Să fugim de toate înşelările ca să ne putem mântui!
Mare pericol este pentru mulţi dintre noi, cei care trăim în vremurile acestea, ca nu cumva să ne lăsăm prinşi de vreuna din capcanele diavolului, căci potrivit Sfintelor Scripturi “cine va păzi toată Legea, dar va greşi într-o singură poruncă, s-a făcut vinovat faţă de toate poruncile. Căci Cel ce a zis :« Să nu săvârşeşti adulter », a zis şi « Să nu ucizi». Şi dacă nu săvârşeşti adulter, dar ucizi, te-ai făcut călcător de lege” (Iacob 2, 10-11).
Iar preoţilor nu le va folosi cu nimic faptul că şi-au apărat credincioşii de unele capcane, dar i-au lăsat pradă unei singure rătăciri. Căci iată ce spune Sfântul Ioan Gură de Aur în “Lumina Sfintelor Scripturi” – Antologie tematică, volumul II, editura Anestis, 2008, la pagina 646: ”Ce folos are preotul dacă se luptă bine cu păgânii, dar iudeii jefuiesc turma? Ce folos are preotul dacă-i biruie şi pe păgâni şi pe iudei, dar maniheii îi răpesc oile? Ce folos are preotul dacă, după ce îi doboară la pământ pe manihei, îi sfâşie oile duşmanii dinăuntru, care strecoară în sufletele credincioşilor credinţa că oamenii sunt supuşi destinului? Dar pentru ce să înşir toate rătăcirile diavolului? Dacă păstorul nu ştie să combată bine toate aceste rătăciri diavoleşti, lupul poate mânca cu o singură rătăcire cele mai multe oi”.
Aşadar, potrivit Sfintelor Scripturi şi Sfinţilor Părinţi, ne putem pierde mântuirea, chiar dacă luptăm cu toată puterea împotriva ereziei ecumenismului de exemplu, dacă, în acelaşi timp, ne lăsăm prinşi de o altă capcană a diavolului.
Despre o capcană frecventă a zilelor noastre vreau să vă vorbesc acum: despre practica împărtăşirii cu păcate opritoare şi asta chiar foarte des.
Un exponent al acestei practici a fost ieroschimonahul Nil Dorobanţu (1920-1977), faţă de care unii preoţi şi mireni au mare evlavie. Referindu-ne numai la una din cărţile sale, “Tâlcuiri la Canoane”, volumul I, editura Floare de april, 2016, vom arăta cât de tare a fost prins părintele Nil Dorobanțu în această capcană a diavolului. În această carte, ca de altfel şi în alte scrieri ale sale, acesta face o pledoarie pentru împărtăşirea tuturor, indiferent ce păcate opritoare de la Sfânta Împărtăşanie ar avea creştinii. Părintele Nil Dorobanţu contrazice în chip strigător la cer majoritatea canoanele Sfinţilor Părinţi pe care le găsim în “Pidalion”, editura Credința strămoșească, 2007. Trebuie să înţelegem că cel ce contrazice canoanele aduce hulă Sfântului Duh!
Astfel la pagina 21 a cărţii sale, părintele Nil Dorobanţu spune că atât femeia în perioada menstruaţiei cât şi orice fecioara, bolnavă, copil sau bătrână se poate împărtăşi, fără a face vreo diferenţiere sau precizare cu privire la pricini opritoare: ”Dacă înainte se cumineca femeia şi la curăţie şi la sânge, apoi cu cât mai mult monahiile şi fecioarele, bolnavele, copiii şi bătrânele” Prin această afirmaţie sunt contrazise canoanele Sfântului Dionisie al Alexandriei şi ale Sfântului Timotei al Alexandriei (ambele fiind validate de canonul 2 al Sinodului VI Ecumenic, primind astfel autoritate de canoane ecumenice). Aceste canoane arată clar că femeia la menstruaţie (“la sânge” cum spune părintele Nil Dorobanțu) nu are voie să se “cuminece” (împărtăşească)! Astfel, Sfântul Timotei al Alexandriei, în canonul 7, la întrebarea: ”Dacă o muiere va şti că are cele obişnuite muierilor [adică are ciclu], datoare este a se apropia la Taine în ziua aceea sau nu?” răspunde: ”Nu este datoare până se va curăţi” (“Pidalion”, pagina 681). Acelaşi lucru îl spune şi Sfântul Dionisie al Alexandriei, la pagina 559 din “Pidalion”. De unde şi cum face părintele Nil Dorobanțu această “tâlcuire” contrară Sfintelor Canoane?
Într-un alt loc, la pagina 23 în cartea părintelui Nil Dorobanţu, întâlnim o afirmaţie a cărei absurditate şi blasfemie o poate vedea oricine. Acesta, referindu-se la canonul 1 al Sfântului Timotei al Alexandriei, zice:”Dacă se cuminecau păgânii şi jidovii (vedenia cu copilul aruncat în cuptor şi nears) şi toţi catehumenii, apoi cu cât mai mult ar trebui zilnic să se cuminece credincioşii?”. De fapt în tâlcuirea acestui canon din “Pidalion” (pagina 678) se spune: “Întrebat fiind Dumnezeiescul Părinte, dacă un copil sau un bărbat desăvârşit, încă fiind în catehisire, s-ar întâmpla în vreo vreme îndemânatică, când în vreo Biserica se face Liturghie, şi s-ar împărtăşi, nu defăimând, ci neştiind că mai înainte de Botez nu este iertat; răspunde că se cuvine a se boteza. Căci de Dumnezeu se socoteşte a fi chemat unul ca acela, de vreme ce nu a fost oprit nici de creştinii ce se aflau acolo, nici de presbiterul ce l-a împărtăşit”. După cum vedem, nu e vorba nicidecum de astfel de aberaţii cu privire la permiterea împărtăşirii “ păgânilor, jidovilor sau catehumenilor” (nebotezaţi), ci de o cu totul altă situaţie.
Canoanele Sfântului Vasile cel Mare şi ale Sfântului Ioan Postnicul din “Pidalion” îi îndepărtează de la Sfânta Împărtăşanie pe creştinii cu păcate opritoare timp de mai mulţi sau mai puţini ani, în funcţie de nevointele duhovniceşti şi trupeşti pe care sunt dispuşi să le facă. Este suficient să citim măcar aceste canoane stabilite de Sfinţi Părinţi luminaţi de Duhul Sfânt pentru a avea o imagine clară cu privire la condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească un creştin pentru a se putea împărtăşi.
