Astăzi, în Miercurea Albă, în care deja am intrat prin săvârşirea slujbei Vecerniei, nu ne împărtăşim. Trăim aproape ca în Postul Mare; dar postim până la Vecernie, chiar aspru. După Vecernie însă, mâncăm o singură dată în zi şi foarte puţin – dar nu este obligatoriu – lapte, brânză şi ouă. O asemenea rânduială de post este prevăzută şi pentru vinerea din această săptămână.
În Triod citim că „în Palestina, care este în părţile Ierusalimului, nu am apucat de la Sfinţii Părinţi să se facă nici Liturghie obişnuită, nici Liturghia mai înainte sfinţită, miercurea şi vinerea în Săptămână Brânzei; că în aceste două zile se cântă „Aliluia” în loc de „Dumnezeu este Domnul…” la Utrenie; cu metanii seara şi dimineaţa, precum s-a arătat mai sus. Iar după Vecernie, adică seara, după orele 17 – depinde acum la ce oră se săvârşeşte Vecernia la biserica la care mergem; la Patriarhie se săvârşeşte la orele 16, dar la noi se săvârşeşte mai târziu, la orele 18. Apoi, unii nu pot veni la Vecernie. Pot însă să citească Vecernia acasă, după rânduiala Postului din Ceaslov, şi după ce săvârşesc Vecernia pe la orele 16, la orele 16.30 – 17 pot să mănânce – iar după Vecernie, în aceste două zile, se mănâncă brânză şi ouă, păzind pravila celui între sfinţi, Părintelui nostru Nichifor Mărturisitorul, Patriarhul Constantinopolului”.
Deci, adie a Postul Mare! Şi Samoglasnica, cântarea de la Stihoavna din această seară ne-a îndemnat pe toţi:
„Cu bucurie să primim, credincioşilor, vestirea postului cea insuflată de Dumnezeu, precum mai înainte ninivitenii, şi apoi desfrânatele şi vameşii au primit vestirea pocăinţei de la Ioan. Prin înfrânare să ne gătim spre împărtăşirea sfinţeniei celei stăpâneşti din Sion. Cu lacrimi să ne curăţim mai-nainte spre dumnezeiasca spălare cea din el (din Sion –n.n.). Să ne rugăm a vedea săvârşirea Paştilor celor ce se închipuiesc aici, şi arătarea celor adevărate. Să ne gătim spre închinarea Crucii şi a Învierii lui Hristos Dumnezeu, strigând către Dânsul: Nu ne ruşina pe noi din nădăjduirea noastră, Iubitorule de oameni!”
Dar astăzi dimineaţă, ce ne-a îndemnat Biserica?
„Să primim popoarelor postul cu dragoste, că a sosit începutul duhovniceştilor nevoinţe. Să lăsăm dulcea patimă a trupului şi să creştem darurile sufletului. Să pătimim împreună ca nişte robi ai lui Hristos, ca să ne şi preaslăvim împreună ca şi nişte fii ai lui Dumnezeu, şi Duhul cel Sfânt sălăşluindu-se în noi, va lumina sufletele noastre.
Deci, „cu bucurie”, s-a cântat în seara aceasta; „cu dragoste” s-a zis de dimineaţă, să primim vestirea postului; că a sosit începutul duhovniceştilor nevoinţe.
În Constantinopol, spre deosebire de Tipicul Bisericii din Ierusalim, în aceste două zile de miercuri şi vineri, se săvârşeşa însă Liturghia Darurilor, adică se împărtăşeau credincioşii după toată rânduiala Liturghiilor din Postul cel Mare. Dar noi, pentru că ţinem Tipicul Sfântului Sava cel Sfinţit, cel din părţile Ierusalimului, nu vom săvârşi nici mâine dimineaţă, nici vineri dimineaţă nici o Sfântă Liturghie – nici deplină, nici nedeplină, ci mâine dimineaţă şi vineri dimineaţă se va săvârşi slujba Utreniei, după rânduiala Postului Mare cu „Aliluia” în loc de „Dumnezeu este Domnul…” şi rugăciunea „Doamne şi Stăpânul vieţii mele…”.
