Traian Marian s-a născut la 19 noiembrie 1909, la Codlea. Alături de prietenul său Traian Trifan se înscrie în Mişcarea Legionară la începutul anilor ’30 şi îi va rămâne loial până la trecerea sa în veşnicie. Absolvent al Facultăţii de Drept, avocat, stabilit în Braşov, Marian va lua parte la toate momentele importante din viaţa Legiunii. Prigoanele vin peste Legiune şi peste membrii săi, Traian Marian este arestat în timpul dictaturii carliste, în 1938, şi va petrece un an şi jumătate în lagărul de la Vaslui.
Eliberat în 1940, va lua parte la revoluţia legionară din 3-6 septembrie 1940, devenind şeful legionar al judeţului Braşov în timpul Statului Naţional Legionar (Traian Trifan era prefectul oraşului). În timpul loviturii de stat a generalului Antonescu, Traian Marian şi Traian Trifan, alături de legionarii braşoveni refuză, să predea Prefectura fără ordin scris prin care să fie revocaţi din funcţii. De îndată ce primesc confirmarea Bucureştiului cei doi predau Prefectura în cea mai perfectă ordine.
Deşi la Braşov evenimentele din 21/23 ianuarie 1941 au decurs paşnic şi fără incidente, Traian Marian şi Traian Trifan vor fi judecaţi pentru participare la „rebeliune”. Arestat chiar a doua zi după predarea Prefecturii, Traian Marian ajunge deţinut politic în Cetăţuia Braşovului. Urmează procesul, de fapt o mascaradă, deşi colonelul Agricola declară în favoarea lor arătând că la Braşov predarea Prefecturii s-a făcut în condiţii perfecte, sentinţa îi va condamna pe cei doi prieteni la ani grei de închisoare.
Tribunalul Militar Braşov condamnă la 5 aprilie 1941 pe Traian Marian la 18 ani muncă silnică pentru „insurecţie armată” cu descrierea faptei „a luat parte la rebeliune”. Traian Trifan va primi 16 ani de închisoare. Marian primeşte sentinţa mai mare datorită funcţiei sale de şef legionar al judeţului.
Începe periplul carceral al celor doi prieteni. De la Braşov vor ajunge în Aiud unde, datorită înaltei lor ţinute morale şi sufleteşti vor căptăta supranumele de „cei doi Titani”. Titanii vor deveni nucleul rezistenţei prin rugăciune şi în jurului lor se va forma grupul „misticilor” alcătuit în mare parte din fraţi de cruce, dar şi din legionari mai vechi. Întregul grup se va aşeza sub ascultarea Pr Vasile Serghie care le devine duhovnic – singurul preot legionar aflat la acea dată în jurul lor. Grupul din care vor face parte Anghel Papacioc, Virgil Maxim, Ioan Ianolide, Valeriu Gafencu, Virgil Maxim etc începe să practice rugăciunea inimii.
Din Aiud Titanii vor ajunge disciplinar la închisoarea Suceava (după un popas la Văcăreşti) – pentru că au refuzat să meargă să lupte pe front pentru a se reabilita în faţa regimului Antonescu. Cei doi spun răspicat că ei doresc să îşi servească ţara, dar că nu au ce reabilita. Ajunşi la Suceava cei doi vor da încă un examen de moralitate. Apropiindu-se frontul de oraş, directorul general al închisorilor decide să predea deţinuţii în mâna ruşilor, dar autorităţile locale evacuează deţinuţii sub promisiunea că vor merge singuri şi se vor preda. Ceea ce se şi întâmplă.
Traian Marian ajunge astfel la închisoarea Braşov unde se predă. De acolo va reveni în Aiud şi în coloniile de muncă ale penitenciarului. Va rămâne în Aiud până la eliberare în 13 septembrie 1954, păstrându-şi nealterată hotărârea şi tăria, refuzând compromisul şi reeducarea.
Se va reîntoarce în Codlea unde avea rude – fratele său Aurel Marian era preot în Codlea la Biserica Înălţarea Domnului unde a slujit între 1944 şi 1993. Va trăi în modestie, cu sănătatea şubrezită. Deşi retras şi fără să activeze pe linie politică sau militantă, Securitatea l-a avut în permamenţă în vizor aşa cum reiese astăzi din documente (ex. din dosarul Pr. Papacioc). Era urmărit pentru activitatea avută în anii ’40 şi pentru legăturile create în temniţă cu grupul „misticilor legionari”.
Mormântul acestui mare mărturisitor pentru Hristos şi neamul românesc se află în cimitirul de la Codlea. În veci pomenirea lui!
Cezarina Condurache