Știți filmulețele din Siria care circulau cu o repeziciune pe internet? „This may be my last video (acesta ar putea fi ultimul meu video)”. În spatele camerei sesizezi fizionomii îngrozite. Sunt ultimele apeluri de disperare trimise dintr-un infern sirian fără sfârșit.
Se aud bombardamente, cad bucăți din clădiri, încăperile minuscule se cutremură, la fel ca și oamenii care cer cu ultima fărâmă de energie ajutor. E un testament.
Iuliana Lorincz e româncă originară din Cluj-Napoca. Soțul său e sirian din Raqqa și au împreună 6 copii, patru fete și doi băieți. Au locuit în Siria permanent din 1990 și până în 2014. Țara a fost distrusă de trei tabere mari, armata lui Bashar, Armata Liberă și Daesh-ul, adică ISIS-ul – autointitulata grupare teroristă Stat Islamic.
Ultimii au pătruns în Raqqa în 2013, iar în ianuarie 2014 au preluat controlul orașului. Raqqa era o bijutierie a Siriei, un oraș prosper cu Eufratul aproape, un centru al agriculturii, unul dintre cele mai mari din Orient. Iar câmpurile petroliere nu lipsesc. Se trăia tihnit în Raqqa. Se trăia. Pentru că azi nu se mai trăiește. Cei care au rămas sunt captivi într-un război care nu le aparține. Și n-au nici o scăpare.
Iuliana și-a construit viața aici și și-a crescut copiii. De cele mai multe ori, noaptea sau diminețile o găseau singură pentru că soțul său, medic de profesie, era chemat la datorie.
Când a intrat ISIS-ul în oraș, nimeni nu știa ce avea să se întâmple. Nici nu erau cunoscuți de localnici. Se întrebau oamenii cine sunt și ce vor de la ei. Le-au închis școlile, le-au înlocuit cu câteva tribunale și au început să dicteze legi. Au devastat cele două lăcașuri de cult creștine, o biserică ordotoxă și una catolică, pe ultima transformând-o într-un centru de comandă.
Apoi s-a dat legea Niqabului (vălul musulman). Cu ultimatum. „Aveți termen până poimâine să o puneți în aplicare, dacă nu, veți vedea ce se va întâmpla”, i-au amenințat pe oameni.
Iuliana și cele patru fete ale sale obișnuiau să se îmbrace european. Jeanși, tricouri, o rochiță, ținută lejeră. N-au crezut în legile ISIS până când, alertată de strigăte disperate ale unor oameni, a dat buzna-n stradă ca să vadă ce se petrece. Un adult la vreo 30 și ceva de ani e atârnat, fără cap, în Piața Centrală, în apropierea casei familiei sale. L-au decapitat. La picioarele sale stă o femeie în vârstă și plânge trei zile. Zi și noapte.
Era abia începutul. Daesh-ul i-a pus apoi pe localnici să-și cheme fiicele care-s la școală, la facultate, acasă, pentru că, altfel, le vor închide în închisori: „Avocații sau cine urmează cursuri la drept, aveți trei zile să vă ardeți diplomele și să vă lepădați de ele. Avem o listă cu ce aveți voie să citiți. Asta e, nimic altceva. Orice altă carte va fi arsă. Dacă nu o faceți voi, veți vedea ce se va întâmpla. Femeile neacoperite vor fi biciuite. Nici o femeie nu va ieși neînsoțită pe stradă de un bărbat. Bărbații trebuie să poarte barbă.”
„De ce noi? N-am înțeles asta niciodată. Și de unde atâta cruzime? Mai mult decât asta, erau foarte, dar foarte mulți europeni. Stăteau și la coadă la spital la circumcizii, adulți de 30-35 de ani. Doar lângă casa mea erau șapte familii de europeni veniți cu soții, cu copii care s-au înrolat în ISIS. Nici nu știau limba arabă, erau blonzi cu ochi albaștri, nemți, foarte mulți belgieni, ruși, enorm de mulți străini”, îmi povestește Iuliana.
Cruzimile de neimaginat continuă în Raqqa. Iar acum, la câteva luni de la instaurarea ISIS, teroriștii încep să transmită execuțiile publice. Pe panourile publicitare de altădată din centrul Raqqa, se decapitează oameni.
„Ucid cu o plăcere….foloseau și cuțite cu lama neascuțită pentru a chinui și mai tare. Puteau ucide pe oricine din orice motiv. Era judecat pentru trădare, cineva era considerat trădător. Jos capul! Filmau, regizau execuțiile. În centrul orașului Raqqa, foarte aproape de unde locuiam, se puneau de jur împrejurul unei piețe țepușe. Zile întregi în țepușe erau așezate capete de oameni. Și le lăsau acolo. Trupurile erau puse grămadă peste grămadă în trezine, mașinile alea cu trei roți și erau cărate de colo-colo ca să vadă toată lumea. Nu-mi lăsam deloc copiii să iasă afară. Băiatul cel mic a leșinat de frică într-un moment. Mi-a venit să mor, nu știam ce să fac.”
Într-o altă zi, a ieșit în curtea casei și din obișnuință nu și-a mai acoperit fața. Până când au început să strige către ea doi soldați ISIS: „Acoperă-te, acoperă-te!”. A înlemnit, dar s-a salvat la timp pentru că imediat una dintre fete i-a aruncat o un batic și s-a acoperit. „M-au văzut de pe un acoperiș. Urmau să mă biciuască.”
Cu frica nu te poți obișnui niciodată. Îți acaparează sufletul, înfingându-și adânc tentaculele și nu poți s-o controlezi.
„M-am rugat lui Dumnezeu, am țipat la el, am îngenuncheat și-am țipat din nou.”
„Problema este că ei au foarte mulți adepți. Iar pe copii îi îndoctrinează de mici. Știți ce frumos se poartă cu ei? Le cumpără cadouri, le vorbesc frumos, le dau o armă, le mai iau alte cadouri și tot așa. Un copil de 8-10-11 ani e pierdut. Sunt și localnici, dar foarte puțini, care ajung să fie părtași. Ei sunt cei care și-au pierdut tot ce aveau pe lume, nu mai au casă, nu mai au nimic și se alătură organizației. Dar sunt foarte puțini. Cei mai mulți sunt străini, atenție, nicidecum sirieni. Din toată Africa, din toată Europa și din Asia.”
Călătoria
Când s-a dus cu fetele să le înscrie la examenul de Bacalaureat în orașul Alhasake, pe Iuliana și pe ele le-a salvat din nou divinitatea.
„Am luat un autobuz care trecea prin deșert și drumul dura cam trei ore, pentru că pe drumul obișnuit se dădeau lupte între Guvern și Isis. Căldură, nisip, Niqab, teroare, pentru că la anumite intervale ne opreau la control cei din Isis. Ei pot să te oprească oricând, te pot da jos din mașină și-ți pot tăia gâtul pe loc. Nu aveam voie fără însoțitor, adică o persoană de sex masculin. Te loveau cu bâta dacă ieșeai fără bărbat. Nu puteam merge, de exemplu, nici după un kilogram de zahăr la magazin, fără însoțitor.
Acest drum pe care l-am făcut îmi aduce aminte de un film, drumul spre Kabul, care seamănă izbitor cu drumul nostru. Când se vedea câte un control în depărtare, șoferul nostru striga în gura mare: «acoperiți-vă, daesh!». Repede, în locul muzicii care era dată la maxim cu melodii din folclor sau cântăreți cunoscuți se punea vocea unui imam care citea din Coran cu o voce gravă, evalvioasă! Tremuram. Încercam să mă abțin ,se controlau actele fiecăruia și însoțitorul fiecărei femei sau fete. Insoțitorul nostru era fiul meu cel mic, care atunci avea 11 ani, mi-era teamă că nu-l acceptă şi o să ne coboare din autobus.
Îi vedeam prin himarul (niqabul) cu mai multe rînduri de material, ultimul rând ascunzînd şi ochii; ca prin ceață densă, totul era gri, lacrimi de indignare îmi şiroiau pe față udând cârpa neagră!
Cine este însoțitorul vostru?, m-a întrebat unul dintre ei, purtând o cagulă pe față.
Eu: Fiul meu!
El: Mă, copile, ce faci dacă cineva se uită la mama sau surorile tale?
Fiul meu: Mă uit foarte urât la el!
El: Bravo, băiete! Ești bun de însoțitor!
Primul test l-am trecut, urmează controlul actelor; aici încep sa transpir în şiroaie de teamă, de cald, de stres. Îi dau actele și strigă: Ești creştină! Arată-mi dovada că ai plătit gizie!
Aici, pe loc, m-a luat o stare de leşin; nemernicul ăsta habar nu are că femeile creştine pe vremuri în islam nu plăteau gizie, ci doar bărbații creştini – gizia era un tribut în aur plătit anual de creştinii care locuiau alături de musulmani. Îmi vedeam fetele, își frecau pălmile de groază și pentru o secundă le-am văzut luate. Nu mă gândeam nici o secundă la mine, groaza îmi creştea în suflet pentru copiii mei.
Cu o idee de moment cu mare risc spun: Nu, nu sunt creştină. El: Cum să nu fi? Scrie aici că eşti! Eu: Știu că scrie, dar eu niciodată în 25 de ani de când sunt în Siria nu m-am gândit că veniți voi şi trebuie sa demonstrez ce religie am. A început să urle și i-a chemat pe alții. Acum mă gândeam cum îmi scap copiii. Apoi, cu o voce fermă, încep și recit un verset din Coran, vestitul verset care se spune la convertire. Vocea îmi tremură chiar la numele profetului, dar îl spun până la capăt. Îl învățasem la îndemnul copiilor mei cu doar o lună în urmă. Ei îmi ziceau să-l învăț că nu se știe niciodată. Termin versetul și aud că strigă: MashAllah, MashAllah. În gândul meu îi mulțumeam lui Dumnezeu că ne-a scăpat în acea zi.”
România, țara mea
Derulăm puțin înapoi. În 2013, pe când începuseră deja în toată țara agitațiile și conflictele de stradă, Iuliana și-a luat copiii și a venit în România, cerând repatrierea lor. A venit în Cluj-Napoca, locul unde s-a născut și-a prezentat certificatele lor de naștere. „Sunt false!”, i-a transmis un funcționar și le-a rupt în fața ei. Femeia a rămas într-o chirie mai multe luni prin Cluj până când au venit de la București confirmări. „Nu, nu erau false, bine doamnă”.
„Nici nu și-au cerut scuze față de mine. Am încercat să obțin și o audiență de la primar, n-am putut. Îmi spuneau funcționarii de-acolo că e vina mea, că ei nu au ce face și că asta se întâmplă dacă m-am măritat cu un arab”.
Le-a rezolvat în final actele. Soțul Iulianei era în tot acest timp în Siria. Le-a asigurat: „Veniți acasă, lucrurile se liniștesc, totul va fi bine, trebuie să fim încrezători”. În același timp se discuta la Geneva despre un tratat de pace în Siria. Era al doilea.
„A fost mai întâi Geneva 1, unde totul a eșuat din start, cu opoziția Arabiei Saudite. Apoi urma al doilea congres de la Geneva, cu participarea americanilor și rușilor. Trebuia să fie pe 13 noiembrie 2013, apoi s-a mutat în decembrie, ianuarie. Am plecat înapoi și a fost momentul în care mi-am reproșat asta. Mie, în primul rând, ca și mamă. Eram în Cluj-Napoca cu cinci copii în stradă, băiatul cel mare era la facultate și noi eram șase suflete într-o chirie. Eu cu fetele și cu băiatul cel mic. Am zis să merg că va fi pace. Nici un moment nu i-am reproșat soțului meu nimic pentru că el nu avea de unde să știe ce se va întâmpla.”
„V-au trebuit bărboși”
În disperare, după luni de zile de stăpânire Daesh, Iuliana caută o scăpare. Discuția se poartă în aprilie, 2014, în plină ascensiune ISIS. Femeia sună la Ambasada României din Damasc. „Suntem singuri, cum ieșim?! Nu mai putem sta aici, ne omoară.” La capătul firului e un consul:
– Nu avem ce face. Ce să facem, cum?
– Salvați-ne, avem nevoie de ajutor. Ne omoară pe toți! Suntem români, avem acte românești, cetățenie.
– Asta se întâmplă dacă-ți plac bărboșii. Ce faceți acolo, de ce te-ai dus acolo?
– Domnule, sunt aici din 1990.
Convorbirea e frântă imediat de un proiectil care cade în apropiere și lovește o casă învecinată. Copiii Ileanei încep să țipe, ea strigă din telefon spre copii.
„A auzit tot ce se întâmplă și m-a trimis să am grijă de copii. Păi, cum, domnule? Tu mă cerți că m-am căsătorit cu un arab? Am scăpat și de această dată. Soțul meu era voluntar la spital, era plecat mereu pentru că erau răniți cu zecile, cu sutele. Eram singuri.”
Și-a jurat atunci Iuliana că, indiferent de riscuri, trebuie să fugă. Pentru copiii ei, pentru familia ei. Au plecat în Turcia, cu multe dificultăți. Din motive ce țin de securitate, Iuliana nu poate spune mai multe. Familia sa e reunită și trăiește azi în liniște într-un stat european, undeva în nord.
Interogatoriul
Rudele din partea soțului sunt captive în continuare în Raqqa.
„Eu eram la un moment dat la zilele Clujului și am început să plâng, pur și simplu. Erau copii care se jucau cu apa, la Chios și mă gândeam de ce în Siria nu se pot juca în liniște copiii la apă. Cu ce-au greșit ei? Cu ce-a greșit oricine? Noi am spus toate lucrurile care se întâmplă acolo, am fost și interogați când am ajuns în București, am povestit tot, mult mai multe decât v-am zis eu acum.
Avem rude în Raqqa, sunt oameni captivi acolo. Nimeni nu face nimic pentru ei. Cineva susține tot acest război. ISIS-ul vinde zilnic petrol că au în stăpânire câmpuri întregi. Cine îl cumpără? Doar nu îl iau localnicii. Cine îi finanțează? Ei sunt niște brute care sunt trimise în orice loc din lume unde vrei să creezi haos. Dacă, de exemplu, mâine, cineva ar vrea să creeze haos în Honolulu, mâine ar ajunge acolo această organizație.”