Dar părintele Nil Dorobanțu se socoteşte mai presus de tâlcuitorii consacraţi ai “Pidalionului”, spunându-ne că păgânii, iudeii şi catehumenii (adică cei ce urmau a se boteza) se pot împărtăşi fără a fi botezaţi, iar creştinii (indiferent de păcatele lor) ar trebui să se împărtăşească zilnic.
Una dintre cele mai sfidătoare afirmaţii la adresa canoanelor Sfinţilor Părinţi o găsim la paginile 33-34 în cartea părintelui Nil, unde acesta afirmă că e de acord cu dezlegarea de păcate “în bloc”. Însă dacă citim “Carte foarte folositoare de suflet”, editura Bizantină, 2005, capitolul X, paginile 79-80 vom vedea că Sfinţii Părinţi vorbesc clar despre spovedania individuală.
Dar nu doar spovedania cu dezlegare de păcate “în bloc” e încurajată de părintele Nil Dorobanțu, ci şi împărtăşirea “în bloc”. Citez de la pagina 41 a cărţii sale unde spune: ”dar dacă cineva vrea să dea la toţi în bloc pe Hristos Euharistic, toţi fariseii invocă sfinte canoane şi prohibesc solemn”. Ideea aceasta apare şi în alte pagini, ca la pagina 46 de pildă, unde, dând exemple de diverse situaţii, ieroschimonahul Nil Dorobanțu conchide prin a zice: ”Iată zeci de motive pentru care se poate administra dezlegarea şi împărtăşirea tuturor.” Repet, cine va citi măcar canoanele Sfântului Vasile Cel Mare sau ale Sfântului Ioan Postnicul din Pidalion, va vedea cât de aberantă şi blasfemiatoare e această afirmaţie a sa. Pentru că în ele va găsi exact contrariul celor spuse de Părintele Nil Dorobanțu.
“Scopul canoanelor este mântuirea, dezlegarea şi împărtăşirea, nu osânda, legarea şi oprirea de la Euharistie”, spune iarăşi la pagina 56 părintele Nil Dorobanțu, de parcă n-ar exista peste tot în “Pidalion”, o mare mulţime de canoane care îi opresc pe toţi cei cu păcate opritoare de la Sfânta Împărtăşanie, scopul acestei opriri fiind tocmai îndreptarea, pocăinţa şi mântuirea acestor creştini.
Şi mai scandaloasă e afirmaţia sa de la pagina 68 unde spune : ”Poate fi un alt canon care să contrazică duhul canoanelor 8 şi 9 ale celor doisprezece şi șaptezeci de Apostoli? Nu există în toate cele şapte Soboare vreun asemenea canon contradictoriu”. Părintele Nil Dorobanțu neagă astfel canoanele Sfinţilor care au stabilit că sunt creştini care trebuie să se pocăiască pentru anumite păcate, o anumită perioada de timp, pînă se vor putea împărtăşi. De fapt, cine citeşte cu atenţie Canoanele 8 şi 9 apostolic şi tâlcuirile şi notele lor va vedea că acestea se referă la împărtăşirea clericilor şi a credincioşilor însă cu anumite excepţii. În vechime, excepțiile priveau un număr mic de credincioși, dar astăzi majoritatea se face vinovată de păcate opritoare de la Sfânta Împărtășanie. Tâlcuirile canoanelor îi exclud de la împărtășire pe cei care o fac din pricină “dreaptă şi binecuvântată” (Tâlcuirea Canonului 8, pagina 45 din “Pidalion”) și îi cheamă la împărtășanie doar pe “creştinii cei ce se adună la Liturghie, câţi adică sunt vrednici”(Tâlcuirea Canonului 9, pagina 48 din “Pidalion”). Deci este clar, cei care nu sunt vrednici, adică au păcate opritoare de la împărtăşire (păcate specificate de Sfinţii Părinţi în numeroase alte canoane din “Pidalion”) nu se pot împărtăşi (perioada de timp şi pocăinţa necesară fiind precizată pentru fiecare păcat de către Sfinţii Părinţi în “Pidalion”). Căci altminteri, mulţimea de canoane ale “Pidalionului”, care îi opresc de la împărtăşire pe unii, pe cine mai vizează de fapt dacă toţi, indiferent de păcate, ar putea să se împărtăşească?
La pagina 73 a cărţii părintelui Nil Dorobanțu găsim o reîntărire a afirmaţiilor sale aberante care contrazic Canoanele Sfinţilor Părinţi cu privire la oprirea de la împărtăşire, pentru un anumit timp, a celor cu păcate opritoare. Acesta afirmă că “toţi sunt obligaţi să se împărtăşească”, nelăsând să se înţeleagă că face vreo diferenţă între cei care au şi cei care nu au păcate opritoare de la Sfânta Împărtăşanie. Deşi Părintele Nil Dorobanțu îi contrazice pe cei mai autorizaţi tâlcuitori ai canoanelor din “Pidalion”, recunoscuţi de toată Biserica Ortodoxă şi huleşte împotriva Duhului Sfânt, unii preoţi şi mireni ai zilelor noastre îl vor canonizat şi, mai mult, îl prezintă ca infailibil.
Având în vedere că pentru părintele Nil Dorobanţu “canoanele sunt transformabile după timp şi mediu” (pagina 165) iar “Pidalionul” este “greoiul şi învechitul Pidalion” (pagina 189), nu-i de mirare că face afirmaţii împotriva Sfintei Scripturi, a canoanelor Sfinţilor Părinţi şi a minţii sănătoase. În opinia lui, greşesc toţi ce-i care, vrând să fie în duhul Sfinţilor Părinţi şi a canoanelor pe care le-au dat ei, opresc de la împărtăşire pe cei ce au păcate opritoare căci “dau epitimii în oprelişte de la Euharistie, ceea ce nu-i voie conform sfintelor canoane, că toate pedepsele se pot da afară de excluderea de la Sfânta Euharistie” (pagina 193 a cărţii părintelui Nil). Afirmaţii ca acestea găsim destule în cartea sa, deşi în “Pidalion” se spune exact contrariul.
Am putea afirma că această carte a părintelui Nil Dorobanțu “Tâlcuiri la Canoane”, volumul I, editura Floare de april, 2016, în mare măsură, este “Pidalionul” înţeles (întors) pe dos.
Pentru el “canoanele s-au învechit şi au îmbătrânit şi sunt chiar aproape de pieire”, iar “a împlini canoanele înseamnă a umple golurile lor şi a desăvârşi ceea ce-i început în ele”(pagina 197). Deci, canoanele Sfinţilor Părinţi adunaţi în Sinoade Locale sau Ecumenice, sub inspiraţia Duhului Sfânt, au lipsuri şi trebuiesc desăvârşite de învăţătura “infailibilului” părinte Nil Dorobanţu. Ferească-ne Dumnezeu să fim de acord cu astfel de afirmaţii hulitoare şi de păcate împotriva Duhului Sfânt!
Oricine citeşte Sfânta Scriptură, Pidalionul şi scrierile Sfinţilor Părinţi pe tema spovedaniei şi a împărtăşaniei, va înţelege că a accepta ideile părintelui Nil Dorobanțu înseamnă a accepta toate hulele sale faţă de tot ce avem mai sfânt.
Să ne păzească Dumnezeu să cădem în capcana în care a căzut el şi mai ales să dorim cumva a fi canonizat un astfel de om! Căci dacă “niciun sfânt nu a călcat Legea lui Dumnezeu, nici călcându-o, nu se poate numi sfânt” (Sfântul Theodor Studitul “Dreapta credinţă în scrierile Sfinţilor Părinţi”- volumul I, editura Sophia 2006, pagina 41), cum îl putem numi oare pe cel care huleşte şi contrazice canoanele Sfinţilor Părinţi?
Tâlcuirea la canoane făcută de părintele Nil Dorobanțu e cu totul împotriva Duhului Sfânt care i-a inspirat pe Sfinţii Părinţi atunci când au conceput canoanele şi e pierzătoare de suflet pentru cei ce nu vor citi ei înşişi “Pidalionul”. Cine citeşte scrierile sale fără a citi în prealabil “Pidalionul” poate cădea cu mare uşurinţă într-o capcană a diavolului-capcana împărtăşirii cu păcate opritoare. Pe cel care doreşte să se mântuiască şi doreşte să afle dacă are păcate opritoare de la Sfânta Împărtăşanie, îl sfătuiesc insistent să citească “Pidalionul” (inclusiv tâlcuirile canoanelor şi notele care aduc precizări lămuritoare pentru oricine) şi “ Carte foarte folositoare de suflet” a Sfântului Nicodim Aghioritul.
Să luăm aminte aşadar, în egală măsură, la toate capcanele diavolului! Căci cel ce nu va cădea în capcana ecumenismului( să zicem), dar se va lăsa prins în capcana împărtăşirii cu păcate opritoare sau în alte capcane diavoleşti şi va rămâne în ele până la sfârşitul vieţii sale, în aceeaşi măsură îşi va pierde sufletul său!
Cât priveşte păcatele opritoare de la Sfânta Împărtăşanie, să se ştie de către oricine, că pentru oricare dintre ele, fie că oprirea e pe o durata mai lungă (de câţiva ani, ca de exemplu pentru adulter sau avort), fie că e pe o măsură de timp mai mică (ca pentru masturbare), dacă cel ce a păcătuit nu respectă canoanele care îl opresc de la Sfânta Împărtăşanie (îndepărtându-se de Sfânta Euharistie şi făcând pocăinţa necesară), acesta, în aceeaşi măsură, indiferent de gravitatea păcatului opritor, îşi va pierde sufletul său! “Nu ştiţi, oare, că nedrepţii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă amăgiţi: Nici desfrânaţii, nici închinătorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiţii, nici furii, nici lacomii, nici beţivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii, nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu” (I Corinteni 6, 9-10).
Iar cel ce nu se va lăsa (şi nici nu va rămâne) prins în nicio capcană a diavolului pînă la sfârşitul vieții sale, acela se va mântui! („Cel ce va răbda până la sfârşit, acela se va mântui” (Matei 24, 13)).
Citeste mai intai argumentele din articol si apoi vorbim. Cand contrazici Sfintii Parinti, numai sfant nu esti.
Trebui sa citim toata cartea, nu sa rupem din context ca sectarii, Nil a fost un sfant, viata lui a demonstrat asta. Interpretarile ieromonahului mi se par tendentioase, vrea sa arate ceea ce nu a spus Nil Dorobantul.
Nu e rupt nimic din context, ci sunt afirmații de sine stătătoare. E de-ajuns să zici că ești de acord cu spovedania și împărtășirea în bloc, indiferent de context, ca să te situezi înafara învățăturii Sfinților Părinți.
redactor
Nu sunt de acord cu spovedania si impartasirea in bloc.
Pai daca nu esti de acord cu spovedania si impartasirea in bloc, inseamna ca nu esti de acord cu „parintele” Nil, ori asta e o contradictie, daca ai dreptate, atunci nu mai este sfant, nu?
Citezi din talcuirile altora..cu asta compari tu…
Sunt destule marturii (chiar si pe youtube), din pacate si de la maici si calugari care au participat la spovedanii si impartasanii in grup facute de Nil Dorobantu. Ce sa fie rupt din context cand se vede foarte clar ce spune acolo?
Mulţumim pentru claritatea cu care aţi argumentat sfatul duhovnicesc pe care ni-l daţi în titlul articolului. Doamne ajută!
Extraordinar articol! De mare folos! Cu alte cuvinte-degeaba ma bat cu pumnul in piept ca sunt mare luptator impotriva ecumenismului daca nu ma feresc si de alte inselari. Evident. Trebuie in toate sa fim placuti Lui Dumnezeu.
Spiritualitatea e una, misticismul e alta … iar sfintenia si mai si, nu-i „a mireanului” intelegerea.
Oricata miscare simti in inima afland despre nevointele cuiva, cata intelegere crezi ca ai avea tot nu poti argumenta ca invocat fiind, Duhul Sfant ti-ar desoperi tocmai tie, … ca Parintele Nil ar fi fost sfant, cand sint dovezi de contrazicere teologica si canonica.
Cum se vorbeste mai mult de cate un truditor, gata „sa-l facem sfant”! – de parca de lipsa sfintilor nu ne pocaim, sau de parca nu [mai] avem sfinti pe care sa-i rugam sa ne ajute pe calea mantuirii!
Aceasta competitie cu papistasii – care isi beatifica anual cativa rataciti, binevoitori din fire dar nu in numele lui Hristos! – este cursa nu doar psihologica ci chiar sufleteasca.
Nimeni nu il concureaza pe Dumnezeu, doar idiotul care asculta de Satana, „sa se faca si el dumnezeu”, sau sa-i faca pe altii… sfinti semnand petitii DEMOCRATIC (!), sau decurand/ornand idolatric vreun loc pe deal, in munte, in padure.
Dumnezeu sa-l ierte, ca sigur hula este grea auto-condamnare, zdruncinare a mintii si intunecime sufleteasca – exact asa cum s-a intamplat „colectiv”, recent… cum au cazut in apostazie ierarhii semnatari in Creta.
STOP RFID ( Viorel Ghica
Păcat de tine dacă spui așa ceva !! se vede că habar nu ai de ortodoxie….dacă ai cunoaște ortodoxia adevărată ai deosebi înșelările pr Nil.
sînt citate aduse de acel ieromonah din carte Tâlcuiri la canoane,a pr Nil .
https://nildorobantu.ro/magazin/talcuiri-la-canoane-1/
Si cum spui că sînt scoase din contex?dovedește tu că citatele sînt ortodoxe de la Sfinții Părinți !Spui asta că nu cunoști învățăturile Sfinților.
STOP GHICA ASTA E PE ARATURA DE MULTI ANI, DAR VAD CA NU TINE CONT DE NICIO RETETA MEDICALA…
augustin
Deci daca sunt de acord cu pr. Arsenie Boca si cu Nil Dorobantul sunt bolnav cu capul. As fi curios ca sa ma intalnesc cu tine si sa-mi povestesti care sunt nevointele tale, ca sa pot fi si eu mai bun.
maria
Atat timp cat nu ai citit cartea nu poti sa te pronunti, interpretarea ieromonahului este voit tendentioasa si chiar mincinoasa. Exista canonul care spune ca femeia in pantaloni este exclusa din Biserica, iar daca nu vi trei ori consecutiv la Biserica, nu mai esti crestin.
TU FACI SFINTI NOAPTEA IN SOMN, SAU ZIUA IN SOMN?
Ne punem intrebarea: cand unii is inversunati impotriva unor rele(cum ar fi cipurile, ecumenismul etc..) dar nu vad la fel alte rele (cum ar fii inselarile, impartasania cu pacate opritoare si deasa) oare ce duh ii poarta si in lupta cea buna?
sorin
Eu nu cred in anti-ecumenismul anti-Boca si Nil si in anti-ecumenismul pro- pr. Arsenie si Nil, cine vrea sa sustina asa ceva e problema lui. Pentru mine toti care lupta impotriva ecumenismului si al cipurilor sunt fratii mei, daca sunt anti-Boca eu sunt cu ei si-i ajut cu ce pot.
Stop Gica, stiai ca ce faci acum, adica facad Sfant pe cineva care e dovedit ca nu e , il hulesti pe Hristos? Nici un Sfant adevarat nu se supara daca il negam ca Sfant.
sorin
Dar cine hotaraste cine e sfant si cine nu e? Eu spun ca poporul hotaraste asta impreuna cu ierarhia.
Mulțumesc frate !
Să-ți răsplătească bunul Dumnezeu pentru cât ai muncit să-i lămurești, cu temei din Sfânta Scriptură, pe toți cei cu mintea împrăștiată și care se lasă ușor impresionați de câte un ”sfânt” din ăsta ”mai nou” (ex: Arsenie Boca, Nil Dorobanțu, Ilarion Argatu, etc, ș.a.m.d.), care ”convine” ”poporului credincios”, pe principul ”fiecăruia după necesități”, și care se potrivește ”la fix” cu glasul conștiinței înșelate !
+ + +
(κανών, ὁ — kanon = regulă, normă)
+ + +
SFANTUL NICODIM AGHIORITUL DESPRE CANON SI IMPLINIREA LUI
Ce este īmplinirea canonului
Dupa marturisire, urmeaza a treia parte a pocaintei, adica facerea canonului dat de duhovnic, care este o īmplinire prin fapte a canonisirii, dupa cum o hotaraste Gavriil al Filadelfiei, īn cartea lui despre Taine. Asadar si tu, frate al meu pacatos, esti dator sa primesti cu mare bucurie canonul pe care ti-l va da duhovnicul, fie ca e vorba de post, de plecari ale genunchilor, de milostenie, sau de altceva. Si, īnainte de toate, sa primesti din tot sufletul īndepartarea de la īmpartasire, atītia ani cīt va hotarī el. Fiindca cu aceasta mica pedeapsa īmblīnzesti marea urgie pe care o are Dumnezeu īmpotriva ta. Cu acest canon trecator, scapi de canonul cel vesnic al iadului.
Pilde ale celor care s-au canonisit pentru pacatele lor
Daca sora lui Moisi n-ar fi fost izgonita afara din tabara pe sapte zile, nu s-ar fi curatit de lepra (Numeri 12). Daca desfrīnatul din Corint nu ar fi fost dat satanei, el nu si-ar fi mīntuit sufletul (I Corinteni 5). Asa si tu, frate, daca nu primesti aceasta mica pedeapsa a canonului, nici de lepra pacatului nu te vei curati pe deplin, nici sufletul tau nu se mīntuieste. Negutatorie este aceasta, iubitule, aducatoare de mult cīstig si de mare īnsemnatate pentru cei īntelepti: una dai, si scapi de milioane; primesti (pedepse) trecatoare, si scapi de cele vesnice.
Īmparatul David, pentru ispasirea pacatelor sale, a fost alungat din īmparatia sa de īnsusi fiul sau, Avesalom. Cutreiera muntii si vaile descult, era ocarīt si lovit cu pietre de Simei (2 Īmparati 16:6-13), era dispretuit si defaimat de toti. Si tu cauti sa-L īmblīnzesti pe Dumnezeu fara nici un canon? O, om fara de minte ce esti! Īmparatul Teodosie cel Mare a īmplinit o vestita canonisire la Milan, asa cum i-a fost hotarīta de Sfīntul Ambrozie. Īmparatul Romanos cel batrīn, Lecapenul, din pricina juramintelor pe care le calcase, pocaindu-se, s-a calugarit. Si, cīnd era timpul sa manīnce pīine, avea (līnga el) un baietas care īl lovea cu un bici peste picioare, pentru canonisire, si-i spunea: ,,Mergi, calugar nevrednic, la trapeza!” Alt īmparat, pentru un omor pe care īl savīrsise, a fost canonisit sa suie un munte īnalt, cu picioarele goale. Si, acolo sus aflīndu-se, dezbracat de vesmīntul īmparatesc, a tinut un post īntreg de patruzeci de zile numai cu pīine si apa, īn necurmata rugaciune si tacere, dormind pe pamīntul tare. Si alti multi īmparati au īndurat cele mai aspre canonisiri pentru pacatele lor. Si tu, pacatosule, esti – chipurile! – mai de soi decīt ei? Sau ai un trup mai de soi si mai gingas, si nu primesti un canon atīt de usor, de la duhovnicul tau, pentru pacatele tale?
