Sever o biruim[13].
Invataturile eresului lui Sever, celui cu credinta rea, le-a surpat dumnezeiescul Dometian; iara credinta cea nevatamata si dreapta o a vestit cudumnezeiasca cuviinta, propovaduind pe Dumnezeu cel laudat si preaslavit[14].
[1] Hotararile Sfintelor Sinoade Ecumenice, Ed. Sfantul Nectarie, Bucuresti 2003, p. 27.
[2] Sinaxar, Slujba Sfintilor Parinti celor din Halkidon cari s-au adunat la Sfantul si a toata lumea al patrulea Sobor, Mineiul pe iulie, Tipografia Cartilor Bisericesti, Bucuresti, 1930.
[3] cf. Diacon Lector I. Pulpea, Posibilitatea intoarcerii Bisericilor monofizite la Ortodoxie, Ortodoxia, anul III, nr 4, oct-dec, 1951, p 599.
[4] cf. Vestitorul Ortodoxiei, 30 noiembrie 1994, p. 5.
[5]cf. Arhimandrit Gheorghios Staretul Sfintei Manastiri Grigoriu – Athos, Scrieri athonite pe teme contemporane, Ed. Sfantul Nectarie, 2003, p. 70.
[6] cf. Ion Gradincea, Relatiile dintre Biserica Ortodoxa si Bisericile Vechi Orientale din anul 1964 pana in anul 2001, Ed. Sitech, Craiova, 2004, p. 214.
[7] Mineiul lunii iulie, Slujba Sfintilor Parinti celor din Halkidon (Calcedon) care s-au adunat la Sfantul si a toata lumea al patrulea Sobor, la Stihoavna.
[8] ibidem, la Utrenie, Cantarea I.
[9] ibidem, la Utrenie, Cantarea a III-a.
[10] ibidem, la Utrenie, Cantarea a IV-a.
[11] ibidem, la Utrenie, Cantarea a V-a.
[12] ibidem, la Utrenie, Cantarea a VI-a.
[13] ibidem, la Utrenie, Cantarea a VII-a.
[14] 10 ianuarie, la Utrenie, Cantarea VII, Canonul Sfantului Ierarh Dometian Episcopul Meletinei.
(articol de Ioan Vladuca, publicat in revista Atitudini, nr. 10)
Cititi va rog si:
Prof. Ioan Vlăducă ne explică pericolul unirii cu monofiziții
Analiza mesajului plin de erezii al Patriarhului Daniel la vestea mortii patriarhului coptilor (monofiziti)