Iuliana a încetat să mai viseze. Se bucură de cele mai neînsemnate lucruri pe care i le oferă viața. Un răsărit, un apus de soare, o pasăre cântătotare.
„Avem multe rude rămase în Raqqa. Vorbim când putem prin mesaje pe WhatsApp și e foarte riscant și așa. Sunt oameni nevinovați, care nu au nici o legătură cu terorismul. Nepoata mea a fost căsătorită din nevoie, iar în martie anul trecut a născut într-o pivniță, în întuneric, fără doctori. Ei stau înfricoșați. Sunt neajutorați. Nu au voie să iasă din oraș, tot orașul e înconjurat. Cine e prins că fuge, e decapitat sau spânzurat pe loc. Iar dacă reușești să ieși, vei călca pe o mină, că sunt câmpuri întregi. Pe cine interesează? Noi suntem beneficiari ai soartei. Noi nu ne-am pierdut un copil, familia mea e nevătămată. Suntem beneficiari ai soartei. Dar restul?”
Ultima fotografie
„Nu putem duce nimic. Fiecare își ia câte un lucrușor, ne așteaptă mașina. Repede-repede. Fetele se înghesuie, nu știu ce să aleagă. Un album cu poze, un CD cu muzică, o chitară. Chitara nu poate rămâne, îi spune Iuliana. Asta o iau, nu iau altceva, vine și răspunsul.”
Chitara e ascunsă sub scaunul mașinii, iar familia Sleman părăsește Raqqa. Lasă totul în urmă pentru a scăpa în viață.
Mai păstrează o ultimă imagine cu casa lor. O casă părăsită. Fără viață.
„Suntem noi vii. Eu sunt o mamă. Sunt o mamă fericită. Mi-am lăsat prieteni în Raqqa, avem familie acolo. Ei mor pe capete. Cui îi pasă?”
uite de femeile astea sunt eu mandra, crestine, mame, sotii…….
cred ca si ea e mandra de ea, si-a facut copilasii sa traiasca un asemenea cosmar…..le-a mancat sufletelele, s-au lepadat saracutii inaintea ei si ea….a trebuit sa plateasca inscrierea la bac cu atatea suflete, a trebuit sa-si dea sufletul pentru asta, valoare mare a avut bacul ala……
daca nu zicea ca a ajutat-o Dumnezeu sa se lepede nu ziceam nimic, e omeneste sa gresesti dar sa zici ca pe iuda l-a ajutat Dumnezeu…a, da, poate allah….
ce nu face ea sculicica, mai fetelor, nu era suficient ce traisera, a mers pe incredere ca e bine, si s-a intors, la insistentele lui si el…ce tata minunat, tre sa fie mandra o mama sa le ofere copiilor un asa tata…macar ca manca pamant, se intorsese in tara, spala batrani la fund sa-si hraneasca copiii si nu se mai intorcea
Dumnezeu i-a ajutat pe cei carora le-au fost agatate capetele in tarusi si despre care ea a uitat sa spuna ca erau Crestini…..
…si nu sunt putine romancele care si-ar da si viata pentru o sculicica de arab…ce sa mai vorbim de suflet..
Au venit familii de musulmani in forta in Romania si desi puteau concepe natural au preferat artificial si cate 3 si intamplator toti baieti, iar ei vor fi sotii ideali pentru fetitele cu fratiori putini sau fara ale romanilor….nu le-ar ingadui Dumnezeu sa reuseasca in planurile lor marsave!!!!!!
FETELOR, DACA II LUATI, LUATI-I SA-i FACETI OAMENI NU SA VA ADUCA ei PE VOI SI PE COPIII VOSTRI LA STADIUL lor DE …animale hulitoare de DUMNEZEU!!!!!!!
Relatarea este cu atât mai tragică cu cât include lepădarea de Hristos: „Apoi, cu o voce fermă, încep și recit un verset din Coran, vestitul verset care se spune la convertire”.
Versetul pomenit este, în traducere: „Nu exista alt Dumnezeu in afara de Allah, iar Mahomed este trimisul lui Allah.”. Se numeşte şahada (shahada, mărturisiea de credinţă) şi este unul dintre cei 5 stâlpi ai islamului, cel prin care cineva se converteşte la islam. Rostirea acestui crez dogmatic este singurul lucru care se cere pentru ca un om să devină musulman.
Au lăsat-o în pace pentru că, prin rostirea acestui crez, era sau a devenit musulmană. Creştinii primelor veacuri care de frică au adus jertfe idolilor, ba chiar şi cei care au adus certificate că ar fi jertfit idolilor (deşi nu făcuseră asta), au fost consideraţi apostaţi de către Biserică. Iar dacă facem o comparaţie între situaţia din vechime şi cea de acum, cea cu rostirea şahadei consider că e mai gravă.
Şi-a scăpat trupul, dar ce a făcut cu sufletul? E conştientă? Nu cred.
Să luăm aminte, căci lepădarea de Hristos prin acceptarea semnului antihristic va fi mult mai puţin evidentă, părând nu o chestiune de credinţă, ci una ce ţine strict de ordinea statală. Aşa cum şi acum sunt destui care consideră că un dispozitiv electronic nu poate avea nici cea mai mică legătură cu credinţa sau cu viaţa duhovnicească, fără să înţeleagă că acceptarea pecetei lui antihrist Îl scoate pe Hristos din viaţa acelui om.
Mirela, încetează cu prostiile, Dumnezeu ne vrea vii şi inteligenți, nu proşti şi morți. Dacă te crezi aşa credincioasă, du-te în Raqqa-Siria şi plimbă-te pe stradă cu Biblia în mînă. Abia după aceea vei avea dreptul să dai sfaturi, nu înainte. Sătulul nu crede săracul, aşa cum nici tu, din cuibul tau linistit si caldut din fața calculatorului nu crezi celor în suferință care îndură tot ce indura ca sa-si salveze vietile.
Mircea,
Şi tu ai putea încerca să nu fi prost, dar la ce dovezi de inteligenţă şi de înţelegere oferi prin comentariile tale, nu cred să reuşeşti. Dar cred că nici nu-ţi propui 🙁
Mirela tu oricum cam suferi de mandrie asa un pic, n-am sa te uit vreodata pentru comentariul pe care l-ai facut la stirea aceea cu batranul brazilian care a murit pe treptele bisericii salvand o femeie : „pai ce facem, lasam toti ereticii in Rai?” sau ceva de genul asta. Si Sfantul Apostol Petru s-a lepadat de 3 ori, si-a pierdut si sufletul? Ia mai gandeste-te tu un pic, stii tu exact ce planuri are Dumnezeu cu femeia asta?
Niciun eretic nu e in rai indiferent de ce bine a facut !
Parinte cu iertare dar Sfantul Paisie Aghioritul v-ar contrazice. El a dat un exemplu clar de eretic care se poate mantuit. Incerc sa-l gasesc.
Iata si exemplul, dat tot de un sfant, Sfantul Paisie Aghioritul:
„Judecata cea dreapta a lui Dumnezeu este indelunga rabdare, care are inlauntrul ei si smerenia, si dragostea. Dumnezeu este foarte drept, dar si mult milostiv, si milostivirea Lui biruieste dreptatea Sa. Iti voi da un exemplu, ca sa intelegi. Daca un oarecare om nu a avut niciodata ocazia sa auda despre Dumnezeu, unul ca acesta nu se va judeca potrivit cu starea in care se afla, ci potrivit cu starea in care s-ar fi aflat daca L-ar fi cunoscut pe Dumnezeu. Pentru ca altfel Dumnezeu nu ar fi drept. Dreptatea dumnezeiasca are propriile ei relatii matematice. Unul si cu unul uneori fac doi, iar alteori doua milioane”
Stiu de un alt caz concret in care era un barbat negru credincios pe un vas care s-a scufundat, toti au pierit doar el a ramas. De ce? Pentru ca s-a rugat la Dumnezeu sa-l salveze. Ma indoiesc ca era ortodox. Deci ce sa inteleg de aici? Dumnezeu ajuta pe credincios la nevoie chiar si daca nu e ortodox dar putem noi sa zicem cu siguranta unde ajunge dupa ce moare? Eu zic sa lasati treburile astea lui Dumnezeu si sa va ganditi cum va mantuiti voi, nu altii.
Paul
1. Aş vrea să ştiu la ce comentariu al meu te referi, poţi să fii mai exact? La acest articol?
https://saccsiv.wordpress.com/2015/09/13/video-sacrificiul-suprem-al-unui-batran-om-al-strazii-cati-dintre-noi-suntem-in-stare-de-asa-ceva/comment-page-1/
Eu nu văd nimic.
Dar te rog să te bazezi pe lucruri concrete şi reale, nu pe amintiri, pe impresii sau pe ficţiuni, căci eu nu recunosc să fie specific modului meu de a gândi comentariul pe care mi-l atribuie memoria ta. Judecata e a lui Dumnezeu, deci nu-i las şi nici nu-i opresc eu pe eretici să intre în rai, căci ştiu că nu m-a făcut Dumnezeu nici judecător şi nici portar al raiului.
Cred că ar fi cazul să faci un efort să găseşti acel comentariu, întrucât altfel s-ar putea să te alegi cu păcatul acuzării aproapelui de ceva ce nu a făcut.
2. Mă întrebi: „stii tu exact ce planuri are Dumnezeu cu femeia asta?” _______Poate îmi spui şi ce te face să afirmi aşa ceva? Am presupus eu că aş şti planurile lui Dumnezeu cu ea, iar ţie Duhul Sfânt ţi-a revelat că Dumnezeu are alte planuri? Asta dacă nu cumva vrei să afirmi că lepădarea femeii s-a produs conform planului lui Dumnezeu!
3. Mă bucur să întâlnesc oameni smeriţi, care nu suferă de mândrie:)
Mirela,
Ai auzit de mormintele văruite pe afară și putrede la interior, nu? De babele îndrăcite de la biserică, ce nu te lasă să respiri, ce să mai zic? Atâta înverșunare, comentarii nesfârșite, până și insulte în spatele cărora zace o mândrie ascunsă nu sunt de la Dumnezeu, nu te amăgi. Poți sa mergi în iad și cu Biblia în mână, iar Iuliana care se pocăiește să se mântuiască.
Mirela are dreptate!
Da, Mirela, ca un bun creștin, are dreptate părinte. „Mihai este un prost”!
„Cine iubește pe tată, pe mamă, pe fiu, pe fiica mai mult decât pe Mine, nu e vrednic de Mine!”
care viata trebuie salvata? Dna regreta compania rudelor ramase in Raqqa, deci lucruri pieritoare.
Cinstit, nu pot sa stiu cum as reactiona in conditiile de acolo. Totusi, e de neconceput sa credem ca Dumnezeu i-a vrut „prosti” si „morti” pe Brancoveanu si baietii lui si pe multi altii.
Imi e foarte greu sa dau o sentinta. Sper sa ne fereasca Dumnezeu si de necazul mai mic (intalnirea cu astfel de bestii cu chip de om), cat si de necazul cel mare (lepadarea).
Revenim la o problema tratata cu superficialitate: casatoriile mixte. Daca persoana in cauza nu s-ar fi casatorit cu un strain, ar mai fi dat de asemenea probleme? Eu zic ca nu. Se terminasera barbatii buni de insuratoare din Romania? Cu siguranta, nu.
Sper ca femeia care povesteste si copiii ei sa inteleaga si sa revina, cu zdrobire de inima, la Hristos, pe care sa nu-L mai paraseasca niciodata.
… dupa fotografia cu frumosul brad de Craciun… sa fie casatorie mixta?
Sirieni erau crestini vreo 2 milioane inainte de declansarea agresiunii Obam-isis-iste.
Nu apare in text vreo lamurire. E sugerata o relatie buna cu rudele sotului.
….
Avem exemplul romanilor ardeleni care nu au cedat „crestinior” papistasi si au fost omorati exact pentru ca nu s-au lepadat de Hristos, S_a ytras cu tunul in biserici, au murit laolalta parinti si copiii or, batrani, tineri… marturisind pe Iisus Hristos, cu frica de durere trupeasca, cu regrete probabil pentru „lumea asta” dar cu nadejde in Dumnezeu si crezand in mantuire, posibil doar prin Hristos.
Poate ca a fost ingaduita caderea spre a se ridica in pocainta si sa-si ceasca copiii „in Hristos”…
Nu stim numele copiilor, nu stim daca au fost botezati…
Nu e insa „a noastra” judecata, se spune ca mama gandeste cu inima – sa o lumineze DUmnezeu!
La evrei si musulmani, a minti pentru atingerea scopurilor din dogmele lor e permis.
Aici… ca sa „treaca puntea”..?
Spunea Parintele Anitulesei: ce faci daca te prinde moartea cand treci puntea? Ramai cu dracu’ frate???”
Exemplul sfintilor Brincoveni este cel mai elocvent ; permanent ne paste o alegere , si este posibil ca aceasta sa fie ultima , de noi atirna toate , moartea sau viata , iadul sau mintuirea si nu ne scuza nimeni cind noi constient sau iconstient il refuzam pe Hristos , refuzam crucea , este de plins „Doamne ai mila de noi !
! ! ! SORA Mirela! ! ! ! ! ! ! ! ! ! ! DA-TI-AR PREA SFANTA TREIME COPII, CAT MAI MULTI COPII! ! ! eu personal NU te-as acuza daca nu ai putea fi UN CONSTANTIN BRANCOVEANU!!! Esti iute la „manie”, SORO mirela!!! ce repede te transformi in Dreptul si SUPREMUL Judecator, DUMNEZEU!!! DAR, din fericire, IN POFIDA TUTUROR HABOTNICILOR ORTODOCSI CRESTINI ( ! nu avem treaba cu ortodocsii evrei!) DUMNEZEU ARE UN ALT FEL DE JUDECATA, !!!INCLUSIV PTR. TINE CARE TE ASEMENI CU EXTREMISTII. Se vede ca n-ai facut nici un avort, CINSTE TIE! DAR NU ESTI IN STARE SA GANDESTI CA acea FEMEIE OROPSITA A SALVAT DE LA MOASRTE PE COPIII EI DIN CARE DOAR DUMNEZEU STIE CE MANTUITORI VOR IESI, ( ca si tatal lor care lucra voluntariat!!!); Poate ca si ea, acea FEMEIE-MAMA, devine ca si Pavel, cinstea apostolilor; Daca Iisus CHristos l-a iertat pe talharul de pe Sfanta Cruce, CINE ESTI TU SA JUDECI? ? ? mi-e mila de tine, caci vad in tine unul din cei ce vroiau sa o omoare cu pietre pe femeia prinsa in pacat; TU ESTI UNUL DINTRE EI!!! IISUS I-A RASPUNS CLAR: „SI EU TE IERT DAR SA NU MAI GRESESTI!!!” SPOVEDESTE-TE; daca nu-ti pasa de Sufletul tau, macar gandeste-te la urmasi caci in Univers nu e ceva care sa se piarda ci TOTUL SE INTOARCE DE UNDE A PLECAT si daca nu te gaseste pe tine, se va rasfrange asupra URMASILOR TAI care chiar nu au vreo vina. Asculta-l pe Parintele Visarion IUGULESCU care zice: nu e important cum au venit in viata CI CUM AU PLECAT SFANTII DIN VIATA ACEASTA. JUDECATA E A LUI DUMNEZEU SI NIMANUI NU-I E INGADUIT SA-SI JUDECE !!!ATENTIE!!! APROAPELE INAINTEA LUI DUMNEZEU. Fii in continuare OM DUPA CHIPUL LUI DUMNEZEU straduindu-te SA AJUNGI SI LA ASEMANAREA CU EL ADICA FII CU ADEVARAT OM (despre care pomeneste si Shopenhauer si Keepling dar in viziuni absolut diferite). Si-ti mai DORESC, SORO CA, DACA AI SAU CAND VEI AVEA COPII, SA TRAITI IMPREUNA DOAR FERICIRE; Sfant Post cu Folos; Dumnezeu sa Binecuvinteze, Doamne ajuta AMIN!AMIN!AMIN!AMIN!
MirceaSAVU
Mai exact, ce înseamnă pentru tine a judeca? A numi lepădarea lepădare? Rostirea shahadei nu e lepădare de Hristos? Sau, pentru tine, a spune răului rău şi binelui bine înseamnă judecată şi mânie? Ai auzit cumva cuvintele lui Hristos: Cel ce iubeşte pe fiu sau pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine? Ce înţelegi de aici? Să spui: „Nu există alt Dumnezeu in afara de Allah, iar Mahomed este trimisul lui Allah.”, pentru a le salva viaţa?
De cuvintele Sf. Ap. Pavel: „Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire” ai auzit? Rostirea şahadei e mărturisire spre mântuire?
Şi mai află că nu din lepădare de Hristos se nasc sfinţi şi “mântuitori”. Oare tocmai pe noul “mântuitor”, cel care stă să vină, îl aştepţi să te/ne mântuiască? Sau despre ce mântuitori vorbeşti în comentariul tău?
Vai de tine cu aşa “ortodoxie” a lepădării de Hristos!
Roadele Cretei: „ortodoxia” prin lepădarea de Hristos. Ne-am săturat de Hristosul vechi, îl aşteptăm pe cel nou!
Degeaba stii dogma daca nu ai mila in tine. Iti place sau nu, domnul Mircea are dreptate in multe privinte in ceea ce te priveste. Sunt in asentiment cu el. Nu-mi inspiri un duh ortodox adevarat.
Duh ortodox nu este ce-ti bese tie mintea… Duh ortodox este ceea ce au facut si invatat Sfintii Parinti !
Da si dumneavoastra foarte frumos si ortodox v-ati exprimat, chiar sunteti preot? pentru ca nu prea pare. Nu am zis ca femeia a procedat corect sau in duhul Sfintilor Parinti dar nu aveti de unde stii cum vor evolua lucrurile pentru ea. Cum spuneam, si Sfantul Apostol Petru s-a lepadat de 3 ori.
Paul,
Sigur că domnul Mircea are dreptate, de vreme ce are dreptatea ta:)
Duhul ortodox adevărat ţi-l inspiră lepădarea de Hristos şi găsirea de justificări, aşa-i? Iar milă înseamnă să lauzi apostazia, de ca şi cum lepădarea nu ar fi cale către chinurile iadului, ci virtute aducătoare de fericire veşnică.
Măi, ce ortodocşi adevăraţi avem noi aici!
PS. Nu uita de comentariul cu brazilianul! Sau consideri că e în duh ortodox să acuzi fără dovezi concrete, verificabile?
Asta am simtit eu si am fost in asentiment cu omul, care-i problema ta defapt? Mila este sa ai mila de tragedia prin care trece omul si mai mare mila daca s-a lepadat si e mai aproape de iad, ca doar nu o sa se bucure cineva daca ajunge in iad, nici Dumnezeu, doar diavolul. Te comporti ca un caine pe forumul asta si pe blog. Bine ca esti tu ortodox adevarat.
Imi cer scuze, te-am confundat cu Maria, ea a facut comentariul respectiv.
„maria said, on Septembrie 13, 2015 at 8:06 pm
lastunnegru
Bravo mai!!…bagam toti ereticii in rai?….de cand stii tu ca alte credinte se mantuiesc?”
Da, Paul, e frumos şi ortodox să acuzi, dar nici măcar să nu ţii minte cine a scris. Felicitări!
„Mila este sa ai mila de tragedia prin care trece omul si mai mare mila daca s-a lepadat si e mai aproape de iad, ca doar nu o sa se bucure cineva daca ajunge in iad, nici Dumnezeu, doar diavolul” _______________Poate eşti amabil să îmi zici şi mie de unde reiese că eu m-am bucurat de căderea femeii. Aştept! Iar dacă ştii că lepădarea duce către iad, aşa-i că dacă vezi că cineva se leapădă, îi mângâi creştetul cu milă şi-i zici să lase, că nu-i nimic, şi Petru s-a lepădat? Mai ales dacă persoana care s-a lepădat zice că Dumnezeu i-a dat gândul lepădării?
„Te comporti ca un caine pe forumul asta si pe blog”________Care e durerea ta, de fapt? Nu-ţi plac câinii?:) Te-ai simţit muşcat în smerenie şi în ortodoxie?
„Bine ca esti tu ortodox adevarat”___________ Pentru tine e dificilă şi deosebirea genurilor? De ţinut minte cine a scris comentariul de care mă acuzi nu te-ai ostenit (dar mă avertizezi că nu mă vei uita niciodată), criteriile ortodoxiei nu le-ai reţinut, dar nici măcar cum se deosebesc genurile nu ai reţinut?
Cuvinte expirate ale lui Hristos:
„Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă; temeţi-vă mai curând de acela care poate şi sufletul şi trupul să le piardă în gheena.” _____________Nu-L ascultaţi pe Hristos, ci pe mirceaSAVU
„Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor şi Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri.”______________Text abrogat. Mai nou, rostiţi şahada ca să vă mântuiţi!
„Cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine. Şi cel ce nu-şi ia crucea şi nu-Mi urmează Mie nu este vrednic de Mine.”_____________Nu e adevărat, ci din lepădarea de Hristos se nasc „mântuitori”. Luaţi cu încredere crucea islamului!
Mulţumesc, dragă Mircea, că m-ai luminat! Stai liniştit, că nu te face nimeni frate cu mine, deci nu ai de ce frăţietate să te dezici!
Omule, eşti ghiveci !
„ortodocşi evrei” ?!, Visarion iugulescu ?! (probabil că din viteză ţi-a scăpat să-l pomeneşti şi pe „sfântul Ardealului” !), Schopenhauer ( şi nu Shopenhauer), Kipling (şi nu Keepling) – priceputule !
De SFINŢII PĂRINŢI ai auzit „ortodoxule” care te rogi lui Iisus CHristos (nici numele Mântuitorului nu ştii a-l scrie prea bine !) ? – se pare că nu.
Ai simţit tu nevoia să te bagi în seamă !
Pune mâna şi citeşte-i pe Sfinţii Părinţi, că ai cam dat-o în bară, „frate”, de te-ai luat (făcându-te de râs !) de o persoană care cunoaşte teologie mai mult decât putem noi doi la un loc ! – pentru convingere, citeşte postările d-nei Mirela de pe Saccsiv !
Nu vreau să te superi pe mine şi te rog să mă ierţi dacă te simţi jignit de spusele mele, însă cred că e bine să ne punem la punct cu adevărul de credinţă şi apoi să „atacăm”, că ştii episodul … „Dacă am vorbit rău, dovedeşte ce este rău, iar dacă am vorbit bine, de ce Mă baţi?” In 18,23.
Iertare de îndrăzneală !
Doamne ajută !
Adrian
Nu merit aprecierile tale, sunt exagerate, dar mulţumesc pentru susţinere 🙂
Oricum, în privinţa acestui Mircea cred că te-ai ostenit degeaba cu explicaţii, căci el e creştin de modă nouă, cretană, căruia nici de cuvintele lui Hristos însuşi nu-i pasă. E adepul „ortodoxiei” aggiornaţă cu lepădări şi inovaţii iubiriste, nu-l interesează una „habotnică”, de veacuri, cu „proşti” de martiri (că doar –zice el– „Dumnezeu ne vrea vii şi inteligenţi, nu proşti şi morţi”), cu un Hristos perimat şi cu jertfă proprie.
Ce ironie că nici măcar Hristos nu corespunde exigenţelor „divine” enunţate de Mircea, ci a murit pe cruce ca un „prost”.
Poate de aceea el, inteligentul, aşteaptă „mântuitori” rodiţi de lepădarea de Hristos! Să ne mai mirăm că vine sfârşitul, sau că încă ne rabdă bunul Dumnezeu?
Nu ortodocși evrei ci evrei ultra-ortodocși mai exact. Mai citește și tu. Vezi ce înseamnă să arunci cu piatra? Ortodox nu înseamnă exclusiv creștin că de aia există sintagma creștin-ortodox
Mirela gandeste ortodox (dreptcredincios) !
mircea Savu @. Dar tu cine esti , sa o judeci pe sora Mirela ??? Eu nu vad o judecare in relatarea cazului , din partea Mirelei . Mai degraba o ingrijorare , ptr. romanca , care s-a lepadat de Hristos . Totul depinde de pocainta ei ( a romancei ) Dar … nu e lucru usor . Sa ne fereasca Dumnezeu , sa ajungem la asemenea momente . De aceia nu trebuie facut nimic in viata, fara a cauta mai inai voia Lui Dumnezeu .
Si ionut are dreptate …
iisus zice: „fiti INTELEPTI ca sarpele ,,,”
Dumnezeu ne vrea Destepti nu prosti.
Personal, ma simt Onorat ca mi-a dat Dumnezeu Bucuria sa intalnesc o femeie Exemplu ca Tine: FARA NICI UN FEL DE PACAT CACI UN PACAT ESTE UN PACAT IAR ORICE PACAT IN SINE E LAPADARE DE HRISTOS.
Dca TU stii altfel, si esti ajunsa la masura Deplinatatii Iubirii de Dumnezeu, FERICE DE TINE;
Personal, ma dezic de o astfel de SORA;
io, am nevoie sa-mi vad propriile pacate, sa le constientizez si sa Lupt ptr. indreptare;
numai un „crestin ortodox” ca tine care, neavand pacate (PACAT = LEPADARE DE HRISTOS SI MAI MULT, INSEAMNA RE-RASTIGNIREA LUI HRISTOS!!!) are timp sa judece pe altii.
Daca Dumnezeu plateste cu aceasi masura tuturor Lucratorilor, ultimului ca si primului,
eu, care vreau sa ajung la Asemanarea CU DUMNEZEU, TREBUIE SA AJUNG LA MASURA IUBIRII LUI, SA MA ASEMAN CU EL IN A IUBI. ABIA ATUNCI SUNT DUMNEZEU DEPLIN SI MOSTENESC RAIUL.
Dumnezeu ~ Tata A PORUNCIT Ospat mare in cinstea fiului reintors si INVIAT
si multa Bucurie se face in Rai ptr. un pacatos REINTORS LA DUMNEZEU.
Ar fi ideal ca si noi, FRATI CRESTINI ORTODOCSI, SA NE BUCURAM IMENS PTR. ORICE IMPLINIRE IN DUMNEZEU A ORICUI O FI EA IN LOC SA NE CRITICAM; si-asa, acea femeie pe care tu o consideri Pagana, a facut destui copii ptr. a o mantui Dumnezeu; cati dintre noi suntem la nivelul maretiei ei???
! ! ! din Nefericire,
nu strainii ne fac rau ci noi insine nou
DIN EGOU, MANDRIE, NEIUBIRE DE DUMNEZEU.
Nu tot cel ce zice Doamne~Doamne intra in Rai!!!
Ca tot esti tu, SORO Mirela atat de Dogmatica,
esti in masura sa-i judeci si pe Pavel, Petru, Iuda, Iona’, , ,
De Sf-ul Gheorghe stii cu siguranta!
, , , e pe un site „ortodox” o comunitate care-l „besteleste” pe Parintele Arsenie Boca in fel si chip.
E frumos? ? ?
Lucru bun fac ei; dar il fac dand apa la moara celor ce se opun vehement Canonizarii Parintelui in ciuda faptului dovedit ca ERA SFANT INCA DIN TIMPUL VIETII;
CA SI PARINTELE ILIE LACATUSU! ! !
Vorba lui Stainhard-tatal: „BA! nu fii jidan cacacios!” ~ i-a zis fiului, Nicolae Stainhard, PREOTUL.
Insa noi, romanii, multi dintre noi suntem romani cacaciosi,
vorba Marelui Maestru FlorentinM.
LA MULTI ANI DE SFINTELE FLORII TUTUROR! ! !
„io, am nevoie sa-mi vad propriile pacate, sa le constientizez si sa Lupt ptr. indreptare”___________Da, măi Mirciulică iubirică, aşa se luptă pentru îndreptare, justificând/aprobând lepădarea de Hristos! Iar tu nici măcar starea/situaţia femeii aceleia nu o ai, ci o faci la rece, lepădându-te şi tu din prostie/ ignoranţă/ necredinţă/ suficienţă. Hal de „ortodoxie”!
E adevărat ca acea femeie a trecut prin clipe grele si nu ştiu câți dintre noi ar avea tăria sa nu se lepede(când citim istorioarele despre Sfântul Mina sau Sfântul Gheorghe ni se pare asa frumos si înãltator dar cand te trezesti cu pistolu la tâmpla nu mai e asa usor).
Dar totuşi Mirela are dreptate.conform raționamentului dlui. Savu, Constantin Brâncoveanu ar fi trebuit sa se lepede de Hristos doar pentru a îşi salva(temporar)copiii.
Daca s-a lepadat de Hristos prin acel verset arabic, acum se poate marturisi de aceasta lepadare la un preot ortodox,apoi va trebui sa-L marturiseasca pe Hristos pana la sfarsitul vietii, altfel nu-i va folosi cu nimic daca are multi copii sau orice fapta buna, pentru ca lepadarea doar cu propriile cuvinte va avea repercusiuni la iesirea sufletului din trup, cand Hristos va judeca drept si fara partinire, si in consecinta acolo fiecare va vedea cine este cu adevarat. Sper ca marturisirea acestei lepadari in Taina Marturisirii sa se implinesca cat mai curand.
Trebuie si remirunsa de preot ortodox!
Mare suferinta!
Nu noi putem judeca stramba marturisire din iubire de familie.
In acelasi timp, nu pot sa vad cum a fost sfidata rautatea islamistilor cu pretul vietii, in numele lui Hristos… Realitati cutremuratoare, fara lepadare:
Mame fortate sa-si vada copiii crucificati, decapitati…
Copii omorati in malaxoare de framantat paine… barbati arsi de vii…
http://www.express.co.uk/news/world/723942/ISIS-kills-250-children-dough-kneader-burns-men-alive-oven-Syria-Open-Doors-report
„… In a chilling testimony, one Syrian woman spoke of “Christians being killed and tortured, and of children being beheaded in front of their parents.”
„… Recounting Dr Isaac’s testimony, Mrs Bruce said: “She showed us recent film footage of herself talking with mothers–more than one– who had seen their own children crucified.”
… Speaking to Dr Yvette Isaac, from advocacy charity Roads to Success, Alice Assaf said:
“Our neighbour came in and said: ‘Umm Issa, they have taken many girls about 300 girls. They were taken to Duma. Many of them were Christians and few were Alawites.
“At the bakery, there were six young people who were working there. We knew them.
They were burned in the oven, six well-framed men.
“Then there were 250 children. They were put in the dough mixer, they were kneaded.
The oldest one of them was four-years-old.”
==================
Putam condamna sau sfatui pentru sacrificiu, … sa „cautam” mucenicia???
Stiam ca sa fim pregatiti sa o acceptam sdar sa nu urmarim sa ne „facem” mucenici.
A sta drept in fata mortii nu este un exercitiu mental ci o stare de credinta ca aceasta este atitudinea potrivita cand alta solutie crestineasca nu mai exista.
….
Continua Alice Assaf:
Fiul sau – George – s-a ascuns in casa unor „prieteni” … musulmani care l-au tradat si a fost luat de ISIS si l-au batut iar apoi l-au omorat prin impuscare, in spatele curtii…
Cuvintele sale catre mama au fost: „ Tu m-ai invatat ca Iisus a spus, … de cel ce se va lepada de Mine inaintea oamenilor. Ma voi lepada si Eu inaintea Tatalui Meu…”
http://www.dailymail.co.uk/news/article-3875112/250-children-kneaded-death-bread-machines-men-baked-oven-Grieving-mother-reveals-evil-ISIS-thugs-swept-Syria-murdered-Christians-including-son.html
“… A distraught mother has relived the horrors of the brutal rule of ISIS and revealed how the extremist group would ‘knead children to death in bakery machines’.
Alice Assaf said her son was killed ‘because he was called George’ and refused to identify himself by a Muslim name.
Ms Assaf claims ISIS slaughtered Christians in Syria, kneading children to death in bread machines and ‘baking men in ovens’. …”
––––––––––––––––––––––
Nu vreti sa priviti, va asigur ca este cutremurator:
http://www.catholic.org/news/international/middle_east/story.php?id=56339
WARNING GRAPHIC, RAW PHOTOS – ISIS on Christians: ‘There is nothing to give them but the sword’
Poftiti afirmatie de pseudo-apologet, persoana care a postat lungi ditirambe sub ID „mircea Savu”:
„… in Univers nu e ceva care sa se piarda ci TOTUL SE INTOARCE DE UNDE A PLECAT si daca nu te gaseste pe tine, se va rasfrange asupra URMASILOR TAI care chiar nu au vreo vina…”
Asta e un fel de „einstein-ism”, el ce a dessconsiderat subtilitatea Creatiei, manifestarea eterului si care s-a folosit de ipoteza existentei luminii ca materialitate unda-corpuscul, „alba-neagra” Teoriei Relativitatii in loc sa considere „iluminarea” fara plimbarea imaginilor ..
Mai amuzanta este insa ipoteza „ciclicitatii”, concept care fundamenteaza hinduismul cu a sa reincarnare… „totul se intoarce de unde a plecat”..
Serios? De aceea „raul” se imprastie in lume si urmeaza – dupa crestini, credeam ca stie asta… – sfarsitul veacului si a acestei lumi, nicidecum vreo „intoarcere”, de altfel dorita de pagani si rataciti.
Intelegem ca „nu e ceva in Univers care sa se piarda cu totul..” – se pierde partial, nu-i asa? ori… nu se pierde nimic fiindca „se ytransforma”?
––––––
Multumim Administratorului ca ne permite sa vedem lipsa de consistenta logica, asociere cognitiva specifica ratacitilor si – nu in ultimul rand – auto-sugestionarea prin repetarea fara discernamant de vorba care „din coada au sa sune”.
Nu va mai certati cu „sora” Mirela, cu „sora” Ilioara,
Sunt exemple vii ale dogmatismului, fundamentalismului si urii.
Judeca amandoua, revendicandu-si drepti de a Judeca, strivite de ura si dispret, arogandu-si pozitii de mucenice ale ortodoxiei, folosind cuvinte grele, uneori de-a dreptul vulgare („sculicica de arab”!?!?).
„Surorile” ignora suveran esenta crestinismului: iubirea aproapelui.
„Surorile” se aseamana in extremismul lor primitiv (trist, nu?) cu brutele ISIS.
In sinea lor, sunt sigur de asta, asta si ar dori: o tara cu politie religioasa, unde surori frustrate si isterice sa cheme politisti barbosi cu bice si catuse.
vlad EM
tu NU ESTI CRESTIN, daca ai fi fost, ai fi inteles si randurile si printre randuri tot ce s-a scris pe aici. Daca te-ar fi durut pentru sufletele copilasilor acelora si pentru sufletele tuituror copilasilor nascuti de romance cu musulmani ai fi inteles dar se pare ca nu-ti pasa,, nici de ei nici de inconstienta unora si urmarile ei..As zice ca-ti face placere situatia asta, si lepadarea…e fix pe inima ta maaaare…
da, stiu, m-am exprimat vulgar dar N-AM MINTIT, stiu, puteam sa o iau cu menajamente, cu manusi chirurgicale…..insa pe Mirela de ce o bagi in aceeasi oala? Draga la musulmani, si nu vorbesc de isis aici, se omoara fratii intre ei daca vreunul il tradeaza pe allah, la noi, nu are voie omul sa spuna ca este gresit sa te lepezi de DUMNEZEU ca esti deja scuipat si improscat cu venin, bravo tie, dar Mirela a spus lucrurilor pe nume decent asa ca…..mai controleaza-te putin!!!!
In afara de cazul in care o persoana sufera de o mandrie exagerata, daca aceasta vine si spune ca a gresit si cineva ii spune ca nu a facut bine nu are de ce sa se supere, ideea este ca dna respectiva si lumea nu considera greseala lepadarea si repet, se poate intamapla, dar daca vii si spui ca ai facut bine deja e o problema, inseamna ca nu intelegi ce inseamna sa fii CRESTIN, SI NU INTELEGI CONSECINTELE, dar daca tu sari in felul asta la gatul celor care incearca sa o ajute, deja ai spus mai mult decat trebuia…
Doamnei respective ii doresc sa-si reconsidere situatia, si cu ajutorul Maicii Domnului, sa aiba puterea sa lupte pentru sufletul ei si pentu sufletele copiilor, sa aiba parte de DUMNEZEU si de VIATA, si cred ca nu sunt singura pe aici care ii doreste asta si cred ca nici nu era nevoie s-o spun.
Tu esti neortodox si gandesti neortodox! Si pedofilii vorbesc de iubirea aproapelui, mai sarpe!!!
Sarpe? Doamne fereste, ce fel de preot sunteti? De ce atata inversunare? Imediat atacati pe oricine indrazneste sa critice pe aceasta doamna Mirela, o fi vreo sfanta in viata. Fereasca Dumnezeu sa dau de preot ca dumneavoastra vreodata, ZERO duh al blandetii si smereniei, toti stati cu biciul gata sa ardeti pe oricine nu graieste „suficient de ortodox”. Fix din cauza comentariilor de genul asta m-am indepartat si de site-ul asta si de blogul Saccsiv. Voi sunteti genul de „ultra” ortodocsi care ii indepartati pe cei mai incepatori si nestiutori care vor si ei sa se apropie de Dumnezeu dar mai gresesc, prin inversunarea si asprimea voastra. Eu cand ma gandesc la exemplu de adevarat duhovnic ortodox, ma gandesc la Sfantul Paisie Aghioritul. Voi sunteti departe tare de el.
Paul
Poate ne zici dacă, citind cuvintele de mai jos, simţi „duh al blandetii si smereniei”, „duh ortodox adevarat”:
„Pui de vipere, cine v-a arătat să fugiţi de mânia ce va să fie?”
„Şerpi, pui de vipere, cum veţi scăpa de osânda gheenei?”
Ce să ne ceri nouă, dragă, dacă nici măcar Sf. Ioan Botezătorul şi Iisus nu au duhul pe care nu-l simţi tu?
Din momentul casatoriei cu doctorul sirian, romanca ortodoxa nu mai avea voie sa se impartaseasca cu trupul si sangele Mantuitorului.
Sa se pocaiasca putea, dar ce fel de pocainta este aia cand te pocaiesti ca te-ai casatorit cu paganul, iar dupa cateva zile te culci cu el.
Lepadarea, apare ca o ispita ingaduita de Dumnezeu, pentru pacatele anterioare.
MARE ATENTIE LA CASATORIILE CU NEORTODOCSI.
NU MAI AI ACCES LA EUHARISTE !
Nu se spune ce credinţă avea soţul sirian şi e posibil ca el să fie ortodox. Musulman nu cred că e, căci e greu de crezut că, în cazul în care tatăl ar fi musulman, copiii ar fi creştini, iar ea ar fi învăţat doar de curând mărturisirea de credinţa islamică (şahada), aşa cum zice.
Părerea mea este că greşeala ei principală nu a fost căsătoria, care e posibil să fi fost cu un ortodox, ci reacţia la situaţia din Siria. Dacă a văzut cum se comportă islamiştii din ISIS (când cu vălul şi cu capurile din pari), ce mai căuta în acel autobuz? Nu a avut timp să-şi analizeze starea, să vadă ce e în stare să facă şi ce nu? A tratat chestiunea credinţei creştine cu seriozitate? Eu cred că DELOC şi, din punctul meu de vedere, asta a fost principala ei greşeală de la care i s-a tras lepădarea.
Când vezi creştinini ucişi de ISIS, iar ISIS e la uşa ta, nu cred că nu îţi pui întrebarea ce ai face dacă ţi-ar cere să te lepezi de Hristos pentru a-ţi scăpa viaţa. Dacă nu faci asta, eşti prost/nebun. Avea câteva posibilităţi:
1. să vină/să rămână în România. Dacă îi păsa atât de tare de copii, nu trebuia să fie precaută şi să nu aştepte ca situaţia să devină aşa de gravă?
2. să stea în casă. Presupunând că nu a fost capabilă să anticipeze gravitatea situaţiei şi ISIS a prins-o pe picior greşit, măcar să-şi dea seama că nu vrea să-şi rişte viaţa şi, ca atare, să nu iasă aiurea din casă.
Dar ei i-a trebuit să plece la sute de kilometri pentru bacalaureat, prin teritorii în care se dădeau lupte. Ce credea că o aşteaptă pe drum? Ştia că sunt controale islamiste. Merita ca pentru o diplomă să rişte pierderea vieţii sau apostazia ei şi a copiilor?
După cum spune, a învăţat şahada de când cu ISIS, pentru orice eventualitate, adică tocmai pentru a se lepăda în cazul în care o iau aceia la întrebări. Adică, la ea a fost oarecum premeditat, asta a fost „salvarea” pe care capul ei a conceput-o în caz de nevoie. Şi a apelat la ea, în loc să-şi dea seama că, atâta vreme cât nu e dispusă să se jertfească pentru Hristos, e cazul ca măcar să nu se expună major pentru fleacuri.
În opinia mea, a fost FOARTE UŞURATICĂ dpdv. duhovnicesc şi a rămas atât de uşuratică încât, pe lângă faptul că nu a realizat că s-a lepădat de Hristos şi că le-a dat un exemplu ORIBIL copiilor ei, a fost şi în stare să creadă că de la Dumnezeu i-a venit gândul rostirii şahadei, adică gândul lepădării de Hristos.
ai prins minunat ideea, cu premeditarea lepadarii, sunt de acord cu tine si cu faptul ca nu avea ce cauta sa iasa din casa, insa nu cred ca sotul era ortodox pentru ca ar fi cantarit impreuna altfel situatia, ar fi scos copiii din tara, el nu cred ca ar fi lasat-o sa iasa din casa sa riste lepadarea si chiar viata ei si a copiilor, deci pana la uirma cred ca si copiii sunt musulmani pentru ca stiau si crezul musulman si iesirea din „situatie”
Eu cred în continuare că acea femeie are copii creştini. Dacă ar fi fost musulmani, ar fi avut motiv să se teamă că ISIS ii va lua, aşa cum zice ea? Tratamentele abuzive, luarea de ostatici, se aplică doar celor de alte credinţe, nu musulmanilor. Iar dacă şi copiii sunt creştini, mi-e greu să cred că tatăl nu e tot creştin, căci nu ştiu dacă într-o ţară islamică se acceptă ca un bărbat musulman să aibă copii creştini, fiind cunoscut faptul că la musulmani bărbaţii au mult mai multe drepturi asupra copiilor decât femeile şi că musulmanii dispreţuiesc credinţa creştină. De aceea, eu cred că cel mai probabil şi soţul e creştin, dar ea nu vorbeşte clar despre credinţa lui de frica islamiştilor, el trăind în continuare printre ei.
Nu e de mirare ca nişte copii născuţi şi crescuţi într-o ţară majoritar islamică să ştie şahada, chiar dacă nu sunt musulmani. Copiii erau la şcoală, unde sunt sigură că au învăţat-o (nu e deloc mare lucru, are sub două rânduri, am întâlnit-o adesea şi noi, dacă am citit O mie şi una de nopţi), plus că la radio, în ţări islamice, se trasmite mult Coranul, îl auzi şi-n autobuz şi pe unde vrei sau nu vrei.
„Dumnezeu ne vrea vii si inteligenti nu morti si prosti”…….Din punct de vedere ortodox Viata este vesnicia si atata timp cat nu-ti pierzi sufletul esti VIU SI INTELIGENT iar in momentul in care ti-ai pierdut sufletul esti MORT SI PROST. Ceea ce nu inteleg oamenii este ca viata fara suflet, adica viata de leguma, este oricum efemera si iluzorie, adica chiar daca mai traiesti cateva zeci de ani sa zicem, raportate la vesnicie sunt egale cu zero, adica ce mai conteaza ca mor fizic azi sau maine. Ideea este minunat ilustrata inrtr-un articol pe aici cu o profetia a unui parinte rus care aminteste ca sfintii traiau cu sicriul in chilie ca sa aiba mereu in fata ochilor amintirea mortii fizice, si este foarte frumos descrisa raportarea omului contemporan la moarte care iti devine dusman cand ii vorbesti despre moarte si isi baga capul in nisip ca strutul sa nu mai auda pentru ca el, de fapt, spera in descoperirea retetei vesniciei si a placerilor vesnice aici pe pamant…..
Dar am plecat de la o idee, de la o drama de fapt, despre care nu vorbeste nimeni si de care nimanui nu-i pasa, si anume drama romancelor casatorite cu musulmani. Ele nu stiu cand „se casatoresc” cu printii arabi calare pe armasari negri, ca sunt alese pe spranceana, destepte si frumoase si nu le duc acolo sa le iubeasca ci sa le batjocoreasca trupurile si sufletele, trupurile pentru ca traiesc toata viata in curvie, nasc prunci in curvie, iar sufletele pentru ca mai devreme sau mai tarziu se vor lepada. Drama mai mare ca asta nu vad, pentru ca unei mame crestine in mod normal ii tremura inima pentru sufletul copilului ei, se roaga de cand il stie in pantec, de cand il vede la ecograf, de cand il tine pentru prima oara in brate ca manutele, sa lucreze cele placute Domnului, piciorusele sa alerge in cararile LUI, gurita sa-L, laude pe EL, , inimioara sa bata pentru EL de la prima pana la ultima ei bataie, si asa mai departe si cand il boteaza: Doamne, crestin mi-l dai, crestin sa-l iei!”, deci nu se mai pune problema ca vorbim despre mame crestine. Problema si drama femeilor casatorite cu musulmani este atunci cand raman insarcinate si cand nasc prunci, si realizeaza ca sunt una dintre sotii, ca nu-si pot creste si educa copiii, ca nu au absolut niciun drept asupra lor, ca daca vor sa ramana ortodoxe in marea majoritate trebuie sa plateasca cu viata iar copiii musulmani nu vor putea deveni crstini fara sa plateasca cu viata. De multe ori sunt maltratate si batjocorite si in majoritatea cazurilor se convertesc si raman pentru copii, in afara de faptul ca nu pot pleca fara acordul lor, iar daca fug……Deci se trezesc dintr-un vis frumos intr-un cosmar fara iesire, si incep sa strige prin consulate sa le salveze. Aveti idee cate cazuri au cei din consulate, situatii fara iesire in care ele singure s-au bagart de buna voie…..Poate imi spune si mie cineva ce poate sa le faca isis-ul mai rau de atat unor persoane care oricum au plecat sa traiasca necasatorite(in curvie), carora nu le-a pasat de sufletele lor si ale priuncilor lor, daca ele sunt moarte sufleteste, restul e doar chestiune de timp…
Despre dna din expunere am crezut initial ca sotul este crestin dar nu se leaga si nu este pentru ca ar fi spus si ar fi educat altfel copiii daca era crestin , daca ma gandeam de la inceput nu mai scriam primul com, pentru ca oricum nu intelege,…..este in van, din pacate…
Oricum , pentru fetele care se gandesc la o varianta asemanatoare si vor sa-si pastreze sufletul le spun sa le ceara lor sa se converteasca, daca le iubesc si vor avea ocazia sa vada ce inseamna iubirea musulmanilor….
Nu-i condamnați pe cei asupriți ce se leapădă. Să ne uităm în oglindă și să ne întrebăm câte ori ne lepădăm de bună voie!
Consider că experienţa acestei femei ar trebui să ne înveţe câteva lucruri:
1. Să fim prevăzători. Să analizăm lucid în ce ne băgăm şi să cântărim bine ce putem duce şi ce nu putem duce. Iar dacă apreciem că nu putem duce, să fugim, adică să nu ne expunem unor situaţii care să ne aducă pierderea sufletului.
2. Cine se leapădă ipotetic, teoretic, îşi creează condiţii serioase pentru lepădarea efectivă. Când îţi îngăduieşti să te lepezi fictiv, vei ajunge să te lepezi în mod real. Iar cei care comentează pe aici zicând că o judecăm pe acea femeie, să ia aminte la ei înşişi, să nu fie îngăduinţa cu care tratează lepădarea altuia un preambul al propriei lepădări. Nu cred că Hristos le va ierta lepădarea de El pe motiv că nu l-au judecat pe aproapele care s-a lepădat, ba chiar l-au aprobat. Cei care justifică lepădarea poate reuşesc să priceapă cuvintele lui Hristos, valabile în veşnicie: „de cel care se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, şi Eu Mă voi lepăda înaintea Tatălui Meu”.
3. Cine crede că pentru salvarea vieţii propriului copil e permis orice, chiar şi lepădarea de Hristos, ce va face când va avea de ales între pecetea antihristică şi moartea pentru Hristos? Vremurile alea bat la uşi, cei care acum justifică apostazia, oare vor prefera să moară de foame, de sete sau de frig prin păduri, ca să scape de pecete? Vor alege moartea fizică a propriilor copii, în schimbul mântuirii sufletelor lor? Pentru mine, răspunsul e unul singur: se vor lepăda de Hristos din prima, cu raţionamente că Hristos ne iubeşte, ne vrea vii, sunt copii nevinovaţi etc.
Nu cred ca e premeditare… mergeti prea departe.
Cred ca a considerat ca as evita agresiunea ISIS, nu cred ca a crezut ca se leapada cu -adevarat.
Si apoi, daca asta-i „crezu lor”…. si nu e nevoie de „preot”, ritual sau altceva… chiar ca nu e cred ca e vorba de convertire.
Daca „se aude si la radio”, se „cunoaste” – adica se tine minte si chiar se repeta in f=gand (de unii din zone cu asa ceva…) asta nu e …. convertitre, nu-i asa?.3Adica daca stusiem Islamul si citim textul de convrtire…. chiar ne-am convertit?.Nu cred.
Daca un musulman citeste Crexul… gata, s-a lepadat de Mahomed?…. s-a facut „crestin”?
Sigur ca a pacatuit, exprimand public o formula ritualica musulmana importanta.
De aici insa – ceea ce consider a fi o marturisire stramba – si pana la a-i anula credinta crestina eu gasesc ca e este drum lung.
––
De asemenea, nu oate fi acuzata ca n-a fugit deindata din zona; ar fi insemnat despartirea familiei si lipsirea tatalui de prezenta copiilor; el lucra si se intelege ca era de foartemare importanta si ajutor pentru comunitate.
Probabil ca se ruga in fiecare zi la iconitele ei, la crucea ei… si nu a gasit alta cale de a-si pastra familia intrega – asta este daruire indiscutabila, rostul femeii care nu este la manastire.
Poate ca familia s-a intarit in credinta in Hristos sau – daca nu erau crestinati; poate ca Dumnezeu a randuit aceste incercari pentru ei ca sa Si-i apropie…
CE STIM NOI?
Nu a fost ingaduit sa se piarda, sa piara vreunul si sa-i ajute Dmenzeu sa-l doreasca cu totii in inima. mintea si credinta fiecaruia; sa nu uitam ca au vazut fata demonica a Islamului in forma cea mai degradanta.
Ma cutremur in fata grozaviilor la care sint supusi nu doar crestinii arabi dar si cei ne-arabi traitori pe-acolo si nu e a noastra judecarea ca „era mai bine sa…” ori „sa fi facut asa…”
Nu poti prevedea „tot”, nu poti sa faci orice ai dori – mai ales cand e vorba de o familie cu multi copii.
Nu e drept sa condamnam femeia pentru alegerea sa – casatoria cu un cetatean strain – a dovedit ca s-a casatorit iubind-si barbatul, nicidecum nu a cautat „fitze” ci a nascut copii si i-a crescut, a fost respectata din moment ce a indraznit sa stea si sa nu fuga, lasand vietile celor dragi abandonate.
Si nu a fost inconstienta ori iresponsabila, cel pe care sil-a dorit sot pentru totdeauna, la bine si la rau avea si a dovedit calitati deosebite de familist si profesionist.
Cred ca acolo se putea aplica iconomia (daca a fost cazul) si cu atat mai vrednica ar putea fi daca si-a botezat macar un copil!
CE STIM NOI?…
–––
teoria ca teoria, practica …
Constat că sunt persoane de sex masculin (nu le zic bărbaţi, căci bărbat e cel care dovedeşte bărbăţie duhovnicească) cu creiere mai inundate de romantism BOLNAV decât femeile cele mai slabe. Poate că, în occidentul dezaxat, dintre astfel de persoane sunt cei care-şi fac schimbare de sex, ca o ilustrare a faptului că nu au simţire bărbătească, ci gândesc, simt şi vor să arate şi să se comporte femeiesc.
Bărbatul, aşa-zis „sexul tare”, cred că are pentru unii un sens strict fiziologic.
La noi, unde schimbarea de sex nu e o variantă, acestora le rămâne defularea prin cuvânt. Şi – consideră ei – orice formă de iubirism penibil, iraţional, necanonic, adogmatic, ilogic sau delirant e iubire creştină. Şi iubirea de viaţă terestră fără viaţă veşnică, şi iubirea de erezii, şi iubirea de trădare, şi iubirea de plăcere, şi iubirea de sine însuşi mai presus de orice. Iubire să fie!
Zic unii că ni se cere să nu judecăm. Mărturisesc sincer că unele comentarii vădesc faptul că autorii lor chiar nu judecă. Detaliul că nu judecă în spiritul poruncii biblice sau în afara lui nu pare să îi intereseze deloc.
gheorghe, era sa te confund cu gheorghi, chiar eram dezamagita, chiar mi-ar fi parut rau….
Ideea este ca omul se leapada printr-un simplu DA sau NU in functie de conjunctura, ca sa nu mai zic ca lepadarea pleaca de la nivel de GAND, INTENTIE si dupa VERBAL din cauza asta sunt spovedite gandurile. Daca nu stiai, o iubire pentru sot, parinti, copii, oricine ar fi sa fie,care te costA sufletul este DRACEASCA , pentru ca fara lupta care de multe ori te costa viata , te poate duce in IAD.
Ceea ce tot incercati voi sa faceti pe aici adica sa ne determinati pe nioi sa ne lepadam aproband-o, NU ESTE POSIBIL, pentru ca ar insemna sa-i numim „prosti si morti”, dupa cum ziceti voi pe toti Sfinti nostrii mucenici din toate timpurile si vremurile si pe cei care NU S-AU LEPADAT in siria, si oricum ar fi sa spui ca te-a ajutat Dumnezeu sa te lepezi este o blasfemie, si pentru cine o spune si pentru cine o aproba. Eu am scris negru pe alb ca NU JUDEC LEPADAREA, eu personal am greselile mele, dar nu pot fi de acord cu BLASFEMIA pe care o face.
Nu stiu eu cum sunt toate mamele si femeile, stiu ca o femeie are instincte materne indiferent ca e mama sau nu, dar, doar atat mai spun si inchei acest subiect, daca copiii aia sunt crestini, faptul ca mama lor i-s scos din casa in conditiile descrise acolo…. e deja halucinant…..iar daca nu sunt crestini…iti pot spune ca dupa legile lor, RUDELE sunt obligate sa-i supravegheze constant si daca le miroase ceva convertire, SUNT OBLIGATI SA-I OMOARE.
Ați uitat ca si Sf. Petru s-a lepedat de trei ori de Hristos! Unii dintre voi v-ati grabit să ridicați piatra si sa aruncați! Dumnezeu si Maica Domnului sa ne aiba in paza pe toți!
Da, măi Adrian 2 (că nu eşti Adrian cel care merită să i se zică bărbat), mulţumim că ne-ai amintit de Petru.
Mai aminteşte-ne ceva: aşa-i că Hristos nu a numit gestul lui Petru „lepădare”, ci ziceri inspirate de Dumnezeu?
Iar după ce s-a lepădat (cum zici tu), aşa-i că Petru a zis cu nonşalanţă că Dumnezeu l-a ajutat să se lepede? Să regrete, să plângă cu amar? NUUUU, dragă, de ce?
Poate vrei să ne explici şi de ce a zis Hristos: „de cel care se va lepăda de Mine înaintea oamenilor şi Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu? Pentru că e de bine să te lepezi de Hristos, aşa-i?
Dar să stăm liniştiţi, noi nu trebuie să facem nimic, căci Dumnezeu si Maica Domnului ne au in paza pe toți! Deci, dacă ne lepădăm, nu avem nici urmă de vină, ci Dumnezeu şi Maica Domnului nu şi-au făcut datoria de a ne păzi!