Sa nu te īnsele cugetul zicīnd ca dai bani sa-ti rascumperi canonul! Īmparatii acestia aveau bani mai multi decīt tine si puteau sa dea milioane ca sa nu capete aceste canoane. Dar aceasta nu este cu putinta sa se īntīmple, chiar daca cineva ar da o īmparatie. Fiindca dreptatea nepartinitoare a lui Dumnezeu nu poate fi multumita īn alt chip decīt numai daca se pedepseste īnsusi trupul care a pacatuit. Iar de se va afla vreun duhovnic iubitor de cīstig, si-ti va spune sa-i dai bani, ca el te iarta, ia aminte si sa nu-i dai crezare, fiindca nu poate sa te ierte īn asemenea chip, si-ti pierzi si banii, si ramīi si neiertat. Sfīntul Isidor Pelusiotul scrie unui asemenea duhovnic asa: „Duhovnicii nu pot ierta pe cei bogati care dau bani, caci ei nu sīnt stapīni si domni ai iertarii, sau mostenitori ai jertfelnicului dumnezeiesc, ca acei necredinciosi care ziceau: «Veniti sa mostenim altarul lui Dumnezeu!» Caci, dupa cum a spus Apostolul, acei care aduc jertfe pentru pacatele lor, nu pot sa ierte cu a lor putere pacatele celor nepocaiti, chiar daca acestia ar fi bogati” (epistola 1060 catre Zosim). (Vezi si la īnceputul capitolului IX din ,,Īnvatatura catre duhovnic”).
Cel ce īmplineste canonul sau este fiu adevarat al Bisericii
Daca īti īmplinesti canonul dat de duhovnicul tau, prin aceasta arati ca īntr-adevar te pocaiesti si esti fiu cu adevarat al lui Dumnezeu si al Sfintei Biserici, care a hotarīt aceasta pedeapsa. Iar daca, dimpotriva, īncalci canonul duhovnicului tau, aceasta este un semn ca pocainta ta nu este adevarata, ci mincinoasa, un semn ca nu esti fiu adevarat al lui Dumnezeu si al Bisericii, asa cum graieste si Pavel: ,,Rabdati, spre īnteleptire! Dumnezeu Se poarta cu voi ca fata de fii, caci care este fiul pe care tatal sau nu-l pedepseste? Iar daca sīnteti fara de certare, de care toti au parte, atunci sīnteti fii nelegitimi si nu fii adevarati” (Evrei 12:7-8).
Cel ce se pocaieste se cuvine sa ceara de la sine un canon mai greu
Daca, din īntīmplare, duhovnicul tau vrea sa-ti dea canon usor, atunci tu, din dragostea pentru Dumnezeu, trebuie sa-l rogi sa-ti dea canon mai greu (cum fac multi care se pocaiesc cu osīrdie), ca sa īmblīnzesti mai vīrtos, prin acest canon vremelnic, dumnezeiasca dreptate si sa te īncredintezi mai bine ca Dumnezeu te-a iertat de pedeapsa cea vesnica pe care ai fi capatat-o pentru pacat.
Pacatosul trebuie sa-si capete canonul fie aici, īn chip vremelnic, fie dincolo, pe veci
Frate, sa alegi una din doua: ori sa primesti aici, īn chip vremelnic, canonul pacatelor tale; ori acolo, pentru vecie. Daca-l primesti aici, atunci scapi de cel de acolo; iar daca nu-l primesti aici, atunci negresit ai sa-l capeti dincolo, dar va fi pe vecie. Dupa cum scrie si Gavriil al Filadelfiei, īn cartea sa despre Taine ,,Cel ce nu s-a supus (canoanelor) aici trebuie sa fie trimis la scaunul de judecata de dincolo, si va da socoteala de nelegiuirile pe care le-a savīrsit, ca unul ce a īncalcat asezamintele Sfintei Biserici.”
Cel ce se pocaieste trebuie sa se īndeparteze de la Sfīnta Īmpartasanie
Mai presus de toate, īti spunem, frate, ca trebuie fara gres sa stai departe de Sfīnta Īmpartasire atītia ani cīti īti va hotarī duhovnicul, pentru ca aceasta īndepartare este o canonisire a canonisirilor, trebuincioasa si alcatuind adevarata ta pocainta. Fiindca, daca vei cuteza sa te īmpartasesti īn acesti ani, vei ajunge un al doilea Iuda. Si, daca vei sili pe duhovnic sa te ierte, tu nu vei mai fi un om care se pocaieste, ci un asupritor si un tiran care sileste legile dumnezeiesti si canoanele Sfintelor Sinoade ale Bisericii si ale Parintilor. Pentru aceasta, dumnezeiasca Īmpartasire īti va fi tie nu pentru iertare, ci pentru o mai mare osīnda si pedeapsa. Si, ca sa īntelegi mai bine acest lucru, īntelege din pilda aceasta: dupa cum omul care are rani pe trup merge si le arata doctorului, si primeste de la el porunca cum sa ia cutare doctorie pentru rani, si sa nu bea vin sau sa nu manīnce cutare mīncare, pentru ca altfel ranile nu i se vindeca – tot asa si tu, frate al meu, porti rani nevazute īn sufletul tau, adica anumite pacate. Ai mers si le-ai aratat duhovnicului, adica te-ai marturisit, iar duhovnicul a hotarīt sa folosesti o anumita doctorie pentru pacatele tale, canonul adica: hrana uscata, plecarea genunchilor, milostenie, rugaciuni si celelalte. Pe līnga acestea, ti-a prescris sa nu bei si sa nu manīnci cutare mīncare, adica sa nu te īmpartasesti cu dumnezeiestile Taine. Asadar, daca nu-i vei da ascultare duhovnicului (mai adevarat, Canoanelor Sfintilor Parinti, n. n.), ranile si pacatele tale nu se vor vindeca, ba vor ajunge mai cumplite si mai īntinse. Dar ce zic eu ca nu se vindeca? Ti se trage īnca si moartea, sufleteasca si trupeasca, cum spune dumnezeiescul Pavel: ,,De aceea, multi dintre voi sīnt neputinciosi si bolnavi, si multi au murit” (I Corinteni 11:30). Adica, deoarece se īmpartasesc fiind nevrednici, unii mor sufleteste si ajung neputinciosi si bolnavi, si multi dintre ei īnceteaza din viata.
