Legalizarea crimei: O bătrână din OLANDA a fost EUTANASIATĂ împotriva voinței sale

Femeie eutanasiată împotriva voinței sale, locatară a unui azil de bătrâni

O dată ce ai creat o breșă în lege în care uciderea altei persoane este permisă în anumite circumstanțe, nu numai că acele circumstanțe în care crima este legală se pot schimba în timp, dar o data depășite aceste bariere, călăuzirea după reguli morale, legale, etice sau anumite restricții devine ineficientă.

În Belgia și Țările de jos, printre MIILE de decese prin eutanasie de la intrarea în vigoare a legii în 2002, doar în câteva cazuri sistemul judiciar a recomandat o cercetare mai amănunțită. În Belgia, acel număr de cazuri este 1; doar un singur caz …

Conform multor rapoarte, o octogenară al cărui nume nu este menționat, ce trăia într-un azil de bătrâni fiind bolnavă de demență, a fost eutanasiată împotriva voinței sale. Aceasta a menționat în directivele în avans lăsate în scris, că ar dori eutanasierea “când voi fi pregătită”.

Femeia era locatar în azilul de bătrâni de 7 săptămâni. În tot acest timp a fost caracterizată ca fiind “speriată și nervoasă“, rătăcind pe holurile azilului noaptea și suferind de dorul familiei. Aceasta înseamnă, a concluzionat medicul azilului, că suferința pacientei este insuportabilă. Acesta a evaluat-o ca fiind incopetentă mental, acceptând totodată ca directivele sale în avans scrise cu ceva timp în urmă să fie acceptate ca cerere de eutanasie.

Legea Olandei acceptă ca o cerere de eutanasie menționată într-o directivă în avans să fie pusă în aplicare după ce sunt îndeplinite celelalte criterii. Legea consideră aceste declarații scrise (NT “când voi fi pregătită”) ca “cerere de eutanasiere demnă de luat în considerare“. Cum se poate știi cu siguranță că, la momentul întocmirii cererii, persoana era conștientă pe deplin de natura consecințelor … acest lucru nu a fost explicat niciodată.

Analizând mai de aproape problema, exprimarea femeii referitoare la intenție menționată în directivă nu este clară și nu trebuia acceptată ca o cerere în avans, potrivit Comisiei Olandeze de Eutanasie. Ea a scris, referitor la eutanasie, că și-o dorea “când voi fi pregătită”. Această expresie sugerează că femeia iși dorea cele în cauză la momentul potrivit, însemnând că acorda importanță deosebită capacității sale decizionale la momentul potrivit.  

Diverse rapoarte media arată că femeii i s-au administrat sedative în cafea pentru a o calma. Nu era conștientă că primește sedative. Editorialul ziarului Trouw a discutat despre atribuirea de sedative pre-eutanasiere fără înștiințarea persoanei, arătând un caz recent unde sedative similare au fost administrate fără consimțământ într-un castron cu sos de mere. Aceștia au menționat că Comisia Olandeză de Revizuire a Eutanasiei considera pe bună dreptate acest act ca înșelător.

Editorul ziarului Trouw concluzionează că adevărata problemă a fost că doza din cafea era prea slabă. De ce ? Pentru că femeia a depus rezistență când mai târziu medicul i-a administrat doza letală cu siringa. Ziarul NLTimes descrie evenimentul astfel:

“Când infuzia a fost introdusă, femeia “s-a tras inapoi“ iar când doctorul injecta substanța letală, ea s-a mișcat ca și cum ar fi vrut să se ridice în picioare. Doctorul a decis să se continue, în timp ce membrii familiei țineau pacientul. Femeia a murit la scurt timp după aceea.“

Conform UK Mirror, această poveste a fost adusă la lumină printr-un raport al unui procuror olandez trimis spre analiză în Comisia Regională Olandeză de Analiză a Eutanasiei. Mirror specifică faptul că femeia a spus clar de mai multe ori “nu vreau să mor“ cu câteva zile înainte să fie eutanasiată.

Comisia de analiză a Eutanasiei este însărcinată cu verificarea documentelor și emiterea unor recomandări ce vor trebui sprijinite de o a doua comisie de analiză.

Mirror concluzionează:

“Comisia a concluzionat că deși doctorul a acționat în bună credință, trebuia să se oprească când pacientul se opunea.

Purtătorul de cuvânt al comisiei Jacob Kohnstamm a adăugat că el este pentru judecarea cazului în instanță: nu pentru a pedepsi doctorul, dar pentru a lămuri judiciar ce puteri are un medic când vine vorba de eutanasierea unor pacienți cu demență gravă.

Recomandările comisiei sunt relatate și luate în considerare de procurori și oficiali din sănătate.“

Eutanasia, sau legea sinuciderii asistate, a creat o excepție privind legea care interzice crima, dacă sunt respectate și supravegheate anumite criterii cu certitudine. În aceste cazuri ei nu au fost supravegheați, așadar nu ar trebui să se aplice excepția. În Olanda, se pare că “buna credință“ este de ajuns pentru a scăpa basma curată doar cu o bătaie a mâinii pe manșetă. Dar a decide ce este și ce nu un act de bună credință e o problemă complicată. O moarte nedreaptă, chiar și din bună credință este tot o crimă și nu doar un simplu delict.

S-ar putea ca această situație să inițieze o dezbatere pe tema eutanasierii și demenței precum și eutanasierii și a celor“sătui de viață“. S-ar putea ca medicul să fi fost moale în aplicarea documentației; o greșală  simplă. Dar ar putea la fel de bine să fie un deces nejustificat – cu intenție sau fără – adică o crimă.

Oricare ar fi rezultatul, ceea ce este foarte clar este că, odată ce vom crea scuze legale pentru ucidere, vor exista mai multe scuze și mai multe ucideri.