Şi, întrucât Petru, apostol fiind, s-a lepădat de Hristos de trei ori, putem să luăm exemplu şi să ne lepădam şi noi cât o fi, după cum putem să primim pecetea antihristică măcar o dată, nu?
Unii comentatori (i)luminaţi m-au ajutat să înţeleg că gestul româncei este cât se poate de creştinesc şi demn de urmat.
Ştim că toţi suntem fraţi şi că avem un singur Dumnezeu, deci faptul că românca a mărturisit că „nu există alt Dumnezeu decât Allah” este unul creştin, în concordanţă cu prima poruncă a Decalogului „să nu ai alţi dumnezei afară de Mine”. În plus, gestul ei arată inteligenţă şi iubire de fraţi, mai ales că i-a salvat pe fraţii jihadişti de ispita de a mai comite vreo crimă.
Femeie de Dumnezeu inspirată, a ştiut să preţuiască darul vieţii, oferit ei şi copiilor ei de Dumnezeu însuşi, şi nu a păcătuit ca acei proşti din vechime, numiţi mucenici, care nu au priceput că „Dumnezeu ne vrea vii şi inteligenţi, nu proşti şi morţi”. Însuşi Sf. Petru ne arată că a spune că „nu-L cunoaştem pe Hristos” este un gest apostolic, iar faptul că ni se cere să îi avem pe apostoli drept modele ne arată clar că trebuie să îl urmăm în această mărturisire a lui, mai ales că Hristos i-a spus: „Tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi biserica Mea”. Şi să reţinem că doar lui i-a zis asta, nu şi apostolilor care nu s-au lepădat, ceea ce arată o preţuire a lui Petru tocmai pentru mărturisirea făcută de el în curtea arhiereului. Aşadar, pe gestul numit (greşit), în trecut, „lepădare”, se întemeiază Biserica lui Hristos, de unde reiese că cine vrea să fie în Biserica lui Hristos trebuie să mărturisească, asemenea lui Petru, că Hristos nu e Dumnezeu.
Ortodoxinfo, vă rog să corectaţi greşeala din titlu. Adecvat, din punct de vedere ortodox (ba chiar şi politic), este să spunem: O româncă de Dumnezeu luminată l-a mărturisit pe Allah şi a scăpat de ISIS, urmând pilda apostolică a Sf. Petru. Vrednică este, căci a ştiut să respecte porunca biblică „fiţi înţelepţi ca şerpii”, a preţuit darul lui Dumnezeu, viaţa, fiindu-ne nouă pildă de folos pentru modul în care trebuie să ne comportăm dacă vrem să ne mântuim.
Din păcate, trebuie să recunoaştem că Iisus a greşit, nu a fost înţelept şi nu a ştiut să preţuiască darul vieţii, murind pe cruce ca un prost, la doar 33 de ani. Se vede că nu era prea inteligent şi din faptul că nu a ştiut să aprecieze pozitiv de la început gestul lui Petru, numindu-l lepădare (adică, S-a grăbit să arunce cu pietre), plus că nici pe Iuda nu a fost capabil să-l înţeleagă şi să-l păzească, determinându-l să se sinucidă.
Dar, întrucât Iisus – cel căruia i se zice încă Hristos – a avut diverse greşeli şi nu e un exemplu vrednic de urmat, Dumnezeu ne va trimite un alt hristos, prin a cărui urmare vom respecta voia lui Dumnezeu de a fi vii şi inteligenţi. Primind semnul lui pe mână sau pe frunte, nu doar că ne vom păstra viaţa spre a-i aduce slavă lui Dumnezeu, dar vom fi şi mai inteligenţi (prin transumanism), ajungând la asemănarea cu El sau chiar mai presus de El.
Deci, lepădaţi-vă de Hristosul cel vechi, dacă vreţi să vă mântuiţi!
lasa-i Mirela, ca n-ai cu cine!
ei vor o viata fara Hristos, o fericire fara Hristos, iubiri siropoase de telenovela fara Hristos, CREDINTA – fara Hristos, TOTUL, ABSOLUT TOTUL fara EL, dar vor sa se numeasca CRESTINI SI MANTUITI, SI VOR SA FIE EI NOILE EXEMPLE SI MODELE DE URMAT………IAR NOI SA STAM SI SA-I APLAUDAM, SI NOI…..CE TUPEU PE CAPUL NOSTRU,…….
Da, precum la începutul lumii omul a vrut să fie ca Dumnezeu, dar fără Dumnezeu, omul de la sfârşitul lumii vrea să fie creştin, dar fără Hristos. Pentru Hristos, pentru apostoli şi pentru sfinţi, nevrednicii, Dumnezeu a hărăzit crucea, batjocura, răstignirea, scuipările şi biciuirea, iar pentru noi, cei vrednici, a hărăzit doar bucuria nesfârşită a praznicului şi a desfătărilor.
Nouă cruce nu ne trebuie, să şi-o păstreze El! Iar în rai, să ne dea locurile cele mai bune şi să ne spele picioarele, dacă tot zice că e smerit şi că ne iubeşte!
Nu i se considera lepadare. Si-a salvat copiii. Nu avea alta solutie pe moment.
Si Sfantul Apostol Petru s-a lepadat de Domnul Hristos.
Cati dintre noi n-au spus macar o data in viata, Doamne iarta-ma, „sa fiu al dracului daca nu fac cutare…” sau „fir-as al dracu daca nu…”??
Si nu uitati, noi am spus asta fara sa fim intr-o situatie de viata si de moarte!!
Doar in fata insemnarii cu semnul fiarei nu va mai exista iertare.
„Nu i se considera lepadare”______Aşa a decis judecătorul lumii, Dorel. Hristos să-şi însuşească sentinţa!
„Si-a salvat copiii”__________Dorel, te rog să ne spui şi nouă care e sursa revelaţiei potrivit căreia, dacă e vorba de viaţa copiilor, lepădarea de Hristos se permite? Are rost să întreb dacă vieţile sfinţilor mai merită băgate în seamă, sau le trecem la poveşti expirate din epoci apuse? De ce să cerem canonizarea sfinţilor închisorilor, dacă noi am ajuns să justificăm/aprobăm lepădarea de Hristos?
„Cati dintre noi n-au spus macar o data in viata, Doamne iarta-ma, „sa fiu al dracului daca nu fac cutare…” sau „fir-as al dracu daca nu…”??”_________Se vede, din modul „ortodox” în care gândeşti, că ţi-au ascultat cererea.
„Doar in fata insemnarii cu semnul fiarei nu va mai exista iertare.”_________Ei, lasă, nu fi habotnic! Dacă o să fie pentru viaţa copiilor… Tu ce zici, lepădarea în faţa islamiştilor te pregăteşte pentru rezistenţă în faţa semnului antihristic, a ta şi a copiilor tăi care te-au văzut lepădându-te?
Mirela nu te enerva dar ai fost in situatia ei? Inainte sa dai cu vorba, ai fost?
Pana n-ai fost in situatia aia nu te apuca sa judeci. Eu nu sunt judecatorul lumii si e drept sa nu te lepezi cum spui tu. Dar sunt oameni si oameni. Oameni mai puternici precum Brancoveanu si oameni mai slabi. Femeia in primul rand e mama, deci are 2 slabiciuni fiind si femeie si mama.
Cat despre chestia cu dracuitul, nu ma poti contrazice. Foarte multi am dracuit. Dracuirea e o lepadare. Si majoritatea am dracuit fara sa fim intr-o pozitie de viata sau moarte.
Chestia asta n-o poti contrazice.
Eu nu vreau sa ma cert cu tine, eu o tratez pe aceasta mama cu ingaduinta. Nu atat de brutal cum o faci tu. Poate tu ai dreptate, poate asa vrea Dumnezeu sa fie. Dar e o mama si A MINTIT ca sa isi scape copiii.
SI IMI MENTIN PAREREA DE A O TRATA CU INGADUINTA INDIFERENT DE CAT TE-AI ENERVA TU. PUNCT.
Bunul Dorel: „eu o tratez pe aceasta mama cu ingaduinta. Nu atat de brutal cum o faci tu”.
Brutalul Hristos: „De cel care se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, şi Eu Mă voi lepăda înaintea Tatălui Meu”.
Luaţi aminte! Dacă la Judecată Hristos chiar se va lepăda de cei care s-au lepădat de El (sau poate că a minţit când ne-a zis că se va lepăda), vă va trata cu îngăduinţă bunul şi milostivul Dorel! Ţineţi aproape!
Eu ti-am vorbit frumos si tu ai chef de gluma, dar „bunul si milostivul Dorel” va prezenta totusi logica lui. Femeia „nu s-a lepadat” de Domnul Hristos. A mintit ca sa isi salveze copiii.
Hai sa te iau altfel, daca nu mintea ce se intampla? Probabil ca ar fi sfarsit impuscata si copiii luati si trecuti la islam. Pe copii nu poti sa ii judeci ca nu au discernamant.
Cum e mai bine?
1. O mama care a mintit ca sa scape si ea si copiii. Ea si daca ar ramane asa „lepadata”, totusi 4 copii sunt crestini.
2. O mama care nu minte si e impuscata si 4 copii trec la islam.
Si nu in ultimul rand as vrea sa spun ca nu mi-a placut comparatia „Bunul Dorel” si „Brutalul Hristos”.
Sigur, Doreluş, femeia nu s-a lepădat, ci doar a minţit. Iar Biserica primară cea extremistă i-a considerat apostaţi degeaba pe cei care, de frică, au acceptat să aducă jertfe idolilor sau au adus certificate false că au jertfit. Degeaba i-a pus la canoane grele! Ce neşansă pe ei că nu era încă islamul şi nu avuseseră ocazia să rostească şahada ca să fie OK!
Da, Doreluş, pune-te bine la punct cu teologia lepădării, pentru ca la Judecata lui Hristos, când Îl vei vedea că îşi respectă cuvântul potrivit căruia se va lepăda în faţa Tatălui de cei care s-au lepădat de El, să-I expui peroraţia de mai sus şi să-I demonstrezi că judecă aiurea şi e cazul să ia lecţii de dreptate de la tine!
Deci era mai bine daca toti cei 4 copii treceau la islam?
Repet, Dorel, pune-te bine la punct cu teologia lepădării, pentru ca la Judecată să fii convingător şi să nu fi luat prin surprindere de argumentele martirilor. Să te pregăteşti să-I explici şi lui Hristos de ce „ameninţarea” Lui că se va lepăda înaintea Tatălui Său de cei care se vor lepăda de El este una aiurea şi că e „brutal” să o aplice! Dacă tot se pretinde bun, să ia pildă de la tine, că tu „o tratezi pe această mamă cu îngăduinţă”!
Şi nu cumva să uiţi să-i pui întrebarea despre trecerea la islam a copiilor şi lui Constantin Brâncoveanu. Pe el, prostul, nu l-a dus mintea să şi-o pună singur. Culmea e că unii îl cinstesc pe el, jertfitorul propriilor copii, drept sfânt, când ar fi putut atât de lesne să-i scape după calea româncei noastre!
Acum ”marturisitorii” de pana acum isi arata fata si se leapada de Hristos si sustin ca asa e firesc ca sa scapi cu viata. Se implinesc cuvintele Sf Antonie cel Mare: Nebunii sunt considerati sanatosi la mansarda, iar sanatosii, nebuni, prosti etc.. In curand este posibil ca Dumnezeu sa le rasplateasca cu cate o bomba fix in cap,celor care pretuiesc viata pamanteasca , ca sa se intalneasca cu dumnezeul lor mai repede. Se observa o oarecare nerabdare la din ce in ce mai multi ”crestini” de a si vedea tatuca cu coarne .
Multi comenteaza dar probabil ca ar face si mai rau in realitate. Petru s-a lepadat de 3 ori. Si de 3 ori s-a pocait. Nu exista pacat pe care Dumnezeu sa nu il poata ierta. Iar toti vorbesc de sirieni ca de arabi. Acolo sunt multi sirieni crestini, una dintre cele mai vechi biserici apostolice… O tara cu cei mai civilizati arabi, si vorbesc prin prisma experientei ca unul ce am lucrat cu arabii , iar sirienii mi s-au parut cei mai civilizati si mai pasnici….pot zice ca mult mai civilizati decat….ai nostri pui de daci… A condamna si a judeca la distanta e usor… ma gandesc citi nu se leapada zilnic prin diverse metode dar…acceptate. Putem zice ca si folosirea unui card VISA (666) inseamna o lepadare? Este casatorie mixta sau intre crestini? Oare stie cineva ce a facut respectiva dupa acel moment, daca s-a pocait? Da , poate premeditat a invatat acel verset dar cati sunt gata ca Brancoveanu sa spuna: ” Taie!”?
Opinia generală consideră că femeile sunt mai proaste şi mai sensibiloase decât sexul opus (regret, nu pot să le zic bărbaţi), dar comentariile de aici arată că femeile măcar au ştiut să tacă, în timp ce destui „bărbaţii” au găsit bun prilej ca, sub masca bândeţii, a milei, a iubirii creştine şi a nejudecării aproapelui, să zică negrului alb, în încercarea mai mult sau mai puţin conştientă de a găsi scuze propriei slăbiciuni/intenţii de lepădare.
După unele minţi (i)luminate, lepădarea a devenit metodă creştină şi inteligentă de salvare a vieţii sau cale apostolică de mântuire, iar a zice că femeia care a rostit şahada s-a lepădat de Hristos e acuză/mânie/judecată/osândire, nu constatare a unei tragice realităţi despre care orice ortodox ar trebui să zică „Doamne fereşte!”
Bravo, „bărbaţi”!!! Dacă femeile şi copiii voştri vor ajunge să se lepede de voi, să ţineţi minte să nu cumva să îi judecaţi, căci dacă lepădarea de Hristos se justifică, lepădarea de paparude se justifică mult mai mult!
Noul „ortodox”, care respectă atât porunca lui Hristos de a nu judeca, cât şi indicaţia: Dacă ochiul tău te sminteşte, taie-l şi aruncă-l de la tine!
http://totb.ro/franta-vrea-sa-adopte-legea-dreptului-la-deconectare/#prettyPhoto/0/
Mirela …
De ce Sfantul Apostol Petru NU a ajuns in iad imediat ce s-a lepadat de Domnul Hristos?