Daca cineva, fiind nedumerit, ar spune ca pacatul celui ce se pocaieste se iarta prin rugaciunea de iertare a duhovnicului – si deci de ce acestuia nu i se īngaduie sa se īmpartaseasca cu Sfintele Taine, odata ce a fost iertat si īndreptat? – acestuia īi raspundem īn trei chipuri: 1) adevarat este ca se iarta pacatosului pacatul, īnsa nu de-a dreptul, ci socotind ca el va īmplini canonul si va sta departe de Sfīnta Īmpartasanie (fiindca de aceea duhovnicul, īnainte de iertare, īi hotaraste canonul si lipsirea de Sfintele Taine); 2) adevarat este ca se iarta pacatosului pacatul, nu īnsa si pedeapsa si certarea pentru pacat, cu alte cuvinte canonul, īn care se cuprinde si īndepartarea de la Sfīnta Īmpartasanie. Fiindca si pacatul lui David s-a iertat cu adevarat de Dumnezeu – cīnd Natan i-a spus: ,,Domnul a ridicat pacatul tau” – dar nu s-a iertat si pedeapsa pentru pacatul lui, fiindca, dupa aceasta iertare, el a fost izgonit din īmparatia sa de catre fiul sau, Avesalom, si sabia nu s-a īndepartat de casa lui si alte nenumarate rautati a patimit, dupa cum īnsusi Natan i le proorocise; 3) adevarat este ca se iarta pacatosului pacatul, dar este nevoie ca pacatosul sa fie pus la īncercare si, cu timpul, sa fie īntarit īn harul lui Dumnezeu.
Īn sfīrsit, īti spunem, frate, ca acel canon pe care ti-l va da duhovnicul (dupa Canoanele Sfintilor Parinti n. n.), trebuie sa-l īmplinesti cīt mai repede cu putinta, adica cīta vreme te afli īn harul lui Dumnezeu, si sa nu amīni, fiindca nu stii ce ti se va īntīmpla mīine: ,,Ca nu stii la ce poate da nastere ziua de mīine” (Pildele lui Solomon 27:1). […]
Sfīntul Nicodim Aghioritul, Dulce sfatuire, Editura Credinta Stramoseasca, 2000.
Ierom. Ioan Iaroslav, Cum sa ne mantuim
(sursa: http://mantuire.50webs.com/na_canon.html)
Doamne ajută !
…..duhul umilit,inima infranta si smerita……DUMNEZEU nu o va urgisi !!!!! DUMNEZEUsa ne ierte pe toti, HRISTOS A INVIAT!
Mulțumesc, frate Adrian!
Dumnezeu hotaraste, pt ca tine de Judecata Lui. Pidalionul l au facut tot oamenii. Cine din cei care se impartasesc o fi de fapt vrednic? Sf. Impartasanie nu e cadou pt vrednicie, ci darul dat din mila de Dumnezeu tuturor copiilor Lui care Il cauta pt a face fata in lupta impotriva ispitelor celui rau si a pastra vie legatura cu Creatorul si Tatal nostru chiar si atunci cand neputintele ne arunca in pacat. Sf. Impartasanie nu e premiu de buna purtare, ci medicament pt suflet, Har si Dar de la Dumnezeu.
Dar n ai cu cine te intelege, discutiile n au rost. Ti am raspuns ca sa iti arat ca nu esti singurul care gandeste asa. Acum, daca mi se va posta comentariul, asta e alta poveste…
Eu n-am citit inca scrierile lui Nil Dorobantu, si pana atunci nu pot sa-mi fac o parere clara. Dar sa luam aminte.
„Căci eu de la Domnul am primit ceea ce v-am dat şi vouă: Că Domnul Iisus, în noaptea în care a fost vândut, a luat pâine,
Şi, mulţumind, a frânt şi a zis: Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu care se frânge pentru voi. Aceasta să faceţi spre pomenirea Mea.
Asemenea şi paharul după Cină, zicând: Acest pahar este Legea cea nouă întru sângele Meu. Aceasta să faceţi ori de câte ori veţi bea, spre pomenirea Mea.
Căci de câte ori veţi mânca această pâine şi veţi bea acest pahar, moartea Domnului vestiţi până când va veni.
Astfel, oricine va mânca pâinea aceasta sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie, va fi vinovat faţă de trupul şi sângele Domnului.
Să se cerceteze însă omul pe sine şi aşa să mănânce din pâine şi să bea din pahar.
Căci cel ce mănâncă şi bea cu nevrednicie, osândă îşi mănâncă şi bea, nesocotind trupul Domnului.
De aceea, mulţi dintre voi sunt neputincioşi şi bolnavi şi mulţi au murit.
Căci de ne-am fi judecat noi înşine, nu am mai fi judecaţi.
Dar, fiind judecaţi de Domnul, suntem pedepsiţi, ca să nu fim osândiţi împreună cu lumea.”
(1 Corinteni, 11;23-32)
Nebunia nebunilor, ia să vedeți ce fac dumnealor la Caraiman, învață cum să ai combată pe Pr nepomenitori sursa Basilica și gânduri din ortodoxie,
Pr Nil Dorobantu nu a inteles Ortodoxia si nu a avut o cugetare patristica, de vreme ce lauda pe „asemenea lui inselatii” Petru de la Maglavit, Veronica de la Vladimiresti si Arsenie Boca, care l-a si fascinat cu „harismele” lui, determinandu-l astfel sa aleaga monahismul.Retorica lui se aseamana mult cu cea a apuseanului Toma de Kempis si cu, cea plina de demoni carte a lui, „Urmarea lui Hristos”, pe care a combatut-o ca fiind eretica, Sf.Ignatie Briancianinov.Pr.Nil este un narator sentimentalist si melancolic, vorbind din parere si inchipuire, iar nu dintr-o experiere duhovniceasca, pe care niciodata nu a cunoscut-o. Textele lui mustesc de mandrie si parere de sine, amestecand in expresiile sale „duhovnicesti” si cuvinte „inalte”, teologice, stiintifice si „intelectuale”, aratand prin aceasta eruditia sa, ceea ce Sfintii n-au facut niciodata ci, foloseau cuvinte simple, nemestesugite.
