Biserica Ortodoxă îi prăznuieşte pe Sfinţii Cuvioşi Ioan Casian şi Gherman din Dobrogea pe 28 februarie. În anii bisecţi, aceştia sunt prăznuiţi la data de 29 februarie.
Sfântul Ioan Casian s-a născut în anul 365 în Dobrogea, provincie cunoscută şi sub numele de Sciţia Mică. Dat fiind faptul că provenea dintr-o familie înstărită, acesta a putut urma şcolile timpului. Totuşi, din dorinţa sa arzătoare de desăvârşire duhovnicească, acesta renunţa să ia parte la atracţiile mai puţin creştine şi decide să părăsească meleagurile natale şi să călătorească împreună cu bunul său prieten Gherman la Locurile Sfinte. Un fapt mai puţin cunoscut, Gherman nu era de fapt fratele lui de sânge sau prin naştere, ci frate în duh.
Biserica Ortodoxă îl revendica pe Sfântul Ioan Casian în ciuda faptului că acesta a trăit departe de patria sa. De asemenea, Biserica l-a pus la loc de cinste atât pentru originea sa română, cât şi pentru moştenirea sa spirituală şi culturală. Mai mult decât atât, Sfântul Ioan Casian este cunoscut în întreaga lume creştin-ortodoxă sub numele de Casian Romanul.
Întru tine, părinte, cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că, luând crucea, ai urmat lui Hristos; şi lucrând, ai învăţat să nu se uite la trup, căci este trecător; ci, să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu îngerii împreună se bucură, Preacuvioase Părinte Ioan, duhul tău.
Sfântul Cuvios Gherman din Dobrogea, născut pe pământul Sciției Mici, a fost discipol al Sfântului Apostol Andrei, călătorind la Locurile Sfinte din Siria, Palestina şi Egipt. Mai târziu, acesta s-a întors în Dobrogea, reuşind să reînnoiască viaţa monahală din regiune. În scrierile Sfântului Ioan Casian acesta este numit „Sfântul Părinte Gherman”, iar activitatea sa este descrisă în detaliu. El a contribuit mult la întărirea vieţii monahale în Dobrogea, din Italia şi din Galia.
În jurul anului 400, cu un grup de 50 de monahi nemulţumiţi de nedreptăţile făcute lor de arhiepiscopul Teofil al Alexandrei, au mers să-şi afle dreptatea şi pacea la Constantinopol, sub oblăduirea Sfântului Ioan Gură de Aur, arhiepiscopul marii cetăţi. Acesta i-a primit cu bucurie sub ocrotirea sa (pe Gherman hirotonindu-l preot, iar pe Ioan Casian – diacon), dar curând prigoana avea să se abată şi asupra lui, din partea unor episcopi şi dregători asmuţiţi de împărăteasa Eudoxia.
Sfinții Casian şi Gherman au primit misiunea de a merge la Roma, ca să-l înştiinţeze pe episcopul acesteia, Inocenţiu I, de suferinţele Sfântului Ioan Gură de Aur.După o aspră şi îndelungată nevoinţa duhovnicească, ajungând la măsura sfinţeniei, Cuviosul Părintele nostru Gherman a răposat la Roma, prin anii 405-415, dându-şi sufletul cu pace în mâinile lui Hristos, plin de zile şi de harul Duhului Sfânt. Cuviosul Ioan Casian, după ce a rămas la Roma timp de 10 ani şi a fost hirotonit preot, s-a strămutat în sudul Galiei (Franţei de astăzi), în cetatea Marsiliei, unde a întemeiat o mănăstire de bărbaţi (Sf. Victor) şi o alta de fecioare (închinata Mântuitorului), pe la anul 415, cărora le-a dat rânduiala de vieţuire obştească păstrată în cartea sa Instituţiile cenobitice. De la el ne-a rămas şi o vestită carte de Convorbiri, adevărat monument al literaturii patristice. Cuviosul Ioan Casian s-a mutat la Domnul către anul 435, fiind pomenit până astăzi ca părinte al monahismului apusean. Moaştele sale se află în Mănăstirea Sf. Victor din Marsilia.
Cu ostenelile tale, cu privegheri neîncetate, cu rugăciune şi post te-ai nevoit Cuvioase Părinte Gherman, împreună cu Sfântul Ioan Casian, din pământul Dobrogei odrăslind; şi curgerile harului preoţesc, cu rugăciunile Sfântului Ioan cel cu Gură de Aur, te-ai învrednicit a le primi. Bogăţie de daruri duhovniceşti din Ţara Sfântă, prin osârdie ai agonisit şi prin aceasta pe mulţi ai învrednicit pe Hristos a urma. Pentru aceasta părinte al Dobrogei roagă pe Hristos Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre
Sfântul Cuvios Vasile Mărturisitorul
Sfântul Cuvios Vasile Mărturisitorul a trăit în timpul împăratului Leon Isaurul (717-741), despre care se ştie că a luptat împotriva închinării la sfintele icoane. Încă de tânăr, Vasile a luat hotărârea să intre în monahism şi să trăiască în nevoinţă, departe de ispitele lumii.
Sfântul Vasile este numit “Mărturisitorul” deoarece în timpul persecuţiei iconoclaste a propovăduit cu putere şi curaj adevărul de credinţă înaintea prigonitorilor, împreună cu Sfântul Procopie Decapolitul. Pentru aceasta, a fost închis în temniţă, îndurând multe chinuri. După moartea împăratului Leon Isaurul, Sfântul Vasile Mărturisitorul a fost eliberat din temniţă. A trăit apoi ca monah, în aspre nevoinţe duhovniceşti, până la mutarea sa la cele veşnice.
“Locuitor pustiului şi înger în trup şi de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, părintele nostru Vasile; şi cu postul, cu privegherea, cu rugăciunea cereşti daruri luând, vindeci pe cei bolnavi şi sufletele celor ce aleargă la tine cu credinţă. Slavă Celui ce ţi-a dat ţie putere; slavă Celui ce te-a încununat pe tine; slavă Celui ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri!” (Troparul Sfântului Vasile Mărturisitorul)
Tot astăzi îi prăznuim pe Sfinţii Mucenici Nestor şi Proterie.
Cu ale căror sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin.