Ceva despre lepădare și copii

In Vietile Sfintilor, la 17 septembrie, citim despre Sfintele Muceniţe si bine-biruitoare fecioare: Pistis, Elpis şi Agapis şi a maicii lor, Sofia.

Sfânta Muceniţă Sofia a trăit în timpul împăratului Adrian (117-138) şi, fiind căsătorită, a născut trei fiice, cărora le-a pus numele după cele trei virtuţi creştine: Pistis (Credinţa), pe a doua Elpis (Nădejdea), iar pe a treia, Agapis (Dragostea). Sfânta Sofia a rămas văduvă după naşterea celor trei fete şi le-a crescut pe acestea în credinţa creştină. Domnitorul Antioh a auzit de înţelepciunea şi frumuseţea celor trei fete şi, convingându-se că sunt creştine, l-a înştiinţat pe împăratul Adrian, care în scurt timp a trimis slujitorii pentru a le aduce pe cele trei fete la palat. Împreună cu ele a venit şi mama lor, care le-a întărit în credinţă, sfătuindu-le şi învăţându-le. Împăratul a vrut să le facă să jertfească zeiţei Artemida, dar cele trei fete au refuzat cu desăvârşire, mărturisind credinţa în Domnul nostru Iisus Hristos, singurul şi adevăratul Dumnezeu. Atunci ele au fost supuse supliciilor, suferind moarte martirică şi îmbrăţişând cununa muceniciei.

Pe Pistis, care era de doisprezece ani, şi mărturisind ea pe Hristos, au bătut-o cu toiege, şi i-au tăiat sânii, din care în loc de sânge a curs lapte, şi după alte chinuri, i-au tăiat capul.

După aceea pe Elpis, care era de zece ani, au supus-o de asemenea la felurite chinuri, şi la urmă, prin sabie şi-a primit şi ea moartea.

Tot aşa a fost chinuită şi Agapis, care avea nouă ani, şi la urmă i-au tăiat capul.

Mama lor Sofia le-a luat trupurile şi le-a îngropat, trei zile pe urmă plângând pe mormântul lor, şi-a dat sufletul către Domnul.

Imparatul a poruncit sa fie omorate doar fiicele, ca mama sa sufere mai mult, nu doar chinurile pedepselor ci si pierderea fiicelor.
Mormintele Sfintei Sofia si a fiicelor sale Pistis, Elpis si Agapis au fost localizate pe drumul roman Via Aurelia. Deasupra acestor morminte s-a ridicat Biserica „Sfantul Mucenic Pangratie“.
Din anul 1992, Sfanta Mucenita Sofia este ocrotitoarea capitalei Bulgariei.

Fratilor, trecem mult prea usor peste Vietile Sfintilor. Dar credeti voi oare ca degeaba au fost scrise acele istorii? Sau pentru cine or fi fost scrise? Sau ni se pare cumva ca deja stim despre ce-i vorba si nu mai este necesar sa luam aminte?

Pai ia sa vedem …

Ce constatam din istoria de mai sus? Aflam ce hal de “civilizatie” avea imperiul roman. Acel imperiu atat de laudat de oamenii de cultura moderni. De acei intelectuali ce condamna crestinismul ca fiind un pas inapoi pentru umanitate. Un imperiu ai carui conducatori ucideau prin tortura cumplita niste copile …

In principal insa, este o lectie pentru noi crestinii. Despre cum sa ne educam copii. Despre cum sa-i pregatim. Despre cum sa actionam in timpul viitoarei prigoane. Care va veni negresit si va veni destul de repede …

Cati dintre noi isi indruma copiii pe calea Ortdoxiei, precum a facut-o Sfanta Sofia? Si subliniez: precum a facut-o Sfanta Sofia. Unu la suta? Unu la mie? Sau mai degraba unu la un million?

Dar cati oare dintre noi, daca ne sunt torturati copii in fata noastra, ii vom incuraja sa nu se lepede? Nu cumva mai degraba multi vor face pactul cu diavolul, pentru “binele” copiilor?

La ce scene ingrozitoare trebuie sa fi asistat Sfanta Sofia … Sa-ti vezi fetitele pe care le iubesti, pe care le mangaiai ca pe niste flori plapande, pe care le strangeai in brate oferindu-le caldura de mama, supuse chinului. Inainte le sareai repede in ajutor daca le vedeai bolnavioare sau le alinai daca din joaca cadeau si se juleau la piciorus.

Acum niste cumpliti le bat. Le smulg hainutele de pe ele. Isi infig unelte de fier in trupurile gingase. Ce ti se cere? Sa te lepezi si sa le inveti si pe ele sa se lepede. Cati dintre noi oare vom avea taria sa urmam exemplul Sfintei Sofia?