Faptul ca Pr.Staniloaie a afirmat la vremea aceea ca, la Maglavit a avut loc o Theofanie, nu are nicio relevanta. Acelasi Pr.Staniloaie a scris in Dogmatica sa despre „bisericile depline si nedepline”, ceea ce este erezie. Acelasi Pr.Staniloaie, un timp a colaborat cu A.Boca, dar apoi l-a indepartat, vazand ratacirile sale. Deci Pr.Staniloaie nu e Sinod Ecumenic sau criteriu de evaluare a sfinteniei unora sau altora..”Slava desarta este atat de periculoasa pentru ca nu are in sine adevar. Omul cuprins de slava desarta traieste in inchipuirile sale, si din pricina asta nu vede adevarul”, iar „Idealul vietii crestine nu este facerea de minuni, nici vindecarea bolnavilor, nici invierea mortilor ci, desavarsita smerenie”, ceea ce a lipsit cu desavarsire de la acesti „facatori de minuni”: Petrache Lupu, Veronica, A.Boca, Nil Dorobantu si altii, de a caror inselare sa ne fereasca Dumnezeu in vecii vecilor.Amin.
Maximos
Esti vazator cu duhul ca sa stii ca Petrache Lupu era inselat de draci?
Biserca lui Hristos este cea care a decis cine este sfant si cine nu.
Toti acesti asa zisi sfinti (Arsenie Boca,Petrache de la Maglavit, Veronica, Nil ,etc) nu au fost canonizati. Acestia au avut abateri dogmatice grave. De ex Petrache de la Maglavit spunea : „spovediti-va la buturuga de pe deal”. Mantuitorul Hristos spunea sa ne spovedim la duhovnic si nu la buturuga. Nu este posibil sa fii cu Dumnezeu iar in acelasi timp sa contrazici cuvintele Scripturii. Decat daca esti inselat. Biograful lui Francisc de Assisi spune : “Atunci cand Francisc a fost rapit la cer” spune scriitorul Vietii acestuia, “Dumnezeu Tatal, vazandu-l, S-a intrebat, fiind pentru o clipa in nedumerire: cui sa dea intaietate, Fiului Sau Celui dupa fire, sau fiului dupa har – Francisc”.
Cum poti sa-l pictezi pe acest mega mare inselat pe peretii unei biserici? decat daca si tu esti in aceeasi inselare demonica. Credinta Ortodoxa nu sta in minuni si inselari! Avem destui sfinti in Biserica noastra care sunt canonizati si nu sunt controversati. Sa-i cinstim dar pe acestia si sa citim cartile si scrierile lor. Apoi singuri ne vom da sema de inselari. Daca nu ne insusim ortodoxia transmisa de Sfintii Parinti atunci vom cadea in tot felul de inselari precum Arsenie Boca, Nil, etc. Toti cei care ii considera sfinti pe acesti inselati nu isi cunosc credinta. In acest fel sunt pacaliti de diavol. Cei care citesc pe Sfintii Parinti isi insusesc duhul ortodox , gandirea ortodoxa sanatoasa si cu greu pot si pacaliti
Părinte Ieromonah Teodor Popovici,
vă rog să nu judecați/comentați doar cu știința din cărți. Agonisiți mai întâi Duhul Sfânt (Cel revelat de Sf, Serafim de Sarov lui Motovilov\) ca să-l puteți ”combate” pe Părintele Nil, pe Părintele Arsenie Boca.,,
Lucrarea lui Dumnezeu prin astfel de Oameni Duhovnicești depășește cu mult nivelul d-tale de înțelegere. Așadar nu vă agonisiți osândă judecând ce nu înțelegeți.
Căci ”Cine a cunoscut gândul Domnului,,,?”
”Dar omul duhovnicesc toate le judecă, pe ”el însă nu-l judecă nimeni;” (1Corinteni 2-15,16)
Așadar, dacă aveți minte, luați aminte părinte Teodor și căiți-vă pentru îndrăzneala din articol !!
(puteți să cenzurați aceste rânduri, important e că ați citit avertizarea)
Doamne miluiește!
Nu poti iubi domnule!
Si daca dragoste nu ai,nimic nu esti spune scriptura…cu toata credinta si dogmele tale!
In primul rand,omeneste ar trebui sa versi barem o LACRIMA ptr cat a suferit Omul asta,ptr cum a a reusit sa-l marturisesca pe Hristos intr-o epoca comunista in care capii bisericii au facut pact adeseori cu securitatea.Ce caracter,cata dedicatie,umilinta,nevoire,suferinta indurata!Dospesti la foc caldut,stai si tii morala,rastalmacesti din confortul unei camere pe care el nu a avut-o toata viata sa ca preot prigonit!Poti sa faci un exercitiu de empatie sa-ti imaginezi prin ce calvar a trecut?Dar oare cum ai fi procedat dumneata sa fi trait in acele vremuri?Viata traita prin atatea suferinte de te cutremuri doar citind,purifica ,sanctifica!
Ma doare sufletul pentru ce am citit…vezi sa nu fii tu cel decazut si inselat !Vezi de propriile pacate,iar cel mai mare este inima saraca in compasiune si dragoste!
Cine sa fie mielul si cine oare lupul moralist?
Nu ti-ar fi rusine sa anlizezi fragmentar viata unei personalitati atat de complexe criticand nu stiu ce , fara sa judesci holisticsi sa cercetezi inainte de toate inima omului!
Trezeste-ti inima,varsa o lacrima ,aprinde o lumanare in memoria unui Martir in numele lui Hristos,dar si a pacatului unei biserici decazute care i-a interzis la comanda securitatii sa predice !
Te gandesti oare o clipa cum e sa treci prin atatea traume fizice si psihice?Ce balanta folosesti,ce masura,cine te crezi?
Bineinteles ca de preferat este sa se fac individual…dar da de inteles ca sunt si cazuri in care se poate si in bloc!