Ca sa nu mai vorbim ca Sfantul Petru a stat langa Mantuitor si a vazut minunile cu ochii lui.
Deci ar fi trebuit sa fie mult mai pedepsit caci s-a lepadat de 3 ori.
Mantuitorul nu l-a pedepsit caci a stiut ca in acele momente Sfantul Petru s-a speriat. Si a stiut ca va avea un destin placut Domnului la final.
I-a fost prea frica in acele momente si de aceea A MINTIT.
Asa si cu mama cu copiii. S-a speriat rau femeia si A MINTIT.
Da e lepadare, dar nu ceva ce nu se poate repara. Daca s-a reparat la Sfantul Petru, de ce nu s-ar putea si la o mama.
Si sa nu scoti din context, femeia a vazut decapitari si alte grozavii. Orice mi-ai spune, nu poti sa vezi chestii d-astea si sa nu te marcheze profund. I-A FOST FRICA PENTRU COPIII EI.
Sa te lepezi NU ESTE BINE indiferent de situatie, dar femeia nu s-a temut DOAR pentru ea.
Dorel: „femeia a vazut decapitari si alte grozavii. Orice mi-ai spune, nu poti sa vezi chestii d-astea si sa nu te marcheze profund. I-A FOST FRICA PENTRU COPIII EI.”_________Da, Doreluş, femeia a văzut decapitări şi i-a fost atât de frică pentru copiii ei, încât, în loc să stea în casă, a plecat cu ei sute de kilometri prin zonă de război cu ISIS, ca să se înscrie copilul la bacalaureat.
M-am lămurit de ce muncitorul român, acela cu performanţe deosebite, are tocmai numele tău!
Mirela deci era mai bine dupa tine sa ramana copiii acolo si sa fie in legea turcitilor nu?
Poate femeia a gresit ca s-a dus ea in Siria. Asta e! Dar a decis sa fuga cu ei. Daca trada, trecea la islam demult. Si uite ca n-a trecut. Si a decis sa fuga cu copiii ca sa ii salveze.
Dar pentru tine nu e bine asa.
La intrebari nu raspunzi dar ce-ti mai place sa te iei de mine. Ba ca bunul si milostivul Dorel, ba Dorelus, ba ca un muncitor „roman” cu „performante deosebite”. Te-ai uitat si tu la o reclama si ai zis ca e prost Dorel.
Femeie trezeste-te ca e nume frumos romanesc, neaos, cantat de popor. Daca ma semnam Solingen ce ziceai ca sunt taios ca otelul?
Dorel zice: „Dar a decis sa fuga cu ei. Daca trada, trecea la islam demult. Si uite ca n-a trecut. Si a decis sa fuga cu copiii ca sa ii salveze.”
Te întreb: Tu îţi ţii capul ăla pe umeri doar ca –vorba românească– să nu-ţi plouă în gât? Eşti aşa de tâmp încât nici o relatare banală nu o pricepi, ci o scalzi după cum vrei tu?
Unde a decis femeia să fugă cu copiii? Prin teritorii în care se dădeau lupte cu ISIS şi în care ISIS făcea controale pentru care ea se pregătise învăţând şahada. De ce? Pentru o chestiune majoră, ortodoxă, de mântuire: înscrierea la bac a unui copil!
„Daca trada, trecea la islam demult. Si uite ca n-a trecut”_______Nu, n-a trecut deloc la islam, ci a dat mărturie ortodoxă cu şahada. Iar dacă nu a trecut la islam pe timp de pace, când nu o obliga nimeni, e virtute curată!
„Si a decis sa fuga cu copiii ca sa ii salveze.”_________Da, Dorel, aşa-i, lepădarea de Hristos e salvare! Să fugă în România nu era bine, salvarea a venit de la plimbarea cu copiii printre islamiştii tăietori de capete, cu şahada în cap şi în gură!
Păcat că, pe lângă faptul că nu-ţi dai seama cât eşti de tembel, te mai şi produci!
Dorel: „Mantuitorul nu l-a pedepsit caci a stiut ca in acele momente Sfantul Petru s-a speriat”________Să-i mulţumim lui Dorel că ne revelează el ce a ştiut Hristos despre Apostolul Petru! Şi să-i mulţumim şi că ne mai revelează faptul că, dacă omul se sperie, lepădarea nu se sancţionează!
Dorel, te văd că eşti (i)luminat, mai spune-ne şi ce l-a speriat aşa de tare pe Petru, de s-a lepădat în faţa unei slujnice oarecare? Cu ce l-a ameninţat aceea? Cu lingura, cu ibricul, cu polonicul, cu covata? De sabie şi de oameni înarmaţi nu s-a speriat Petru, ci a sărit să-L apere pe Hristos, dar în faţa slujnicei s-a speriat teribil!
Şi poate ne mai zici de ce Petru, care Îl numise anterior pe Iisus „Domn şi Dumnezeu” şi „Hristosul, Fiul lui Dumnezeu celui viu”, îi răspunde slujnicei care îl acuza că e ucenic al lui Iisus. „Nu-L cunosc pe OMUL acesta”?
Ia zi tu Mirela de ce a spus Sfantul Apostol Petru ca nu-L cunoaste?
Cand au venit soldatii, erau Sfintii Apostoli si Mantuitorul. Erau mai multi.
Oamenii au mai mult curaj in grup decat singuri.
Dar astept explicatia ta, de ce a raspuns asa?
P.S. Iar nu mi-a placut cum ai vorbit de Dorel.
Am răspuns de ce Petru a zis că nu-L cunoaşte pe Iisus, dar tu eşti prea tembel ca să pricepi. Reiau:
Amintesc unii de lepădarea lui Petru şi se acoperă făţarnic cu ea. Aceştia, însă, sunt capabili şi de jertfa şi de sfârşitul Sf. Ap. Petru? Sau îl iau drept model doar în chestiunea lepădării? Petru s-a lepădat premeditat, sau din cauză că şi-a pierdut credinţa că Iisus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu? A făcut-o de frică să nu-şi piardă viaţa sau altceva? Nu şi-a riscat viaţa pentru Hristos înainte de lepădare, iar după lepădare a suferit chinuri şi răstignire?
Cei care cochetează cu lepădarea pentru salvarea vieţii intenţionează să se lase răstigniţi pentru Hristos?
Şi am mai zis: Petru nu s-a dus singur în curtea arhiereului, unde s-a lepădat? L-a obligat cineva să meargă? Era mincinos când spunea că şi-ar da viaţa pentru Hristos? De ce zice, când se leapădă, „Nu-L cunosc pe OMUL acesta”, deşi înainte Îl numea Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, Domn şi Dumnezeu? De ce-I zice lui Hristos: Chiar dacă toţi se vor lepăda de Tine, eu nu mă voi lepăda!? Pentru că era curajos doar în grup?
Şi mai spune tu Doreluş, apostolul curajului în turmă, de ce după îngroparea lui Iisus, deşi era cu toţi ceilalţi apostoli, Petru nu a mai fost curajos, ci Evangheliile ne spun că stăteau toţi încuiaţi de frica iudeilor?
„P.S. Iar nu mi-a placut cum ai vorbit de Dorel”_______Stai liniştit, de acum nu o să vorbesc de orice Dorel, ci doar de tine, cu calificativele pe care le meriţi pentru tembelismul de care dai dovadă. O să-ţi placă!
Sa stii ca tu ai un punct de vedere bun, nu pot sa il contrazic teologic.
Mie inima, sau poate constiinta, imi spune ca nu a facut ceva ce nu se poate repara.
Si-a salvat copiii. In cazul Domnitorului Brancoveanu e altceva, turcirea dansului si a copiilor ar fi insemnat si turcirea tarii.
Legat de faptul ca sunt tembel, eu nu ti-am reprosat acest lucru pentru ca ma deranjeaza pe mine. Ma deranjeaza dar nu simt. Ce vrei, Dorel muncitorul roman are soricul gros. 🙂
Dar nu iti sta bine sa vorbesti asa tu fiind femeie.
Acum na, daca te simti mai bine, ca te descarci, fa-ma in toate felurile si aia e.
Dorel
„Mie inima, sau poate constiinta, imi spune ca nu a facut ceva ce nu se poate repara”______1. Se poate repara, cu ajutorul lui Dumnezeu, dar ea e conştientă de păcatul comis, atâta vreme cât zice că Dumnezeu a ajutat-o (să se lepede de El!)??? 2. Nici inima, nici conştiinţa ci dracul îţi spune că lepădarea e acceptabilă.
„Si-a salvat copiii”_________I-a învăţat că lepădarea pentru a trăi e OK. Ce vor face copiii când antihrist va vrea să le pună pecetea? Vor prefera să moară pentru Hristos? Spune sincer!
„In cazul Domnitorului Brancoveanu e altceva, turcirea dansului si a copiilor ar fi insemnat si turcirea tarii”________Hai fii serios! Lumea înainte iubea dreapta credinţă şi-şi dădea viaţa pentru ea, nu ca acum! Niciodată poporul nu ar fi acceptat să se islamizeze pe motiv că domnitorul a făcut asta.
Dar nu iti sta bine sa vorbesti asa tu fiind femeie.________Aş fi preferat să nu fie cazul să vorbesc aşa, însă eu nu mă blochez într-o estetică mincinoasă a cuvântului, ci prefer claritatea mesajului şi adevărul.
E bun şoricul pe porc, dar la om e de preferat să aibă obraz şi minte. Fii atent la tine, că această cochetare cu lepădarea, deşi tu crezi că are justificări iubitoare şi evlavioase, e de la draci şi te poate pierde total!
Mirela m-ai convins. Cochetarea cu lepadarea nu e sanatoasa. Si cu Domnitorul Constantin Brancoveanu. Ai dreptate ce sa mai. Da m-ai convins.
Sa iti dea Dumnezeu sanatate!
Dorel
Să te lumineze Dumnezeu să mergi pe calea Lui! Mi-ai făcut bucuria de a vedea că nu am vorbit în deşert atâtea zile, cum zicea soţul meu:). Mulţumesc!
Şi mă bucur că ai depăşit momentele care m-au făcut să-ţi vorbesc urât:)
Mirela si eu ti-as fi raspuns acid insa m-am concentrat pe discutie si de ce sa nu recunosc, argumentele tale au fost solide. De regula combat intr-o discutie, insa daca argumentele sunt solide nu pot sa ma contrazic doar de dragul contrazisului. Ar fi o idiotenie din partea mea.
Si eu iti multumesc pentru timpul acordat. Cu siguranta nu ai vorbit in desert.
Nu m-a deranjat ca m-ai facut tembel sau prost. M-a deranjat mai mult ca ai avut acel stereotip cu Dorel, gen Dorel e prostul satului ca in reclama aia.
Numele meu chiar nu este Dorel sau Doru. Am ales acest nume tocmai pentru a ii reda demnitatea de care se bucura inainte de reclama aia. Ma deranjeaza mult sa vad ca orice e romanesc e prost, e vechi sau nepotrivit.
Ma deranjeaza ca azi aud des si cu mandrie nume ca Albert, Mario, Ayan, Joshua,… si Doru/Dorel deranjeaza. Poate pana la urma nu conteaza numele, dar noi suntem totusi romani.
Dorel,
Când ţi-am atribuit acele calificative am făcut-o nu din cauza numelui, ci din cauza comentariilor. Puteai să-ţi spui „prostul satului” sau „tom beron” (e cineva), căci dacă ai fi scris în duh ortodox nu aş fi zis absolut nimic de nume, ci l-aş fi considerat posibil indiciu de smerenie.
Reţine, nu avem dreptul să vorbim despre Hristos şi despre ortodoxie după cum ne taie capul sau ni se pare, ci doar după cum ne-a fost revelat.
În fine, întrucât răul a fost tăiat din discuţii şi ai priceput ce e cu lepădarea de Hristos, să îngropăm sabia!
Am ingropat sabia inca de cand am zis ca m-ai convins. Si pentru ca te respect ca m-ai convins ti-am spus ca numele meu nu este Dorel, ci l-am ales din acel motiv de promovare. Atata tot! 🙂
Ma bucur ca am avut discutia si eu iti multumesc ca ai raspuns de fiecare data.
Dar acum nu mai lungesc vorba si iti urez o seara buna.
Doamne ajuta!
Dorel
Să te lumineze şi să te păzească Dumnezeu!
ce frumos viseaza unii. vorbesc in numele femeii care nici nu vrea sa auda de indreptare fiidca ea e convinsa ca Dumnezeu a luminato
Să ia aminte propagandiştii lepădării!
Dumitru Bordeianu, Mărturisiri din mlaştina disperarii:
În februarie 1954 am fost scos din Zarcă şi dus în camera nr. 1 din Secţie. În camera 1 am trăit cea mai îngrozitoare, mai înspăimântătoare şi mai de neconceput tortură sufletească. Şi tot acolo am înţeles ce este credinţa în Dumnezeu.
La Piteşti, în cea mai cruntă încercare, eu NU MĂ LEPĂDASEM de Dumnezeu, ci NUMAI AFIRMASEM PUBLIC CĂ NU MĂ MAI ROG. De aici însă au urmat consecinţele. Prin propria mea voie refuzasem harul dumnezeiesc şi atunci probabil şi Dumnezeu m-a părăsit, rămânând eu singur şi gol în marea încercare. În sufletul meu lipsit de prezenţa şi puterea lui Dumnezeu intrase duhul satanei, posedare pe care o trăiam cu o violenţă de nedescris.
Mişcându-mă prin cameră, mi-a atras atenţia un tânăr deosebit de toţi ceilalţi. Avea o figură de ascet răsăritean care radia bunătate. La un moment dat m-a surprins uitându-mă la el. A trebuit să mă reazim de perete ca să nu-mi pierd echilibrul. Parcă o forţă, alta decât voinţa mea, se opunea acelei priviri. Duhul satanei care mă poseda probabil că nu putea suferi privirea cu care Gheorghe Jimboiu – acesta era numele tânărului – se uita la mine.