Ca idee,daca 200 de flacai dintr-un sat trebuie sa pleace maine la razboi,si vor sa se spovedeasca inainte,cand ai timp sa-i spovedesti pe fiecare in parte?!
iubirea se bucura doar in Adevar… altfel e un pietism inselator
Bravo Darius pentru raspuns , cel mai pertinent din cate am citit pana aici si mai realist si da,din ,,confortul unei camere,, multi stau si fac comentarii ,, desarte .
Ca idee, acei 200 de soldati daca erau intradevar credinciosi, erau deja spovediti si cu canoanele facute. Aceste ipoteze sunt rupte de realitate si ecumensite, fac lobby pentru spovedania comuna si impartasania fara spovedanie, clar.
La căderea Constantinopolului in 1453 aproximativ 5000 de credincioși au umplut catedrala Sf Sofia iar patriarhul i-a împărtășit „in bloc”. Asta chiar înainte de ultima încercare de a respinge atacul otoman.
Daca sufereau stateau cate 20 de ani in puscarie ca parintele Arsenei Papacioc si Iustin Parvu si altii care au si murit in inchisorile comuniste . Preotii erau liberi doar daca deveneu informatorii securitatii deci si Nil si Boca e posibil sa fi fost colaboratori ai securitatii, devreme ce i-a eliberat si au mai si slujit o perioada in biserici .Si Boca la un moment dat a fost caterisit . Si au avut si privilegiulde a tipari carti . Se stie nimic nu vedea lumina tiparului fara aprobarea securitatii . Si ei fiind colaboratori au avut acest privilegiu . Parintii din inchisori au putut publica lucrari deabia dupa 90 deci dupa ce securitatea a avut alte atributiuni si nu mai era impotiva credintei . Nu stiti ce vorbiti cand declarati sfinti pe acesti oameni . E cel mai bine sa ne abtinem . Poate reporterul nu a indraznit sa faca asemenea afirmatii despre acesiti preoti dar eu mireanul de rand cunoscand si traind in acele vremuri o spun . Doar preotii ce deveneau colaboratori cu securitatea erau eliberati din inchisori si aveau dreptul sa publice carti . Sunteti prost informati depre acea perioada . Nu publicai nici o anecdota fara sa fie citita si studiata de securisti si dupa aia dadeau aprobarea . Asa ca mai usor cu sfinteinia lui Nil Dorobantu si a lui Arsenie Boca , oameni ce au publicat carti in vremea cand cenzura nu permitea decat daca dadeai informatii de care ei se foloseau si apoi te lasau sa publici facanduse ca nu vad . Nimic nu trecea de securitate oficial . Neoficial mai aparea cate un pliant tiparit printr-un beci pe undeva sau aduse de afara la negru si imprastiate subtitil . Va repet nu stiti ce vorbiti .
Faptul ca a avut de suferit din partea securitatii nu va spune numic ?
Cati dintre preoti au lucrat pentru securitate? Cati dintre preoti au mers la securitate si au dat informari referitor la spovedaniile crestinilor ?
Nil nu s-au vandut asa cum s-au vandut majoritatea preotilor, care, culmea nesimtirii, comenteaza impotriva celor doi sfinti. Ma refer la capii bisericii care au fost demonstrati ca fiind colaboratori ai securitatii (ii stiti cu totii, nu merita sa-i enumeram)
Iertare. Nu sunt deacord cu unele practici pe care le avea Parintele Nil.Acest om a vazut in Sf Impartasanie ceea ce noi nu vedem. A vazut in Ea,SINGURUL medicament care te poate ajuta in despatimire si in dobandirea vietii vesnice. Sunt multe de spus…. Eu personal am o nelamurire foarte mare in legatura cu Sfintele Canoane. De ce nu se mai pastreaza canoanele Apostolesti?
Știm că Pr. Arsenie Boca și-a cunoscut mai dinainte perioada când va adormi, dar și perioada când vor fi ucisă familia Ceaușescu. Asemenea date despre înainte nu pot veni decât de la Duhul Sfânt. Mai sunt acei oameni sfinți – NEBUNII PENTRU HRISTOS – pe care nu-i pot vedea decât tot „nebunii pentru Hristos”. Se poate ca Părintele Arsenie Boca să fi văzut și altceva decât putem vedea noi și de aceea să fi pictat persoane neortodoxe într-o biserică ortodoxă. Este o posibilitate care trebuie luată în vedere.
Cu tot respectul,
Pana in present nu cred ca vreunul din cei care l-au alungat din monahism pe schiarhiereul Nil , a ajuns la cultura acestuia si a trait ca nebun dupa Hristos.
Parintele Nil se referea la perioada comunista, care din cate se vede este foarte aproape de perioada venirii antihrisului.Deci in acea perioada se cereau masuri deosebite, cum ar fi Impartasirea cat mai deasa chiar zilnica.Si acum, cand trecem printr-o pandemie, s-ar impune apropierea oamenilor de Sfintele Taine cat mai des.
Lasitatea a caracterizat pe multi in perioada comunista si ca sa scape de probleme i-au caterisit pe cei incomozi.
Sa ma iertati.
Hristos a dezlegat in bloc. Pentru 5000 de barbati afara de femei si copii painile au reprezentat impartasanie, o paine nu iesita din pamant si framantata de maini, iesita din Duhul Sfant care da viata si care mai apoi a fost trimis ca Dar preotilor sa sfinteasca Darurile.
Poporul dezlegat in bloc este precedentul. Nu primesti Darul daca nu esti iertat. Mila Lui i-a iertat sa plece flamanzi si obositi, dragostea lor pentru El a fost o martusirise de pacate….cine are urechi sa auda.
Voi l-ati cunoscut pe Parintele Nil Dorobantu in timpul prigoanei comunist-atee (mai precis in perioada 1947-1977)…?!
Daca nu…sa nu mai faceti aprecieri nejuste pentru ca va umpleti de pacate in fata Bunului Dumnezeu !!!
Cei care au gresit in fata acestui om “nebun dupa Hristos’ cu toata ființa lui, de la vladica pana la opinca, vor plati cu groaza in fata Judecătorului Hristos !!!
Nil Dorobanțu a fost un sfânt!. Punct .
Cine a scris acest articol îl defăimează!
și Sf Ioan din Kronștand făcea spovedanii în bloc și împărtășea zilnic mii de oameni. ăsta nu e argument de ne-Ortodoxie, pentru că iată alt sfânt deja canonizat care făcea asta. celelalte, da, pot fi luate in considerare.