A doua zi dimineaţă s-a apropiat de mine şi m-a invitat la el pe prici, să stăm de vorbă. Primul cuvânt pe care mi l-a adresat a fost: „Frate, eşti bolnav; nu te teme însă şi ai încredere în mine. Deschide-ţi sufletul şi spune-mi ce ai pe inimă; poate voi fi în stare să te aj ut cu ceva”.
În câteva cuvinte i-am spus tot ce aveam pe conştiinţă. M-a întrebat dacă îmi mai fac rugăciunea. „O fac, dar nu simt nimic, mi-e inima de piatră”, a fost răspunsul meu. „De când te rogi, i-ai cerut iertare lui Dumnezeu?”. La răspunsul meu negativ a continuat: „De plâns, ai plâns?”. Din nou, nu. „Aş vrea să ştiu şi eu cum te rogi”. După ce i-am spus rugăciunea cu care mă rugam, mi-a răspuns că mă rog bine. De atunci m-a invitat să stăm de vorbă în fiecare zi. Dându-mi seama cât de mare putere duhovnicească avea, l-am implorat să se roage şi pentru mine. „Eu am să mă rog, mi-a răspuns el, dar trebuie un efort personal… Numai când te vei ruga cu lacrimi şi te vei căi, Dumnezeu îţi va auzi glasul şi te va ierta”.
Se apropiau Paştile şi puterile mele fizice şi sufleteşti se epuizaseră. Sâmbătă seara, când a sunat stingerea, m-am întins pe prici. Spre miezul nopţii ceva m-a îndemnat să mă dau jos şi să mă mişc prin cameră. M-am apropiat de geam şi în clipa aceea am auzit clopotele bisericii din Gherla anunţând slujba învierii. Am căzut în genunchi în faţa ferestrei şi, cu mâinile încrucişate pentru rugăciune, am strigat din adâncul sufletului meu: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, mărturisesc că Ţi-am greşit, dar Tu, Doamne, ştii că am ajuns la marginea suferinţei şi a răbdării. Nu mai pot! Fă cu mine ce vrei Tu! Eu am fugit de la Tine, Doamne, dar mă rog Ţie cu toată fiinţa mea: de este cu putinţă, iartă-mă şi învie sufletul meu, pentru că eu cred nelimitat în învierea Ta!”.
În clipa aceea, cum stăteam în genunchi, cu mâinile încrucişate şi cu ochii aţintiţi printre gratii, toată fiinţa mea s-a cutremurat şi din ochi au început să-mi curgă şiroaie de lacrimi. Printre lacrimi, atât doar am mai putut rosti: „Doamne, fie-Ţi milă de mine!”. N-am apucat să termin aceste cuvinte, că tot trupul mi-a fost cuprins de un cutremur şi o zvârcolire ca a posedaţilor şi am simţit cum din sufletul şi trupul meu a ieşit şi m-a părăsit o putere străină. Era duhul satanei, care mă muncise şi mă stăpânise timp de patru ani de zile.
Am căzut cu capul pe ciment, leşinat, cu cămaşa udă de transpiraţie şi lacrimile nu mai încetau să-mi curgă şiroaie. În patru ani de chin nu vărsasem o lacrimă, dar acum sufletul meu era scăldat în baia căinţei şi a minunii lui Dumnezeu.
Târziu m-am ridicat, nemaiştiind unde mă aflam. Mă simţeam un alt om şi eram atât de uşor, de parcă pluteam în alte sfere. Am îngenuncheat din nou şi, întins cu faţa la pământ, am strigat din toată suflarea mea: „Doamne, eşti atât de bun şi de milostiv cu cei păcătoşi, încât nu ştiu cum aş putea să-Ţi mulţumesc!”. Şi atunci mi-au venit în minte cuvintele lui Iisus vindecându-l pe cel îndrăcit: „Iată, te-ai făcut sănătos. Mergi şi de acum să nu mai păcătuieşti!”.
M-am ridicat de pe ciment. Ca o apariţie din lumea visurilor, în faţa mea stătea Jimboiu. L-am îmbrăţişat, spunând din toată inima: „Hristos a înviat!”. „Adevărat a înviat!”, mi-a răspuns plin de duioşie. Am plâns o vreme amândoi. În viaţa mea n-am simţit pe nimeni aşa de aproape ca în acea clipă pe Jimboiu.
Se făcuse ziuă şi cei din cameră s-au sculat. Pe mine, lumina învierii mă scălda în razele ei. Eram un alt om, pentru că „pierdut am fost şi m-am aflat, mort am fost şi am înviat”.
Dumnezeu este unulsingur, indifferent cum se numeste. Cum puteti fi atat de cruzi/ Unde va este compasiunea si iubirea de semeni? Toti suntem copiii lui Dumnezeu. Cu ce sunteti voi superiori lor pentru faptul ca v-ati nascut aici si nu acolo? Reflectati in liniste si nu va lasati coplesiti de propriul EGO. Dumnezeu sa ne ajute pe toti. Eu va doresc tot binele din lume si ma rog pentru voi ca Dumnezeu sa va lumineze si sa va copleseasca cu iubirea Lui. Doamne ajuta!
Dumnezeu este UNUL, dar nu toti se inchina la El. Altii si-au facut dumnezeii lor, din oameni, idoli, patimi.
Dumnezeu este iubire! Sa se spovedeasca si sa-si faca Canonul randuit de Biserica, acum cat mai este sufletul ei in trup, ca sa nu fie prea tarziu.
Cine sunteti voi sa judecati?Ce stiti voi ce este in sufletul omului?Multumesc tuturor care mi-au dat o sansa,iar pt Mirela”Mirela tu nu poti ierta si nici nu poti sa-ti imaginezi bunatatea lui Dumnezeu!”Noi toti suntem al lui.Bolnavii au nevoie de medic si nu invers!Roaga-te Mirela dar sa stii trufia nu-i de la Domnul!
„Iarta-i Doamne ca nu stiu ce vorbesc”
Abia acum vad articolul asta.
Grele timpuri traim!
Mereu a fost greu. Dar ca „acum”, ca „ieri” si ca „maine”, parca n-a fost niciodata…
Cand citim despre tragedia, curajul si credinta neanfrancata a Brancovenilor, suntem impresionati si ne continuam viata si caderea linistiti (vorbesc doar pt mine).
Cand citim despre povestea romancei din Siria, brusc ni se schimba perceptia! Dovada valul de comentarii pro si contra… C-a fost lepadare, Ba ca n-a fost…..
À se lepada, sau a nu se lepada… Asta-i intrebarea!
Bunul nostru Dumnezeu ne tot spune sa NU ne intoarcem fata de la EL.
Nu sunt teolog si nici nu dau cu pietre! Doamne fereste ! Sunt mare pacatoasa si slaba.
Gandesc asa:
TATAL meu din ceruri, cel ce m-a facut, care mi-a dat suflul vietii, care-mi tine firul vietii in Mana SA, imi spune pe toate caile posibile sa stau langa EL daca vreau sa-mi fie bine…. Si eu sa ma lepad de EL cand am necazuri, pt ca asa au facut apostolii ? Pai eu n-ajung nici la mii de km de calcaiul unui sfant!
Cand avem probleme, ne lepadam de mama si tatal nostru pamantesc?
Ne mai certam cu parintii si fratii nostri, dar ramanem totusi o familie.
Imi iubesc familia, copilul.
As putea sa ma lepad de ei? Nu pot crede asa ceva, mi se incrancena inima doar pt ca am scris asta!
Si-atunci, cum sa ma lepad de Tatal Meu? Cum sa ma lepad de ceea ce sufletul meu tanjeste ? Sufletul nu-mi apartine.
Sa dea bunul Dumnezeu sa nu ma puna niciodata la asa o incercare!
Cred ca de asta Sfintii au o privire senina, sufletul lor è linistit, sufletul lor „gusta” din deplinatatea rugaciunii si a Duhul Sfant, ei stiu ca NU te poti lepada de Iubirea Divina, o data ce au atins, chiar si o clipa, nu se mai leapada, chiar si cu pretul vietii.
Noi, pacatosi suntem. Supusi lumii. Gandim din prisma cartii de credit. Iubim doar cu trupul. Sufletul l-am innecat. Era debil. Ne soptea uneori, in cele mai nepotrivite momente, ca exista ceva minunat, ceva nespus de frumos, ceva puternic si „magic ” care ne v-a da Raiul! Nici mai mult, nici mai putin! Dar pt asta, trebuie sa inchidem ochii, sa ne despartim de lumea nebuna si da ne urmam sufletul
Sa nu uitati ca Sf Ciprian era vrajitor inainte de a ajunge sfant. Au fost multe cazuri de rataciti care s-au intors la credibta dupa ce au invocat diavolii si si-au dat sufletul lor. Omul cat traieste are sansa sa se mantuiasca, daca se pocaieste
Voi va numiti crestini?..sunt ingrozzita de lipsa voastra de empatie pt suferinta acestei femei, pt chinurile prin care trec oamenii de acolo..ce spune Iisus..sa nu judecam, sa iubim, sa ne iubim aproapele..etc, sunteti la fel de rai ca nemernicii care ucid acolo, sunteti orice numai crestini NU! RUSINE!
Daca americanii se dau a fi ei cei corecti, de ce ii sustin pe cei de la ISIS?
Doamna Ana,ce înțelegeți dumneavoastră prin empatie?cei ce cred în nemurirea sufletului tocmai că le pare foarte rau de sufletul acelei doamne;foarte probabil că gestul dumneaei se va răsfrânge și asupra urmașilor ei
Domnule unul,spuneți că ,,nu exista păcat pe care Dumnezeu să nu îl poată ierta”;pentru El toate sunt cu putință,dar înainte de a face o astfel de afirmație ar fi trebuit să știți că sunt unele păcate pe care Dumnezeu nu le va ierta;printre care și acesta;mai sunt sinuciderea,trădarea(ecumenismul,renunțarea la ortodoxie)și altele.
Domnule mirceaSavu afirmația că ,,orice păcat în sine e lepădare de Iisus” este gresita:depărtare da,dar lepădare in nici un caz;faceți confuzie între doi termeni distincți
Domnule Paul222 îl întrebați pe domnul Tudor,,ce fel de preot sunteți”;va răspund eu:așa cum ar trebui sa fie toți preoții,nu ca cei ce promovează ,,iubirea” și ,,corectitudinea”prin ecumenism
Doamna Viorica ne întrebați(cel mai probabil nu sunteți ortodoxa),,cu ce sunteți voi superiori lor pentru faptul că v-ați născut aici și nu acolo”le suntem superior prin tradiția,prin sfinții,prin sacrificiile ce le au făcut străbunii noștri pentru a fi păstrată dreapta credință;prin simplu fapt că strămoșii noștri au ales calea cea corecta,calea cea dreaptă
Oare mai exista un Constantin Brancoveanu care pentru Hristos nu si-au lepadat credinta nici el nici copii si vicarul.
Si pe urma sotia care a luat trupul si la adus in Bucuresti la biserica sfantul Gheorghe.
Cati mai suntem ca un Stefan cel mare si multi alti?
„Cine iubește pe tată, pe mamă, pe fiu, pe fiica mai mult decât pe Mine, nu e vrednic de Mine!”
Hei, frați și surori… Empatizam cu femeia pt ca asa este uman. Și cred ca 99% din noi am fi rostit acel verset. Însă conceptul apostaziei și cerințele mantuirii, legate de acest fapt, nu se negociază. Însuși Hristos, care ne-a făgăduit Împărăția Cerurilor, nu aceasta lume, are afirmații din destul, legate de apostazie. Fără echivoc. Femeia poate reveni în Biserica prin pocăință. Sa ii dorim asta și sa fim buni. Tare as vrea ca muierustele astea de pleacă ademenite de mirajul luxului musulman, să-și mai asume și latura întunecată a credinței în idolul allah. Faptul este consumat. Sa ne rugam pentru supraviețuirea ei și revenirea cu bine la ortodoxie.
Cata Habotnicie zace in unii ” crestini”… Ce simplu e sa judecati faptele unui om aflat in necaz… Oare voi cei care „aruncati cu pietre” , ati fi reactionat altfel? Daca da, felicitari, si atat…probabil va veti numi martiri, cine stie… Lepadarea de Hristos se considera cand o faci din proprie convingere si dorinta, nu cand esti constrans! Asa ca, sa-mi fie cu iertare, dar gandirea voastra este ff gresita! Daca tot tipa Habotnicia din voi, nu vad pe nici unu sa fie indignat de faptul ca doar Romania si Constantinopolul au votat modificarea calendarului. ( cica indreptat..) , i-a interesati-va cati Sfinti au fost impotriva schimbarii, Sf Cucsa al Odesei: ” asta e calendarul antihristului, nu il primim,ba chiar Sf Calinic de la Cernica a spus:” eu cu cei faradelege nu ma voi socoti” la Sinodul ecumenic, chiar toti Sfintii Parinti au fost impotriva! Dar voi sunteti atat de ind8gnati de acest caz singular si ati devenit si judecatori mai nou… Eu sunt Crestin Ortodox, dar nu habotnic!
Mirela ,îmi pare mie sau doar mi se pare că tu ești foarte apriga și atotștiutoare in ale ortodoxiei de pe acest site? Fiindcă văd că dai răspunsuri la toate comentariile ,emiți judecați la puncte de vedere exprimate,consideri că ești singură deținătoare a adevărului absolut! Cred că ar trebui sa te oprești! Nu uita că subiectul supus dezbaterii este soarta unor ființe ,oi din aceiași turma păstorită de Dumnezeu. Ori așa cum pui tu problema ,pare că Dumnezeu nu mai este Atotputernic ,El păstorind doar teritoriile și ființele crestine. Restul nu-i a Lui. Așa să fie? Daca nu este așa ,atunci hai sa privim soarta tragică a unor oi din turma Domnului indiferent unde ar fi acestea și să le compătimim prin rugaciune!
Poate trebuia să le spună în primă fază că femeile nu plătesc jiziah sau că e măritată cu musulman etc. Faptul că a spus shahada pe moment doar ca să scape nu o poate osândi definitiv dacă se spovedește, din moment ce și creștinii care devin cu adevărat musulmani și apoi se leapădă și redevin creștini au iertare.